O zi importanta pentru Mircea Geoana? Sau pentru Traian Basescu si Mugur Isarescu?

Dl Mircea Geoana afla azi daca ramane membru al PSD sau daca, asa cum pare sa se incline balanta, va trebui sa caute adapost si, mai ales, promisiuni la cei care i-au fost, pana acum, adversari politici. Totul este interesant,pentru noi cetatenii romani, pentru noi cei care suportam consecintele lacomiei, prostiei sau nimicniciei politice, mai mult la nivel de barfa. Dl Geoana, in ciuda faptului ca are o inteligenta de nivel acceptabil, o pregatire mai buna decat multi dintre politicienii zilei, dar si un imens orgoliu gaunos, nu poate si nu va fi niciodata un politician de mare anvergura datorita slabiciunilor de caracter care l-au facut sa piarda alegerile prezidentiale iar acum il pot arunca la periferia „acvariului”, daca va mai amintiti un banc din timpul comunismului. Cand spun ca ceea ce se petrece cu dl Geoana este interesant mai degraba la nivel de barfa ma gandesc ca, chiar privita in contextul unei posibile incercari de suspendare a lui Traian Basescu, aceasta intamplare este foarte marunta pentru o tara care datoreaza peste 100 de miliarde de euro, care a ramas, in 21 de ani, fara petrol, fara gaz metan, fara paduri, fara Delta Dunarii, fara cai ferate, fara AGRICULTURA, in curand fara ultimul aur, fara vreo 3 milioane de romani si fara multe altele. Totul datorita iresponsabilitatii, lacomiei si incompetentei unei „asa numite” clase politice. Aceasta este marea tragedie a Romaniei. Aceasta este adevarata criza si, presupunand ca de maine am avea un Guvern format din cei mai inteligenti, patrioti si bine pregatiti romani, va fi nevoie de multi ani pentru a reechilibra functionarea statului.

Va fi amuzant sa-l vedem pe dl Geoana esuand, alaturi de multi asemenea sa, la ciudata formatiune politica numita UNPR, care a reusit, fara vot si fara doctrina, sa se numeasca „partid parlamentar”.

Tot azi dl Mugur Isarescu se va intalni cu Traian Basescu la Cotroceni, cu sau fara Emil Boc, probabil pe fondul grelei situatii financiare a Romaniei scoasa in evidenta de recentul insucces inregistrat pe pietele financiare din USA. Nu pot, INSA, sa nu ma gandesc si la o miscare prin care Traian Basescu ar putea castiga multe puncte pentru o imagine foarte botita si, totodata, ar pune in incurcatura OPOZITIA, dar si asa numita COALITIE. Aceasta miscare ar fi:un nou Guvern cu Mugur Isarescu in frunte.

Azi se lanseaza in Romania ultimul model de Ferrari. Se numeste 458 Spider si costa cam 250.000 de euro. 12 romani au platit deja o astfel de masina. Oare de ce antipaticul Sorin Blejnar nu incearca sa vada de unde au avut banii? Intrebarea trebuie pusa langa afirmatia acestui domn potrivit careia Victor Ponta a fost sponsorizat, in calitate de participant la ralliuri auto, de catre Sorin Ovidiu Vantu, cu 300.000 de dolari, adica cu cam cat costa masina despre care vorbim. Bineinteles ca o astfel de investigatie ar fi mult mai mai aproape de atributiile dlui Blejnar.

Publicitate

DEZGUSTUL

Timp de 2 saptamani, conexiunea mea la internet nu a  functionat si, cu toate insistentele mele, nu am putut afla care este cauza, ma gandesc la o cauza care sa fi putut justifica cele 2 saptamani de intarziere si nu la motivele care, asa cum mi le prezentau angajatii furnizorului, nu puteau justifica, cu bunavointa, mai mult de 1-2 zile. Mi-a ramas televizorul pe ecranul caruia se scurgeau, una dupa alta, in viteza, stiri halucinante sau minciuni debitate de la „cel mai inalt” nivel.  L-am putut vedea, de exemplu, pe  dl Boc care nu se mai satura perorand, ca gaina babei, despre asteptata iesire din recesiune, sau, pe acelasi domn Boc folosind un limbaj de mahala pentru a-si descarca frustrarile, provocate de propria-i incapacitate, prin atacuri la adresa liderilor Opozitiei. In acest timp  romanii se bateau pentru niste zahar maturat de pe jos, o sticla de ulei sau o punga de detergent mai ieftin. I-am privit ingrozit pe romanii aruncati din spitalul Caritas, dar si din alte spitale, la ordinul juristului, trimis de Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, sa ocupe, in Guvernul Romaniei, postul de Ministru al Sanatatii. Am privit, scarbit, la capitalistii care conduc miscarea sindicala, miscare care, tocmai din cauza acestora, a neintelegerilor dintre ei, nu mai are credibilitate si este lipsita de solidaritatea sindicalistilor. De fapt, ceea ce simt, ceea ce-mi inspira faptele si rezultatele clasei politice, ale lui Traian Basescu si Emil Boc, ale Elenei Udrea si ale multor altora, este dezgustul, un profund si incurabil dezgust.

