Printre pigmei

PNL, prin vocea lui Calin Popescu Tariceanu a cerut Parlamentului sa-l invite pe M.S.Regele Mihai I, in ziua de 25 septembrie, cand va implini 90 de ani, pentru a se adresa romanilor.Regele Mihai este o extraordinara personalitate, un adevarat rege, este cel caruia-i datoram intoarcerea Transilvaniei intre hotarele Romaniei, este cel caruia-i datoram, cred eu, insasi pastrarea fiintei poporului roman. Este greu de apreciat ce s-ar fi intamplat daca, in august-septembrie 1944, armata sovietica s-ar fi comportat cu noi ca cu un dusman invins. Regele Mihai a avut, dupa abdicare, o viata grea iar, dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost supus, sub presedintia lui Ion Iliescu, la umilinta de a fi alungat din tara sa. Unei umilinte asemanatoare a incercat sa-l supuna PDL, adica partidul care a facut din Romania o tara de mana doua, o tara tratata cu semi-dispret de catre cei care, chipurile, sunt partenerii nostri in Uniunea Europeana. Pigmei politici ca Mircea Toader, Roberta Anastase, Radu Berceanu, Ioan Oltean s-au impotrivit crezand, probabil, ca-i fac placere altui pigmeu, Traian Basescu. Propunerea a trecut abia la o a doua dezbatere cand i s-au raliat si unii pedelisti care s-au dovedit politicieni adevarati. 

Ma declar indignat, scarbit de faptul ca acesti pigmei, a caror ultima inventie politica este pagubosul „razboi” cu lalelele olandeze, se declara reprezentantii poporului roman. Mi-e sila sa-l aud pe Traian Basescu vorbind ca si cum nu ar fi presedinte de 7 ani. Intre ei si Regele Mihai este o imensa diferenta de statura politica.   

Publicitate

„Talibanii” au reusit

Consiliul National de Coordonare al PDL a reusit azi sa ne faca sa intelegem mai bine ceea ce se petrece in acest partid. In primul rand trebuie sa remarcam ingrijorarea, teama pe care o traiesc cei de la varful partidului. Daca in declaratiile pe care   liderii le faceau in media incercau sa minimalizeze prabusirea PDL in sondaje, azi s-a inteles clar ca toti simt nevoia unor actiuni care sa recredibilizeze partidul. Dar atat. Fara sa se refere clar la marile erori care au dus PDL la 10-12% incredere, cei mai multi au laudat „marile realizari” si pe artizanul acestora, Emil Boc. Trecand peste faptul deosebit de grav al cresterii datoriei externe a Romaniei, in perioada guvernarii Basescu-Boc, cu mult peste 20 de miliarde de euro, bani cu care nu stim ce s-a facut si de care Romania s-ar fi putut dispensa daca nu eram un popor lipsit de solidaritate, invrajbit, stare in care am fost adusi de actiunile iresponsabile ale lui Traian Basescu, liderii partidului cred(?) ca „realizarile” guvernarii Boc indreptatesc speranta in pastrarea puterii dupa viitoarele alegeri. Intorcandu-ne la discutiile din Consiliul National, iese in evidenta lupta dusa de liderii pe care cineva i-a numit, inspirat, talibani, pentru a inlatura incercarea minusculului grup de „reformatori” de a introduce cateva prevederi „aspre” in Statutul Partidului prin care sa fie eliminati cei cu probleme de coruptie. Daca va veti informa despre averile „talibanilor”, pe propriile lor declaratii, veti intelege usor ce au avut de aparat. Si, fiind in mare majoritate, au reusit, la vot, sa-i inlature pe reformatori. Invingatori sunt talibanii, invins este PDL, un partid care a refuzat o sansa.

Cred ca, din cele petrecute, rezulta o concluzie pe care as numi-o „capitala”. Traian Basescu nu mai este recunoscut ca autoritate suprema si, cred, sunt multi lideri pedelisti care asteapta sa-l vada doborat.

Singura solutie: DEMISIA INCOMPETENTILOR!

