Operatia a reusit, bolnavul a murit

Cam asa a glumit Jeffrey Franks, in fata ziaristilor, dupa ce a laudat felul in care Guvernul a „pus in opera” reformele impuse, cred ca acesta este cuvantul, de catre Fondul Monetar International. Noi, romanii, care suportam direct „roadele” amare ale acestor reforme, nu putem sa uitam ca multi dintre economistii de frunte ai Romaniei, multi oameni de afaceri, ca si multi oameni de bun simt, au protestat de la inceput si au spus raspicat ca vom fi inca una dintre victimele ideilor economice promovate de catre FMI. Pana acum vedem ca avem o inflatie aproape de doua ori mai mare decat „tinta” in care trage cu cartuse „oarbe” dl Mugur Isarescu, despre cresterea PIB-ului putem spune ca „azi o vedem, dar nu e”, protestele cetatenilor se inmultesc si devin tot mai dure, iar Presedintele, Guvernul si Partidul atoate-conducator, adica PDL, se ocupa cu pregatirea a diverse „trucuri” care sa le dea speranta unor noi mandate, in 2012 si 2013. Delegatia FMI, in frunte cu Jeffrey Franks, se ocupa, in aceste zile, cu pregatirea unui nou acord prin care vom imprumuta inca 3-4 miliarde de euro, despre a caror utilizare nu vom sti nimic, ca si despre ce s-a intamplat cu primul imprumut. Intr-o zi vom afla ca beneficiarii nu au fost si nu vor fi cetatenii Romaniei. Vom afla, insa, cat de greu este sa restituim toate aceste miliarde, al caror imprumut ar fi putut fi evitat sau, macar, mult diminuat. Vom mai afla ca independenta Romaniei s-a transformat intr-o fantoma, ca noi nu suntem decat „forta de munca” pe o piata „flexibilizata” la cererea noilor stapani.

Publicitate

Incompetenta se apara

Stralucitul nostru ministru de externe, rafinat evaluator al farmecelor de culoare blonda, genial organizator de alegeri cu rezultat previzibil, simtindu-se lezat de „nedreptatea” scrisorii ministrilor de interne din Franta si Germania, prin care se cere amanarea intrarii Romaniei in spatiul Schengen, dupa ce a ascultat ideile marelui diplomat, absolvent al cursurilor de politica externa audiate prin porturile din lumea larga, ne-a destainuit, aparandu-si pozitia, masurile cu care va inspaimanta pe cele doua vinovate care, cu siguranta, ne vor implora sa le dam iertare. Potrivit acestor idei „constructive” Romania se va impotrivi intrarii Croatiei in Uniunea Europeana, va bloca marirea numarului de europarlamentari ai Germaniei, va protesta pe toate caile impotriva „discriminarii” la care este supusa Romania,etc.etc. Ma mir ca belicosul nostru ministru de externe nu s-a gandit si la o declaratie de razboi. Nici o vorba, insa, despre faptele care au provocat ingrijorarea Frantei, Germaniei si Olandei. Nimic despre contrabanda pe scara larga pe care Guvernul o trateaza cu multa discretie; nimic despre posibila coruptibilitate a celor care, prost platiti, vor pazi viitoarea frontiera a Uniunii Europene; nimic despre proportiile inspaimantatoare ale crimei organizate din Romania; nimic despre relatiile, cel putin reci, construite, prin fanfaronada diplomatica, intre noi si Franta, Germania; nimic despre spaga ceruta, poate nu, concernului Vinci; etc. etc. Dl ministru Teodor Baconschi nu a reusit decat sa ne convinga, inca odata, ca nu este potrivit in acest post si ca nu reuseste decat sa inrautateasca situatia, oricum proasta, a Romaniei in arena relatiilor externe.

Coincidenta face ca, in timp ce scriu, sa aud la televizor vocea unui oarecare domn, se numeste Calin Murg, care sustine ca in Franta coruptia este mai ceva ca in Romania si ca ei ar trebui sa paraseasca spatiul Schengen. Frumoasa argumentatie. Am mai auzit, sustinute tot de voci pedeliste, astfel de „argumente”, rusinoase pentru cei care le folosesc. Ma intreb, insa, ce cauta acest domn la televiziune? Ce poate sa-mi spuna? In Romania nu mai exista intelectuali adevarati? Nu mai exista oameni inteligenti, pregatiti si obiectivi?

