PD-L | Viata vazuta de Mircea Suman

Fals roman. Fragmente

Episodul 1

Ora 2 din noapte si el inca se zvarcolea mototolind cearsafurile de matase in care-l invatase un ministru, coleg de partid, ca se doarme neintors. O prostie.Tocmai azi cand avea un motiv serios sa se simta fericit si sa uite nelinistile care-i furasera buna dispozitie in ultimul timp, tocmai azi cand, in sfarsit, ticalosul de Cutuva transferase ultima transa pe care i-o datora, de la asfaltarile din vara care a trecut, si cu asta depasise, la cash, cinci milioane de euro, tocmai azi el nu putea sa doarma. Isi dadu seama ca nu scapase, inca, nici de teama care-l gadila in stomac de cand observase ca Cutuva nu respectase pasii de siguranta conveniti, atunci cand operase transferul banilor. O facuse intentionat? S-o fi dat cu astia de la PNA? Nu-i venea sa creada. Vorba aia, toti mananca graunte din palma lui. Dar mai stii. Coincidente nu prea exista si, batu in tablia de lemn sintetic al patului, iata ca au trecut doar vreo cinci-sase zile de cand fusese chemat de „cel mare” la palatul Treicoceni. Ce momente teribile. Cum strigase la el ca nu mai poate sa-i tina in frau pe cei care-l vaneaza si ca daca nu stie sa o faca cu perdea sa-si dea demisia, ca si asa partidul are destule necazuri. Nu indraznise sa intrebe ceva. Se lasase in genunchi langa jiltul sculptat in care statea stapanul, ii sarutase mana, i-o udase cu lacrimi adevarate, lacrimi de spaima, pana cand acesta se mai linistise si-i aruncase un „Cara-te” mai binevoitor si, in sfarsit, multumesc Doamne, il binecuvantase si cu un hohot scurt de ras. Plecase dar nu apucase sa faca cei vreo douazeci de pasi pana la usa si se auzise strigat: „Fi atent, nu ti-ai platit datoriile si baga de seama ce si cu cine vorbesti, stau cu multe perechi de ochi pe tine”. Asa era. Trebuia sa cotizeze la fondul pentru alegeri cu un milion. Las-ca ai de unde, strigase seful la el si mai spusese, soptit, ceva, parca un nume, parca chiar numele bancii din celalalt capat al pamantului unde crezuse ca banii lui, banutii lui dragi, sunt la adapost de ochii si urechile spionilor. Doamne! E plina lumea de tradatori! Nu putea sa spuna nimeni ca nu se straduise, ca nu-i stransese cu usa pe toti cei care adunasera ca furnicile din ce le aruncase el si, totusi, nu trecuse de jumatatea datoriei. Ba chiar unii se obraznicisera si, cu vorbe mestesugite, spuse pe ocolite, dadusera de inteles ca s-ar putea ca stapanul sa cada de la Treicoceni drept la ….., Doamne fereste! si ca, deci, erau bani aruncati, bani cu care s-ar putea castiga bunavointa celor care incep sa fie in carti. Simti un fior. Dar daca va trebui sa dea el banii din cele cinci milioane abia adunate? Dar daca prevestitorii de rau au dreptate? Trebuie sa se gandeasca bine. Trebuie sa pregateasca un plan de rezerva. Se ridica si, asezat pe marginea patului, incepu sa-i treaca in revista pe cei care ar fi potriviti pentru o intelegere. Dracu sa-i ia, au sa-l jupoaie de bani. Erau cativa, mai greu era sa stai de vorba cu ei fara sa te simta javrele si inca si mai greu era sa nu gresesti si sa te dai pe mana dusmanilor. Avea destui, gata oricand sa-i ia capul, ceea ce era gata sa le faca si el. Se ridica si inchise usa catre camera alaturata de unde se auzea sforaitul Marioarei, tinerica cu care-si inlocuise nevasta. A dracului muiere. N-a vrut sa plece fara juma de milion. Acu parca-i pare rau, cheltuiala mare pentru nimic. E drept ca-l cam facea de ras fosta nevasta, nu se mai potrivea cu pozitia lui de inalt demnitar, in curand ministru, ca asa-i spusese hohotind seful: „pe tine te voi face ministru la cultura, invata bine sa semnezi, altceva nu-ti trebuie”. Si acum toate se clatina, este ora 3 si el nu poate dormi, aia sforaie mai tare, i se zbate ochiul stang si-l mananca palma dreapta. Gata, sictir, spuse cu voce tare si rezemandu-se de masa dadu cu ochii de cartea legata in piele de crocodil pe care i-o adusese lingaul si nenorocitul de Sticleanu. Citi literele aurite: Augusto Roa Bastos. Eu, supremul. Stia ce vrea Sticleanu, sa i se dea postul de director. Unde? La Directia de Cultura. Il plictisea si, totusi, il primise. Intrase indoit de mijloc, aruncand cu vocea lui de bas de cel putin zece ori: „sa traiti, sa traiti,…”. -Ce vrei? il intrebase scurt. „Sa traiti, dati-mi voie sa va ofer aceasta carte. Sunt sigur ca va prefigureaza viitorul. Am legat-o in piele de crocodil asa incat sa fie demna de biblioteca Dvs”. Isi batea joc? Nu, e prea lingau. „Bine. Pune-o acolo”. „Si, va rog din suflet, nu ma uitati, stiti, cu Directia de Cultura…..iar daca nu se poate acolo, ma duc si la Finante, sau la Sanatate, ca eu sunt un intelectual veritabil, stiu de toate iar credinta mea…stiti Dumneavoastra” „Bine, bine, poti pleca”. Ce tampit, vrea post de director si vine cu o carte, dar, mai stii, poate ca nu mi-ar strica o biblioteca. Ar completa frumos decorul in camera unde am pus plasmele, punem si cartile de bucate ale Marioarei, mai gasesc vreo cateva…..