Romania simte trepidatiile apropierii unui  puternic seism social. Saracita, spoliata de buna parte din bogatiile naturale, ramasa, printr-un dubios proces de „privatizare”, fara industria construita cu sacrificiul catorva generatii, cu o agricultura faramitata si neproductiva,Romania nu-si mai poate hrani cetatenii din productia proprie, nu-si mai poate plati profesorii, medicii, functionarii, pensionarii, etc. Dupa ce ne-au indatorat, fara rost, cu multe, foarte multe, miliarde de euro, politicienii incompetenti, cocotati prin minciuna in varful ierarhiei de stat, ne dovedesc, zi de zi, ca sunt incapabili sa rezolve problemele dublei crize economice in care se zbate tara noastra. Aflam, sau suntem impinsi sa aflam, ca, pe asa numita „scena politica”,  se infrunta, in umbra, grupuri de interese si se construiesc, de catre retelele mafioto-gangsteresti, organizate de indivizi de cea mai joasa extractie, „afaceri” de zeci de milioane de euro provenite din banii publici peste care se arunca perdeaua de fum a diverse subiecte umflate, umflate asa incat sa abata atentia presei, a comentatorilor de diverse culori si, mai ales, a noastra, a cetatenilor, despre care se spera, probabil, ca suntem intr-un stadiu suficient de avansat de imbecilizare pentru a nu mai discerne adevarul. Un astfel de subiect este asa numita „modernizare” a statului, principala preocupare a Presedintelui Basescu, a Primului-Ministru Boc, a liderilor Partidului Democrat-Liberal. Ce inseamna aceasta modernizare a statului? Deocamdata am aflat ca reducerea numarului de parlamentari si trecerea la sistemul unicameral sunt „prima si cea mai urgenta miscare” in drumul spre aceasta modernizare. Restul modernizarii asteapta, sub forma de idei in capul presedintelui si a catorva „apropiati”, momentul propice pentru a fi machiate si aruncate opiniei publice. Nu este foarte greu sa banuim, pe aproape de adevar, unde bat aceste idei, de fapt dorinte ale presedintelui. Vom incerca. In curand. Mai urgenta, insa, decat orice, grava si cu un potential realmente destructiv, este evolutia economiei romanesti pe care trebuie sa o privim in context european si global.

In 30 martie, in fata Parlamentului Romaniei, Dominique Strauss-Kahn, directorul-general al Fondului Monetar International, vorbea despre posibilitatea unei cresteri, in 2010, a economiei mondiale, de 4,1%, ceea ce inseamna o majorare cu 0,2 puncte procentuale a aprecierii anterioare de 3,9%. Iata cum vede FMI, dar si alte institutii economice, compozitia regionala a acestei cresteri. Statele Unite, 3%, in loc de 2,7% anterior. China, 8%…12%, probabil 10%. India, minimum 7,5%, probabil 10% dupa unii economisti. Zona EURO, 0,8%, in scadere fata de 0,9% apreciere anterioara. In acest context ROMANIA a realizat, in primele doua luni ale anului, un deficit bugetar de 1,5% ceea ce poate insemna, pana la sfarsitul anului, un deficit de 8%…10%, adica un adevarat dezastru. Guvernantii inteleg ca nu sunt in stare sa blocheze acest declin. Faptul ca, la recenta intrevedere cu Dominique Strauss-Kahn, Presedintele Basescu a introdus subiectul unui nou „ajutor” din partea FMI, sustine aceasta afirmatie. Presedintele Basescu, incalcandu-si atributiile constitutionale, ca si si ocazia primului imprumut, vrea ca noi, cetatenii Romaniei, sa acceptam inrobirea noastra pentru cateva generatii pentru ca dezastrul financiar sa fie mai putin simtit in timpul actualului sau mandat. In timp ce guvernul nu face nimic pentru a revigora industria, agricultura si comertul, miliardele de euro, imprumutate de Romania, se topesc in gaura neagra a incompetentei, coruptiei si proastei administratii. Este de necrezut lipsa de reactie guvernamentala la dezvaluirile zilnice ale presei. Fiti siguri, insa, ca, intr-o zi, presedintele va iesi din mutenia in care s-a cufundat de la alegeri si ne va da „capul lui Motoc”. Nu ne va ajuta cu nimic. Asa cum ne-a obisnuit, Presedintele, bazandu-se pe un fals argument constitutional, va instala un nou Motoc in varful Guvernului iar degringolada va continua. Singura solutie este demisia incompetentilor, incepand cu Presedintele Basescu si instalarea unui Guvern format din personalitati oneste si pricepute in managementul national, inclusiv demiterea si inlocuirea clientelei politice care stranguleaza institutiile statului. Anchetarea coruptiei, pedepsirea exemplara a celor care au jefuit Romania, confiscarea averilor ilicite, etc. sunt indispensabile pentru asanarea economiei romanesti. In acest fel s-ar putea reconstrui si indispensabila solidaritate nationala, care a fost inlocuita cu discordia, cu ura, cu violenta intre frati.