Eu, tu, el, noi si…Uniunea Europeana (2)

4.815.816 romani, din cei 17.495.601 inscrisi in listele electorale, adica 27,52 %, au votat si i-au ales pe cei 33 de europarlamentari care vor reprezenta in Parlamentul European, nu Romania, ci partidele care i-au „selectionat” si inscris pe listele de candidati. Care a fost, pentru Romania, principala miza a acestor alegeri? Dupa parerea mea, daca partidele romanesti ar fi reusit sa faca o selectie de adevarate personalitati, care sa se manifeste, in Parlamentul European, ca niste politicieni cu o pregatire solida, cu o buna cultura generala, care sa vorbeasca cel putin doua limbi straine si sa aiba un comportament matur, echilibrat, imbinat cu cunoasterea regulilor de politete general acceptate, am fi avut mult de castigat ca imagine a Romaniei. Ma tem, insa, ca cei care raspund acestor cerinte sunt foarte putini in politica noastra, iar altii, alungati de „vanghelizarea” ridicata la principiu de organizare partinica, nu numai in PSD,  se lasa foarte greu recrutati. Ce putem spune, totusi, despre cei 33 de „alesi”? Cred ca trebuie felicitat Corneliu Vadim Tudor pentru inspiratia de a-l fi pus pe lista PRM, pe locul 2, pe George (fost Gheorghe) Becali, care, propulsat de Justitia noastra si transformat de o miscare mediatica, isterizata, din potential infractor in erou national, a reinviat un partid, gata sa cada definitiv in uitare, si s-a trezit europarlamentar. Fara Becali nu l-am fi gasit pe lista nici pe Vadim, ca sa nu mai vorbesc de un oarecare Claudiu Tanasescu. Mi-e jena  sa comentez prezenta intre europarlamentarii romani a dlui Becali. Cu aceiasi jena, incerc sa inteleg cat de cretini ne cred cei care vor sa ne faca sa credem ca o fata banala si neinsemnata, o fata cum vezi cu miile pe strada, o fata pe care o depasesc multe alte mii de fete de aceiasi varsta, primeste 4,22% din voturi si ne  poate reprezenta in Parlamentul European. Oare tatal ei nu se teme de gafele pe care le va face atunci cand „papa Boc” si alti „admiratori” nu vor mai fi, prevenitori si servili pe langa ea? Ne va spune cineva cu ce bani s-a umplut tara de postere in care parea frumusica, datorita retusurilor, si ne indemna sa luam atitudine? Eu iau atitudine si spun ca nu pot crede in „miracolul” care a facut-o  europarlamentar.  Trecand mai departe, remarc multele, prea multele nume de personaje „modeste”, de asa zisi politicieni care au ca suport „partidul” si numai „partidul”. Printre ei, Rares Niculescu, cel care amestecat intr-o incaierare dintr-o locanta clujeana a fost,cu clementa, amendat si a pierdut postul de purtator de cuvant al Guvernului. Ma opresc. Este o pierdere de timp prea multa atentie data acestor domnisoare, doamne si domni. Noapte buna, Romania. Sper ca, totusi, sa te trezesti  intr-o dimineata.           

Vot obligatoriu? DA! DAR…

S-au auzit, in aceste zile, mai multe voci discutand un subiect care poate parea interesant: introducerea votului obligatoriu si sanctionarea celor care nu se conformeaza. Discutia este motivata de foarte slaba prezenta la urne la alegerile parlamentare din noembrie 2008 si la alegerile de europarlamentari de ieri. De fapt, absenteismul ridicat, provocat de ideea inutilitatii votului, deci datorita lipsei unei alternative reale, face ca Romania sa fie administrata de o minoritate politica, de politicieni lipsiti de o legitimitate reala. Cei mai multi dintre acesti politicieni au „demonstrat” cu claritate ca nu sunt pregatiti pentru misiunea pe care si-au asumat-o si, din pacate, au trezit, de prea multe ori, suspiciuni in privinta onestitatii cu care separa treburile statului de cele personale. Aceasta realitate nu poate fi „reparata” prin introducerea votului obligatoriu iar vina este numai a partidelor politice care s-au transformat in grupuri de interese fara preocupari pentru pregatirea, dintre membrii lor, a unor veritabili manageri politici. Dimpotriva, majoritatea functiilor de conducere din administratia de stat, centrala si locala, au fost transformate, cu o motivare greu de acceptat, in functii destinate membrilor partidelor aflate la putere, ceea ce  va transforma administratia de stat intr-o anexa a acestor partide  si va reduce, inca, nivelul de competenta profesionala al acesteia. Singura solutie reala, in folosul realizarii unui parteneriat corect intre cetatenii Romaniei si clasa politica,  este acceptarea adevarului si reformarea partidelor pe baza acestui adevar. Iar daca vrem sa aflam adevarul, votul obligatoriu poate fi intr-adevar de folos, dar numai daca, prin lege, buletinele de vot vor avea, indiferent de categoria scrutinului, o rubrica in care sa puna stampila cei care cred ca nu au pe cine vota.  Sigur ca, daca aceasta rubrica va fi folosita de peste 50% dintre votanti, scrutinul va trebui anulat si repetat dupa un timp rezonabil.  Nu cred ca actuala clasa politica poate accepta aceasta varianta. Sunt prea multi politicienii ale caror interese nu se pot armoniza cu aceasta situatie.    

