Ma pregatisem sa notez cateva pareri despre felul in care porneste, scartaind, economia romaneasca in 2010 si, nu se putea altfel, ceva despre proiectul de buget. M-a deturnat, insa, televizorul si discutia, gazduita de Antena 3, despre candidatura la un loc de deputat a unui tanar „promitator”, pe nume Honorius Prigoana, fiul cunoscutului organizator de afaceri -insalubre- cu salubrizarea nu stiu cator orase, afaceri din care a reusit sa adune o avere de cca. 150 de milioane de euro. Curios, am adunat cateva informatii, am admirat mutrisoara baietelului dlui Prigoana, l-am ascultat debitand niste pareri despre reforma statului si am aflat ca are, halal lui, drept model-idol, pe Traian Basescu, tatal altei odrasle minune. Puisorul de politician este dotat cu un automobil Lamborghini, de 400 de mii de euro, spunea Radu Tudor, de numai 150 de mii de euro, stiu eu. Sa nu uitam ca si dl Prigoana-senior este politician, deputat sau senator, una dintre importantele sale idei politice fiind eliberarea actualului sediu al Parlamentului pentru a fi transformat intr-un centru „mondial”, cred eu, de distractie si mutarea Parlamentului in cladirea, la care se lucreaza de vreo 30 de ani, a Bibliotecii Nationale. Buna idee. Ce nevoie are Romania de Biblioteca Nationala? Mult mai multa nevoie avem de luminile imberbului Honorius, de „extraordinarele” sale cunostinte in afacerile de stat, de „experienta” sa in problemele sociale ale romanilor. L-am ascultat, cu „admiratie”, vorbind despre banii castigati din munca sa si nu am indraznit sa ma intreb cu ce s-a spetit castigand atatia bani, in timp ce oameni de mare competenta in inginerie, medicina, cultura, in meserii care cer talent si invatatura, etc. abia reusesc sa supravietuiasca. Regret, dar in discutia televizata, nu am auzit pe nimeni afirmand un fapt esential: in situatia de azi avem nevoie de mari competente in domeniul deciziei politice, nu putem fi de acord cu transformarea politicii intr-o sinecura, intr-un instrument de promovare a imposturii, de sprijinire a arivismului. Si totusi, nu ma voi mira daca banii vor reusi si de data aceasta.
Cred ca nimeni nu poate fi cu adevarat politician pana nu afla, prin efort real, cum se intretine o familie, cum se cresc copiii, cum se sta noaptea la capataiul copilului bolnav, cum traiesc milioanele de romani care nu pot avea nici macar un Logan la mana doua. Nu poate fi politician adevarat cineva care a trait in cu totul alta lume, in lumea banilor de-a gata, a luxului, a sfidarii celor pe care se declara dornic sa-i reprezinte.
Trebuie sa-mi impartasesc convingerea ferma ca in Romania sunt multi, foarte multi, oameni de mult mai mare valoare decat acest domn Honorius, oameni care nu au transferat in buzunarele lor nici un leu din taxele si impozitele platite de cetateni romani.
Viata vazuta de Mircea Suman 