Spectacol gratuit

 

Spectacolul gratuit, oferit, cu „generozitate”, celor doua mari tabere in care s-a impartit Romania, continua. Aceleasi personaje rebut sunt amestecate in coctailul, numit Guvern, pe care-l mixeaza Emil Boc, sub privirea atenta a lui Traian Basescu. Au aparut si cateva noutati. Dl Boc vrea sa dea educatia copiilor din Romania, reformele absolut necesare in acest domeniu, pe mana unui oportunist de a carui competenta ma indoiesc, a celui care din sindicalist vehement s-a transformat intr-un super-vehement pedelist; la agricultura un medic veterinar, autor al unui dubios accident in care si-a pierdut viata un copil, impus de Gheorghe Flutur; la apararea nationala un individ cu multe semne de intrebare: etc. etc. Spectacolul continua. Cele cateva randuri de mai sus au un singur rost: sa semnaleze criza acuta de politicieni competenti in cadrul PDL. Din pacate, pentru Romania, dl. Emil Boc nu are cu cine sa construiasca guvernul, este obligat sa recurga la improvizatii, iar rezultatul va fi adancirea crizei grave in care ne aflam.

Se discuta cu argumente si contra-argumente, mai ales in cadrul PDL, despre cedarea catre UDMR a Ministerului Culturii, la care a fost nominalizat fostul candidat la presedintie, Kelemen Hunor. Obiectia se refera la faptul ca  Biserica Ortodoxa, majoritara in Romania, va fi obligata sa colaboreze, prin departamentul cultelor, parte a Ministerului Culturii, cu un reformat. Nu as da prea multa atentie acestui aspect, colaborarea referindu-se la aspecte administrative. Mi se pare ca se poate vorbi, insa, in ochii prea multor iubitori de banci vopsite tricolor, despre o problema de imagine, generata de incredintarea culturii nationale romanesti unui maghiar. Nu stiu de ce, de fapt stiu, dar cred ca Kelemen Hunor va fi cel mai bun ministru al culturii din ultimii 20 de ani.  

Platim mult. Ce primim? Merita?

 

Zarurile, bine manuite, au cazut. Pe ele scrie: Traian Basescu-presedinte-,  Emil Boc-prim-ministru-. Cat s-a cheltuit pentru acest rezultat? Putem masura in lei, sau in euro, costurile pe care le suportam pentru a ne intoarce la acesti doi pseudo-politicieni? Le vom cunoaste vreodata? Nu! Dar putem incerca sa vedem din ce se compun. Cheltuielile pentru campania electorala, de cateva zeci de milioane de euro, sunt doar o mica parte. Cel mai mare cost este reprezentat, insa, de ruperea Romaniei in doua, de dezbinarea dusa, uneori, pana la ura, care se va vindeca greu si, sigur, nu prin formarea unui Guvern cu aceiasi politicieni detestati de multi romani, romani care vor aprecia recentele gesturi politice ale dlui Traian Basescu drept o neglijare, pana la sfidare, a vointei celor care au spus clar ca nu-l mai vor, a vointei celor care doresc un Guvern cu adevarat capabil sa faca ceea ce trebuie, un Guvern fara Udrea, Videanu, etc. Nominalizarea dlui Emil Boc si felul in care pare sa se formeze noul Guvern ne pot face sa credem ca dl. Traian Basescu nu vrea sa gaseasca un drum real spre reconcilierea de care vorbea, ca vrea numai sa ne faca sa-i simtim puterea, sa-l simtim ca pe un stapan absolut caruia nu-i pasa de parerile gloatei.

Urmeaza desfasurarea activitatii acestui Guvern care va fi operational pana la Craciun. Vom trece prin momente grele. Doresc ca parerile mele sa se dovedeasca gresite  si ca noul Guvern sa reuseasca. Deocamdata nu cred. 

In ceea ce priveste felul in care s-a constituit firava majoritate parlamentara care va sprijini Guvernul Boc 4, acord circumstante atenuante celor din UDMR. Ei au un obiectiv politic clar: autonomia teritoriala. Probabil ca o vor obtine, sub o forma oarecare. Ceilalti sunt, eufemistic vorbind, numai niste oportunisti.