Va urma, in curand

NOTA: Orice asemanare cu personaje sau intamplari din viata reala este strict intamplatoare si nedorita de autor.

Curg peste capul nostru vestile proaste. Mii de oameni sunt amenintati sa-si piarda slujbele, preturile cresc, gazul rusesc nu reuseste sa traverseze Ucraina, un euro costa 4,2985 lei, etc. etc. Pe acest fond amenintator, Guvernul BASESCU-boc, dupa ce a lansat cateva initiative, gandite si croite la nivel de scoala elementara, dupa ce a reusit sa-i faca pe pensionari, profesori, medici, functionari publici, etc. sa inteleaga ca toate cele promise de PD-L si PSD, in campania electorala, au fost, cu o exprimare eleganta, vorbe goale, traieste o criza profunda, ajunsa in stadiul de demisie a lui Gabriel Oprea. Iata cateva pareri , foarte pe scurt. Evenimentul care exprima sintetic situatia Romaniei este prabusirea leului in fata euro. Iar aceasta prabusire a fost accelerata de instalarea actualului guvern, care nu inspira, prin masurile cu care si-a inceput activitatea si prin unele personaje din componenta sa, increderea necesara in moneda nationala. Leul se va prabusi in continuare indreptandu-se spre urmatorul prag de 4,5000 lei pentru un euro, cand se va accelera puternic si prabusirea preturilor , in primul rand la alimente. In ceea ce priveste demisia dlui Gabriel Oprea, aceasta s-a produs atunci cand Presedintele Basescu a inteles ca este prematur sa intre in razboi cu PSD si, in consecinta, a hotarat ca Gabriel Oprea trebuie sa demisioneze. Acest fapt, ca si multe altele, confirma amestecul profund al presedintelui in activitatea guvernului. Ma intreb, printre altele: cat va suporta dl. Emil Boc modul umilitor in care dl. Basescu hotaraste iar el preia responsabilitatea. Iar intrebarea esentiala este: UNDE VOM AJUNGE CU O GUVERNARE CARE NU REUSESTE SA RASPUNDA INTREBARILOR VITALE ALE ACESTUI MOMENT? UNDE VOM AJUNGE CU UN GUVERN CARE IN LOC SA FIE AL ROMANIEI ESTE AL INTERESELOR MARUNTE. CAND VOR INTELEGE POLITICIENII CA NU MAI ESTE TIMP PENTRU BATAIE PE POSTURI? CAND VA INTELEGE DL BASESCU CA ROMANII DEZAPROBA CEEA CE SE PETRECE SI NU-L VOR REALEGE?