Alta Romanie?

Aproape 80% dintre alegatorii romani au spus „NU” clasei politice din Romania, cu ocazia scrutinului pentru Parlamentul Uniunii Europene.  Satui de minciuna, constienti de lipsa alternativei si deci de inutilitatea votului lor, au hotarat sa nu legitimeze un esafodaj politic bazat pe fals, pe mimarea democratiei, pe o lupta inversunata pentru posturi, afaceri si putere.  Tot mai multi inteleg ca politicienii romani cultiva incompetenta, ca au ocupat mult prea multe posturi de conducere, mai mari sau mai mici, din ierarhia administrativa a statului cu indivizi proveniti din clientela  politica, lipsiti de o pregatire minima, cu rezultatele pe care le simtim zi de zi. Nu vreau sa-mi spun parerea despre cei care sunt gata sa devina europarlamentari pana nu vom avea rezultate bazate pe numaratoarea voturilor. Imi exprim, insa, dezacordul cu cei care pretind ca nevotantii sunt o alta Romanie. Nu! Si ei, si votantii,  sunt adevarata Romanie, numai ca aproape 80% au votat impotriva tuturor candidatilor. Daca tinem seama de toti alegatorii, daca tinem seama  si de ceea ce au vrut sa spuna nevotantii, tabloul se schimba. Dau un exemplu: Elena Basescu, fetita tatei, a primit sustinerea a 0,75%  dintre electori. Aceasta este puterea ei de reprezentare si deci legitimitatea. La fel si ceilalti.    

Vocea dnei Sulfina Barbu

Miercuri, 3 iunie, Antena 3.  Doamnele Renate Weber si Sulfina Barbu, sunt invitate la o discutie pe marginea hotararii de a se aproba noile coduri, Codul Penal si Codul Civil, prin asumarea raspunderii de catre Guvern. Doamna Renate Weber se opune acestei proceduri si subliniaza posibilele urmari grave, pentru cetatenii romani, ale folosirii acestei proceduri,  in cazul acestor legi de importanta capitala. De fapt, aceasta procedura inseamna a inlatura vocea si votul parlamentarilor si a le inlocui, in cazul de fata cu doua comisii care NU reprezinta poporul roman. In schimb, Dna Sulfina Barbu sustine, aproape cu vehementa, legitimitatea acestei proceduri si considera ca trecerea prin cele doua comisii este suficienta. Dna Sulfina Barbu este senator dar, in loc sa sustina rolul dezbaterii parlamentare, sustine , daca judecam fondul afirmatiilor sale, inutilitatea acesteia. Am ascultat-o cu atentie si, incercand sa trec peste impresia neplacuta pe care mi-o face stridenta vocii Domniei-Sale, nu-mi pot stapani impresia de fals a argumentelor pe care le foloseste. Deasemeni, nu inteleg de ce nimeni nu-i intreaba, pe cei care sustin aprobarea prin asumarea raspunderii, ce interese, si ale cui, duc spre fortarea acestei proceduri.

In alta ordine de idei, este bine sa se inteleaga ca aprobarea prin „asumarea raspunderii de catre Guvern” nu inseamna nimic concret. Nimeni, din Guvern, nu va raspunde vreodata pentru consecintele neplacute, ce pot aparea, pentru romani.