Marea flecareala

 

Sunt 2 luni, spunea adineaori cineva, persoana importanta in PDL, de cand Romania nu are Guvern, dand de inteles ca vinovati sunt cei care nu vor sa se supuna „indicatiilor” lui Traian Basescu, care, bietul de el, a facut mari eforturi pentru a ne ferici cu un Guvern in care sa reapara, pe posturi de ministri,  cei care si-au dovedit din plin „competenta” in guvernele Boc 1, Boc 2 si Boc 3. Urmeaza Guvernul Boc 4 care va desavarsi opera inceputa de cele trei care l-au precedat. Iar daca, da-i Doamne „bravului nostru roman” mintea cea de pe urma, vom avea un alt prim-ministru, „realizarile” nu vor fi cu nimic mai prejos. De fapt, ce a ramas in urma acestor 2 luni care, in linii mari, se suprapun peste campania electorala oficiala, dar care sunt un fel de corolar al ultimilor 20 de ani?  Printre altele, putem enumera: o Romanie impartita in doua, o Romanie in care neintelegerile ajung, uneori la ura; o situatie financiara dezastruoasa care se traduce in datorii enorme ale statului catre FMI si catre bancile comerciale; o economie bolnava bazata pe speculatii,  pe consum mai mare decat productia; o agricultura care nu ne poate hrani; un sistem administrativ central si local nestructurat si necontrolat; etc. etc. Acestea sunt doar cateva exemple si le-am insiruit pentru o concluzie: tara arde iar baba se piaptana. In locul dezbaterii de catre candidatii la presedintie a acestor teme, am auzit tot felul de barfe, demascari, murdarii, etc. demne de cele mai vulgare tabloide. Iar in acest gen de „dezbateri” s-au angrenat toate posturile de televiziune, o armata de comentatori, o puzderie de politicieni, toti manifestandu-si, doct, priceperea intr-ale politicii, pe care au transformat-o intr-o lupta pentru mai binele fiecaruia dintre ei, despre noi cetatenii Romaniei si nevoile noastre nediscutandu-se practic nimic. Pot afirma fara gres: Politica romaneasca in general, campaniile electorale, discursurile asa numitilor lideri, incepand cu Traian Basescu,  sunt numai o mare flecareala, o flecareala de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflam nimic, dar pe care le platim. Nu stim, de exemplu, ce conditii au acceptat in tratativele cu FMI; nu stim care este adevarul in legatura cu felul in care se spune ca am pierdut gazul si petrolul; nu stim cum s-a pierdut si distrus, prin privatizare,  cea mai mare parte a industriei romanesti; nu stim cum s-au construit averile politicienilor de varf; nu stim din ce bani s-au cheltuit multe, foarte multe, milioane de euro in campaniile electorale; etc. etc. Si, totusi, eu m-am ales cu ceva. Am aflat, din nou, dar definitiv, ca in lumea noastra politica ponderea celor care vor si pot sa faca ceva adevarat este mica. Am aflat ca trebuie sa ma feresc de flecareala cu care cei mai multi politicieni vor sa ma ameteasca, sa ma faca sa nu vad adevarul. Am aflat ca partea vazuta a politicii romanesti este o MARE FLECAREALA. 

Remarc, din nou, surpriza numita Crin Antonescu. Sunt sigur ca, daca ar fi avut suficient timp, ar fi putut castiga presedintia Romaniei si s-ar fi schimbat multe. Se pune o intrebare: cat timp va rezista? Va ramane singur sub atacurile unora de categoria Tariceanu?  

Nota: Apropos de flecareala, vreau sa flecaresc si eu si sa felicit Primaria Brasov pentru halul in care s-a circulat azi, 15 decembrie, in Brasov. A fost un furnicar de utilaje -adica niciunul-, nu mai incapeau stropitorile cu lichid antiderapant -adica niciuna-, iar noi ne taraiam cu 20-30 km/ora, incordati sa nu ne lovim intre noi. Notati: Am circulat toata ziua.  

