IMUNITATE sau IMPUNITATE

Dupa ce PSD a blocat ancheta penala impotriva a doi foarte marcanti lideri ai sai, domnul Mircea Geoana s-a hotarat sa dreaga busuiocul si a lansat, pentru urechile alegatorilor, propunerea anularii imunitatii pentru presedintele Romaniei, ministri si parlamentari. Dupa ce s-au stins aplauzele, oferite de diverse partide electoratului, s-a trecut la partea doua a reactiei adica la lansarea de diverse idei intelepte ca: este foarte bine dar trebuie sa ne gandim temeinic, sau: totdeauna am sustinut aceasta idee dar nu este momentul cel mai potrivit, etc.etc. De fapt, cred ca impunitatea dobandita prin imunitate este un principal motiv al bataliei pentru scaune de parlamentari si putini dintre acestia sunt gata sa renunte la ea. Nici cand au provocat accidente grave de circulatie, in conditii agravante, nu am auzit sa fi fost condamnat vreun parlamentar. Orice averi, lipsite de logica, au aparut in declaratiile, scrise cat mai necitet, nu s-a sesizat nimeni, dupa cum oricate „spectacole” a organizat DNA, parlamentarii si ministrii au fost mai tari. Adevarul este ca toti acestia alcatuiesc o casta, o casta care se apara, o casta mai tare ca milioanele de cetateni care, chipurile, i-au ales, pana acum, pe liste de partid. Dar sa nu credem ca aceasta casta se limiteaza la cei care au prin „lege” imunitate. Nu! Din aceasta casta fac parte si toti asa numitii :baroni locali” de care nu am auzit sa se fi atins „organele abilitate”, iar pe langa baroni, parlamentari, etc. si „ajutoarele acestora. Constitutia Romaniei are destule lacune, este timpul sa fie revizuita cu seriozitate, cu patriotism adevarat, cu dorinta de a servi milioanele de cetateni ai tarii si nu pe cei cativa care vor sa se ascunda sub titlul de „demnitar”. Cei care doresc ca Parlamentul sa se bucure de increderea cetatenilor trebuie sa inteleaga ca aceasta nu poate fi castigata prin tot felul de privilegii, prin averi facute in timpul mandatului de deputat sau senator, prin sustragere de la controlul alegatorilor. Parlamentarii trebuie sa voteze potrivit intereselor cetatenilor si nu asa cum li se transmite, prin liderul de grup parlamentar, potrivit unor interese „politice” lipsite de transparenta. Parlamentarul trebuie sa-si explice, periodic, votul in fata celor care l-au ales, trebuie sa raspunda intrebarilor acestora.