Eu, tu,el,noi…si UNIUNEA EUROPEANA (1)

Mi-amintesc cu cata emotie am asteptat intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cu cata naivitate credeam ca, odata acceptati pe acest „pamant al fagaduintei”, tara noastra si cetatenii sai vor sari peste handicapul anilor de inapoiere, peste deprinderea obedientei dusa pana la lasitate, peste reflexul fricii de cei care ne  supravegheau, peste umilinta cozilor si peste multe, multe altele, care ne parazitau si, poate, fara sa bagam de seama, inca ne paraziteaza  sufletul. S-a schimbat viata noastra? Ce putem spune ca ne-a adus Uniunea Europeana? Cred ca ne-a adus, in primul rand, speranta celor peste 30 de miliarde de euro, bani europeni cu care Romania urma sa se apropie de standardul de echipare europeana. Din pacate, din motive despre care se spune ca ne apartin, prea putini bani europeni au intrat in Romania, in schimb am platit, corect, cotizatia la bugetul Uniunii de cca. 1,1 miliarde euro pe an. Ne-am mai „bucurat” si de alte „avantaje”, dintre care mi-amintesc concurenta acerba pe piata alimentelor, al caror pret este, de multe ori, datorita mecanismelor de maximizare a profitului obtinut prin importuri care au demolat productia interna, mai mare decat in tarile bogate ale Uniunii; diverse taxe noi ca, de pilda, „taxa verde”; proprietarilor de masini le-a adus marirea de cateva ori a „asigurarii de raspundere civila” in care, ai sau nu ai nevoie, este cuprinsa „cartea verde”; aproape ca au disparut producatorii adevarati de pe piata taraneasca, datorita conditiilor cu care au fost speriati si alungati; etc.etc. Pentru mine o mare deziluzie este absenta organismelor europene din procesul de construire in Romania a unui sistem politic democratic. In schimb, Uniunea Europeana este folosita ca un fel de Bau-Bau cu care politicienii ne sperie ca sa-si motiveze unele actiuni, asa cum a facut, recent, Presedintele Basescu pentru a motiva graba anti-democratica si anti-constitutionala cu care impinge aprobarea Codurilor Penal si Civil, spre asumarea raspunderii Guvernului, fara a lasa, din motive obscure numai de el stiute, sa aiba loc o dezbatere reala. Ma asteptam ca Comisia Europeana sa corecteze acest neajuns, dar tacerea si negocierile pe sub masa au fost singurul raspuns. De fapt Uniunea Europeana este, dupa parerea mea, o institutie slaba care nu a reusit sa aiba o Constitutie si un sistem de conducere productiv, un sistem pe care sa-l simtim lucrand pentru noi, asa numitii cetateni europeni. Uniunea Europeana nu a reusit sa conceapa un sistem militar propriu care sa-mi dea sentimentul securitatii, dupa cum nu a reusit sa concerteze interesele tarilor care o compun. Politica energetica a Uniunii, ma refer , mai ales, la asigurarea resurselor de gaz metan, este un exemplu clar in acest sens. Sunt cateva ganduri, dintre multele, starnite de apropiatele alegeri europarlamentare, la care  vom alege pe cei care NU vor reprezenta Romania in Parlamentul European, ci partidele din care provin. 

Miercuri 03.06   Un domn, de profesiune economist, mi-a telefonat si m-a „acuzat” de anti-europenism. L-am invitat sa scrie un comentariu in acest sens, dar a refuzat sub motiv ca este vorba de un telefon prietenesc. In consecinta, precizez: cele scrise, mai sus, nu au pretentia de a fi o analiza a raporturilor dintre noi si Uniunea Europeana. Ar fi prematur. Parerea mea este ca: departe de a folosi optim intrarea in Uniunea Europeana, guvernele Romaniei si-au manifestat din plin ineficienta, incompetenta si lipsa de preocupare in acest sens. Romania este departe de a avea in  Europa un loc pe masura potentialului. Suntem undeva in coada si vom ramane acolo. Vinovati sunt cei care cred ca Romania poate fi condusa de politicieni nepregatiti si preocupati de alte interese.        