Porc mincinos

 

L-am ascultat inmarmurit pe DOMNUL Radu Berceanu, ministru, fruntas PDL si apropiat al Domnului Presedinte Traian Basescu, folosind, la adresa dlui Mircea Geoana, „eleganta” sintagma: „porc mincinos”. Acest „domn”, detinator al unei averi impresionante, ministru ineficient, autodefinit ca marlan prin felul in care vorbeste, este un membru reprezentativ al grupului de pedelisti care stapaneste Romania. Asa sunt toti, inclusiv asa numitii baroni din provincie. Grosolani, inculti, incompetenti, se mira, dupa ce au dus Romania pe ultimul loc in Europa, de ce vrem sa scapam de ei si se cramponeaza de putere. Daca Basescu nu va fi alungat de la Cotroceni, acesti indivizi ne vor umili, ne vor aduce la sapa de lemn, vor folosi politia pentru a ne teroriza si vor reinstaura politia politica. De acest tratament se vor „bucura” si cei care, impresionati de minciunile sale, vor vota Basescu.

Traian Basescu s-a adresat Institutului National de Expertize Criminalistice pentru analiza filmuletului in care loveste un copil. Va pot dezvalui rezultatul expertizei: filmul este trucat. Accept orice pariu! Deci filmul este trucat, lovitura este veritabila.

Este foarte greu de inteles cum se poate ca indivizi, aparent normali, cetateni romani, sa se plaseze in postura de adepti fanatici ai lui Traian Basescu. In afara de rau, Basescu nu a facut NIMIC pentru Romania. Ani de zile, cuvantarile sale, la nivel de barfa, ne-au otravit constiinta. Totdeauna s-a marginit la generalitati otravite dar niciodata nu a denuntat concret, nu a dat nume. Priviti unde a ajuns invatamantul, sanatatea, economia, priviti unde am ajuns in planul politicii externe. Mi-e rusine ca tara mea sa aiba ca presedinte un individ incult, grosolan, violent, care are alte pareri zilnic, care nu respecta legile, care calca peste Constitutie. Voi, adeptii sai fanatici, credeti ca veti fi crutati? Faceti-l presedinte si Basescu se va dezlantui. Veti afla ce inseamna mizeria morala si materiala. Este adevarat, concurentii sai nu prezinta prea multe garantii, dar trebuie sa incercam. Sigur, nu pot fi mai rai decat Basescu si camarila sa. Dimpotriva!

Festivalul ciolanului

Romania, tara festivalurilor, a chiolhanurilor politice, este batuta si strabatuta de cel care habar nu a avut de ea, timp de aproape cinci ani cat a fost, spre nenorocirea noastra, presedintele sau. Nu mai poti deschide televizorul fara sa-l vezi pe Traian Basescu pupand, dansand, band si mancand cu apetit electoral, la cate un astfel de festival, ratand altele, la care pedelistii l-au asteptat cu speranta ca vor putea sa-l aclame intr-o noua editie a cultului unei personalitati inexistente. Bietul presedinte, coplesit de prea marele numar de festivitati, a ratat festivalul carnatilor de Plescoi si pe cel al sarmalelor de la Praid. Pacat! In schimb este si va fi prezent, dar nu prea mult timp,  la paranghelia ce se desfasoara in toata tara si pe care o putem numi: FESTIVALUL  CIOLANULUI!

VICTIMELE TICALOSIEI SAU ALE INCOMPETENTEI? versiune revazuta si completata

Sambata, 23 mai, ora 08:23. Televiziunile continua sa informeze si sa comenteze ingrozitorul accident petrecut ieri, in apropiere de Pasajul Baneasa-Bucuresti-, unde 4 muncitori, care lucrau in santul unei lucrari de canalizare, adanc de cativa metri, au fost ingropati sub pamantul care s-a surpat peste ei. Cei care au venit in ajutor, pompieri si personal sanitar, au fost supusi aceluiasi risc. Si, in timp ce, cu curaj si o admirabila abnegatie, riscandu-si viata, pompierii se luptau sa-i scoata pe cei patru, diverse personaje, solicitate de posturile de televiziune, dau raspunsuri pe care nu le pot aprecia decat ca „aiuritoare”, toti neaga orice raspundere si nimeni nu da un raspuns competent si responsabil. Acest raspuns este: constructorul a incalcat, in mod total iresponsabil, normele tehnice, foarte precise, de securitate a muncii pentru sapaturi la aceasta adancime. Din ceea ce prezinta televiziunile nu se vede nici urma de sprijinire a santului  in timp ce dl. Laurentiu Dogaru, director tehnic la Marconstruct, executantul lucrarii, sustine contrariul. Nu inteleg de ce, in cele 12 ore,  de la momentul accidentului si pana la recuperarea ultimului cadavru, televiziunile nu au gasit si nu au cerut lamuriri unui responsabil al lucrarii, maistru sau inginer, nu au gasit pe nimeni de la Inspectoratul Teritorial de Munca si de la Parchet.  In schimb am putut  asculta pe domnul Atanasoaie, prefect al Bucurestiului, al carui raspuns este jenant. Acest domn, in loc sa se asigure, si sa ne asigure, ca organismele statului sunt prezente, culeg  probe si ancheteaza pe cei care purtau raspunderea lucrarilor, face aprecieri despre cat de compact este terenul, despre dificultatea lucrarilor, despre fapte la care nu se pricepe si nici nu trebuie sa se priceapa. 

