Consiliul National de Coordonare al PDL a reusit azi sa ne faca sa intelegem mai bine ceea ce se petrece in acest partid. In primul rand trebuie sa remarcam ingrijorarea, teama pe care o traiesc cei de la varful partidului. Daca in declaratiile pe care liderii le faceau in media incercau sa minimalizeze prabusirea PDL in sondaje, azi s-a inteles clar ca toti simt nevoia unor actiuni care sa recredibilizeze partidul. Dar atat. Fara sa se refere clar la marile erori care au dus PDL la 10-12% incredere, cei mai multi au laudat „marile realizari” si pe artizanul acestora, Emil Boc. Trecand peste faptul deosebit de grav al cresterii datoriei externe a Romaniei, in perioada guvernarii Basescu-Boc, cu mult peste 20 de miliarde de euro, bani cu care nu stim ce s-a facut si de care Romania s-ar fi putut dispensa daca nu eram un popor lipsit de solidaritate, invrajbit, stare in care am fost adusi de actiunile iresponsabile ale lui Traian Basescu, liderii partidului cred(?) ca „realizarile” guvernarii Boc indreptatesc speranta in pastrarea puterii dupa viitoarele alegeri. Intorcandu-ne la discutiile din Consiliul National, iese in evidenta lupta dusa de liderii pe care cineva i-a numit, inspirat, talibani, pentru a inlatura incercarea minusculului grup de „reformatori” de a introduce cateva prevederi „aspre” in Statutul Partidului prin care sa fie eliminati cei cu probleme de coruptie. Daca va veti informa despre averile „talibanilor”, pe propriile lor declaratii, veti intelege usor ce au avut de aparat. Si, fiind in mare majoritate, au reusit, la vot, sa-i inlature pe reformatori. Invingatori sunt talibanii, invins este PDL, un partid care a refuzat o sansa.
Cred ca, din cele petrecute, rezulta o concluzie pe care as numi-o „capitala”. Traian Basescu nu mai este recunoscut ca autoritate suprema si, cred, sunt multi lideri pedelisti care asteapta sa-l vada doborat.
Viata vazuta de Mircea Suman 