Vorbe, vorbe, vorbe…

Ziua Europei. Coada la sarmale, dans, lansare de candidati pentru Parlamentul European, pentru Presedintia Romaniei, totul ambalat in vorbe. Multe, multe vorbe care curg si incearca sa ne anestezieze, sa ne asurzeasca, sa ne orbeasca, sa ne faca sa uitam grijile si necazurile, sa ne faca sa credem ca „traim bine”, sa ne faca sa credem ca minciuna este adevar, ca saracia este bogatie si ca incompetenta este cheia succesului. Nimeni nu a vorbit, insa, despre votul unanim prin care Bundestagul a transmis Uniunii Europene un mesaj care a rasunat ca o palma pe obrazul nostru si care, in esenta,  spune : „Romania este o tara in care Justitia nu functioneaza corect si in care coruptia este la ea acasa.  Nu-i mai dati bani”.   Nimeni nu a vorbit despre ingrijorarea cu care milioane de romani se zbat in lipsurile de azi gandind la cele de maine. Nimeni nu si-a cerut iertare pentru promisiunile mincinoase care au falsificat alegerile, pentru dilentantismul cu care a fost exercitata guvernarea, pentru politica externa care ne-a lipsit de prestigiu si ne-a dus pe un loc codas in Europa. Exista vreo solutie? Da! Numai una. Indepartarea de la putere a celor care nu o merita! De sus pana jos. 

Cele 800,000 de plicuri

Traian Basescu simte, cu flerul politic pe care nu i-l putem nega, ca este din ce in ce mai posibil ca dupa alegerile din noembrie sa nu mai fie presedintele Romaniei. Simte ca tot mai multi romani doresc un presedinte serios, un presedinte care sa le spuna adevarul, sa respecte legile, sa le apere drepturile si sa-i respecte. Simte  ca alegatorii au inceput sa inteleaga ca nu a facut, practic, nimic util pentru ei si ca de ani de zile ascultam promisiuni fara acoperire,  asistam la declinul institutiilor statului si la gafe impardonabile in politica externa si interna.  Simte ca neintelegerile si conflictele pe care le genereaza, cu „talent”, in politica romaneasca,  nu mai pot masca declinul din economie, invatamant, sanatate, etc. etc. la care a contribuit si contribuie din plin prin grandomania si, pot spune, nesabuinta cu care joaca rolul de presedinte jucator, in afara Constitutiei. O ultima gaselnita, a Domniei-Sale, o solutie a disperarii  in fata acestei situatii, sunt cele 800,000 de plicuri depozitate la Ambasada de la Chisinau si in care, dupa aprecierea Domniei Sale sunt peste 1,000,000 de cereri pentru obtinerea cetateniei romane. Crezand ca va obtine cateva sute de mii de voturi in plus, de la expeditorii plicurilor, dl Presedinte Traian Basescu le-a promis simplificarea procedurilor si obtinerea, in termen scurt, a cetateniei dorite. Intr-adevar, cu maximum de obedienta, Guvernul Boc s-a conformat si a modificat, prin Ordonanta de Urgenta, Legea 21/1991 privind cetatenia romana. Printre altele, potrivit acestei modificari, este suficienta o declaratie, se renunta la interviu si nu mai trebuie, nici macar, sa stii romaneste. Toate aceste hotarari,  de maxima importanta, par a fi luate fara o analiza minima. Iata cateva dintre consecintele posibile:

1. Circa 1,000,000 de cetateni ai Moldovei vor deveni cetateni ai UE, cu drept de calatorie in tarile acesteia. Poate Europa sa-i primeasca? Poate Europa, in momentul crizei pe care o suporta cu greu, sa le asigure locuri de munca, adapost, hrana, etc? Cred ca nu, iar primele reactii de dezaprobare au aparut. Este posibil, printre altele, ca tarile Europei sa ia masuri drastice de limitare a accesului tuturor ROMANILOR pe teritoriul lor, ceea ce actualele reguli comunitare le permit. Iar romani suntem si noi.

2. Dar Romania nu este si ea in aceiasi situatie? Vom putea suporta acest surplus de populatie? Vor fi de acord romanii sa ajunga la un numar record de someri carora statul sa nu le mai poata acorda sprijin, datorita aparitiei pe piata muncii a mainii de lucru foarte ieftine din Moldova? Nu se vor inmulti Gorbunovii, al caror acces in Romania va fi mult usurat? 

3. Este bine sa se modifice substantial balanta etnica a Moldovei? Este bine, pentru a asigura voturi dlui Traian Basescu, ca in Moldova sa devina dominanta populatia rusofona?

4. Este bine ca rezultatele votului pentru presedintele Romaniei sa fie puternic influentate de proaspetii cetateni romani care nu au trait aici si nu cunosc realitatile  noastre?