S-a petrecut un foarte grav accident colectiv. Din cei patru muncitori, care lucrau in conditii de mare risc, la ordinul cuiva, intr-un sant foarte adanc, trei au murit, prin sufocare, in chinuri, sub apasarea catorva tone de pamant. Ce se va petrece in continuare? Vom mai afla ceva? Va ancheta cineva cum a fost incredintata lucrarea firmei LENA, care a subcontractat-o cu firma MARCONSTRUCT?  Ce rol are LENA, in afara de a incasa bani fara sa lucreze? Ce controale s-au facut, cu adevarat si nu numai pe hartie, de catre Inspectia Muncii?  De ce inspectorul general, sef al Inspectiei Muncii,  nu a venit sa vada ce fac, la locul unui accident atat de grav, subordonatii sai? Nu cumva lipsa masurilor de lucru in conditii de securitate este datorata lacomiei, dorintei de a mari profitul?  Se pot pune multe intrebari si este foarte important ca opinia publica sa afle daca organismele statului isi fac datoria si daca, nu cumva, schimbarea motivata politic, pe care eu o apreciez ca iresponsabila, a tuturor celor care conduc, la diverse nivele, aceste organisme nu adauga un plus de incompetenta actiunii acestora.  

Lucrarea se executa pentru Ministerul Transporturilor. Raspunderea merge pana la nivelul dlui Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, care trebuia sa se asigure ca in minister exista structurile necesare si ca acestea actioneaza.  

DUMINICA, 24.05   Nu reusesc sa gasesc informatii, cat de cat relevante despre Marconstruct. Este o firma fara site Internet si care, in consecinta, pare ca se ascunde de „lumina zilei”. Probabil ca Marconstruct nu indeplinea conditiile de eligibilitate pentru licitatia, daca a fost vreuna, de incredintare a lucrarilor, dar lucreaza, fara probleme, ca subantrepriza, sub paravanul firmei PORTUGHEZE: Lena. Este raspunderea GRAVA a aceluiasi  „priceput la vorbe” ministru, dl. Radu Berceanu. De ce se permite ca firme, fara potentialul necesar, cel putin asa pare, sa lucreze si sa provoace astfel de catastrofe, iar antreprenorul principal sa nu aiba nici o raspundere pentru felul in care a subcontractat. Mecanismul este, cred, urmatorul: castigi licitatia si faci un contract la un pret cat mai mare. In continuare subcontractezi, cat mai mult din lucrare,  la un pret cat mai mic. Diferenta dintre pretul licitat si cel subcontractat iti intra in buzunar, ca profit curat, fara munca si fara raspundere. Asa sa se fi intamplat si in acest caz?

Se pune inca o intrebare si se poate ca raspunsul sa ascunda foarte interesante dedesubturi. Romania avea, in constructii, potentialul necesar, ma refer, in primul rand, la ingineri si alt personal tehnic, de a executa, practic, orice fel de lucrari. De ce s-a dat preferinta firmelor straine care s-au remarcat, in Romania, prin preturi, fara sa aduca nimic deosebit ca tehnologie de executie, inclusiv in autostrazi.  Ce stiu, in plus, portughezii de la Lena? Nu este dreptul nostru, al celor pentru care Guvernul inventeaza impozite, sa stim cum sunt cheltuiti banii nostri? In cazul tragicului accident,  despre care discutam, trebuie sa dea raspunsuri dl. Radu Berceanu. Inchei cu o ultima intrebare: de ce nu am vazut, la locul accidentului pe nimeni dintre cei care nu pierd ocaziile de a aparea pe televizoarele noastre? Nu ar fi fost nimerit ca Dl. Presedinte Traian Basescu, in loc sa se deghizeze in maramuresean, mie mi s-a parut ridicol,  sa fi trecut sa-i mangaie pe cei care sufera, la urma urmei, din cauza neglijentei organismelor statului? La fel Dl. Prim-Ministru, etc.etc.