5. Ce masuri vor lua oare autoritatile moldovenesti? Nu cumva le va conveni ideea dlui Basescu?

Probabil ca cei care-l sustin pe presedintele Traian Basescu, adica cei ale caror interese ar avea de suferit prin plecarea acestuia din fruntea tarii, vor incepe sa clameze  in cor, datoria noastra „sfanta”  fata de fratii moldoveni, fara sa gandeasca la raul pe care-l poate provoca dezradacinarea populatiei romanesti din Moldova, fara sa gandeasca si la consecintele asupra noastra. Ganditi bine, domnilor, la raspunderea enorma pe care o preluati pentru niste voturi care pot fi, pana la urma, iluzorii. Sunt alte mijloace, mai eficiente, pentru a ne ajuta fratii. 

Marti, 14 aprilie, ora 15:50

In fiecare zi, de dupa inceputul revoltei de la Chisinau, am asteptat ca Presedintele Romaniei sa vorbeasca, sa dezminta categoric acuzatiile lui Voronin, sa ceara, la fel de categoric, eliberarea celor arestati si incetarea hartuirii ziaristilor, sa anunte, ca reprezentant al Romaniei, ca cetatenii Moldovei se vor bucura in continuare de regimul derogatoriu si preferential prin care pot obtine vize gratuite pentru intrarea in tara noastra. Asteptam ca spusele Presedintelui Romaniei sa fie calme, bine fundamentate, lamuritoare  pentru cetatenii Romaniei, pentru organismele Uniunii Europene, dar si pentru presa occidentala care s-a mentinut intr-o rezerva greu de inteles in legatura cu evenimentele tragice din Moldova.  Dl. Traian Basescu a vorbit ieri, pentru prima oara, despre evenimentele din Moldova. Cele cateva vorbe spuse de Presedinte, pe acest subiect, mi s-au parut lamentabile, amestecate fiind si cu o incercare de raspuns la intrebarile puse de presa in legatura cu banii familiei Basescu, cu afacerile fratelui sau, Mircea Basescu, si a fiicei sale, Ioana. Nu comentez, acum, aceasta ultima parte. Subliniez, insa, cu tarie ca in adresarea de azi, ora 17:00, catre Parlament, Domnul Presedinte Traian Basescu va avea numai doua posibilitati onorabile, atunci cand va vorbi despre revolta din Moldova: 1. Sa dezminta categoric si argumentat amestecul Romaniei sau 2. Daca, Doamne fereste, exista un astfel de amestec  , pe care numai Domnia-Sa l-ar fi putut instrumenta, sa ne spuna adevarul si sa demisioneze pe loc. Pentru imaginea Romaniei, pentru prestigiul sau international, daca nu se va da, nici azi, o riposta clara, dar in spirit european, atacurilor lui Voronin, consecintele pot fi, cel putin, pagubitoare.  

NOTA, marti, 14 aprilie, ora 18:07   Presedintele Basescu a vorbit. Am inteles cat de naiva si lipsita de profesionalism a fost politica noastra in relatia cu Republica Moldova. Am inteles ca Presedintele nostru a fost invins, pacalit ca un copil naiv, in intalnirile avute cu Voronin. Cred ca discursul de azi nu a fost construit si sprijinit, asa cum ar fi trebuit, dupa parerea mea, pe afirmarea clara a neamestecului Romaniei in treburile interne ale Moldovei si pe condamnarea incalcarii, de catre Voronin, a principiilor europene, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.  Aceste idei nu au fost afirmate cu suficienta fermitate. Pe de alta parte, duritatea modului de exprimare a altor idei, ca si lipsa unui limbaj diplomatic adecvat, pot afecta receptarea discursului de catre liderii Uniunii Europene si pun sub semnul intrebarii pregatirea diplomatica, dar si in drept international, a consilierilor care au scris discursul. Sigur ca discursul a cuprins si unele idei corecte, exprimate, din pacate, prea „vibrant”, cu accente patriotarde care mi-au sunat electoral, ceea ce a adus, insa, aplauzele parlamentarilor dar nu le va aduce si pe cele ale partenerilor de al caror sprijin avem nevoie. Cred ca discursul presedintelui nu a fost ceea ce ar fi trebuit pentru a servi interesul national, in acest moment. Ar fi in interesul nostru, inclusiv al dlui Presedinte, ca, macar atunci cand sunt in joc deziderate nationale  majore, sa fie data uitarii campania electorala.