Platim mult. Ce primim? Merita?

 

Zarurile, bine manuite, au cazut. Pe ele scrie: Traian Basescu-presedinte-,  Emil Boc-prim-ministru-. Cat s-a cheltuit pentru acest rezultat? Putem masura in lei, sau in euro, costurile pe care le suportam pentru a ne intoarce la acesti doi pseudo-politicieni? Le vom cunoaste vreodata? Nu! Dar putem incerca sa vedem din ce se compun. Cheltuielile pentru campania electorala, de cateva zeci de milioane de euro, sunt doar o mica parte. Cel mai mare cost este reprezentat, insa, de ruperea Romaniei in doua, de dezbinarea dusa, uneori, pana la ura, care se va vindeca greu si, sigur, nu prin formarea unui Guvern cu aceiasi politicieni detestati de multi romani, romani care vor aprecia recentele gesturi politice ale dlui Traian Basescu drept o neglijare, pana la sfidare, a vointei celor care au spus clar ca nu-l mai vor, a vointei celor care doresc un Guvern cu adevarat capabil sa faca ceea ce trebuie, un Guvern fara Udrea, Videanu, etc. Nominalizarea dlui Emil Boc si felul in care pare sa se formeze noul Guvern ne pot face sa credem ca dl. Traian Basescu nu vrea sa gaseasca un drum real spre reconcilierea de care vorbea, ca vrea numai sa ne faca sa-i simtim puterea, sa-l simtim ca pe un stapan absolut caruia nu-i pasa de parerile gloatei.

Urmeaza desfasurarea activitatii acestui Guvern care va fi operational pana la Craciun. Vom trece prin momente grele. Doresc ca parerile mele sa se dovedeasca gresite  si ca noul Guvern sa reuseasca. Deocamdata nu cred. 

In ceea ce priveste felul in care s-a constituit firava majoritate parlamentara care va sprijini Guvernul Boc 4, acord circumstante atenuante celor din UDMR. Ei au un obiectiv politic clar: autonomia teritoriala. Probabil ca o vor obtine, sub o forma oarecare. Ceilalti sunt, eufemistic vorbind, numai niste oportunisti.

Marea flecareala

 

Sunt 2 luni, spunea adineaori cineva, persoana importanta in PDL, de cand Romania nu are Guvern, dand de inteles ca vinovati sunt cei care nu vor sa se supuna „indicatiilor” lui Traian Basescu, care, bietul de el, a facut mari eforturi pentru a ne ferici cu un Guvern in care sa reapara, pe posturi de ministri,  cei care si-au dovedit din plin „competenta” in guvernele Boc 1, Boc 2 si Boc 3. Urmeaza Guvernul Boc 4 care va desavarsi opera inceputa de cele trei care l-au precedat. Iar daca, da-i Doamne „bravului nostru roman” mintea cea de pe urma, vom avea un alt prim-ministru, „realizarile” nu vor fi cu nimic mai prejos. De fapt, ce a ramas in urma acestor 2 luni care, in linii mari, se suprapun peste campania electorala oficiala, dar care sunt un fel de corolar al ultimilor 20 de ani?  Printre altele, putem enumera: o Romanie impartita in doua, o Romanie in care neintelegerile ajung, uneori la ura; o situatie financiara dezastruoasa care se traduce in datorii enorme ale statului catre FMI si catre bancile comerciale; o economie bolnava bazata pe speculatii,  pe consum mai mare decat productia; o agricultura care nu ne poate hrani; un sistem administrativ central si local nestructurat si necontrolat; etc. etc. Acestea sunt doar cateva exemple si le-am insiruit pentru o concluzie: tara arde iar baba se piaptana. In locul dezbaterii de catre candidatii la presedintie a acestor teme, am auzit tot felul de barfe, demascari, murdarii, etc. demne de cele mai vulgare tabloide. Iar in acest gen de „dezbateri” s-au angrenat toate posturile de televiziune, o armata de comentatori, o puzderie de politicieni, toti manifestandu-si, doct, priceperea intr-ale politicii, pe care au transformat-o intr-o lupta pentru mai binele fiecaruia dintre ei, despre noi cetatenii Romaniei si nevoile noastre nediscutandu-se practic nimic. Pot afirma fara gres: Politica romaneasca in general, campaniile electorale, discursurile asa numitilor lideri, incepand cu Traian Basescu,  sunt numai o mare flecareala, o flecareala de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflam nimic, dar pe care le platim. Nu stim, de exemplu, ce conditii au acceptat in tratativele cu FMI; nu stim care este adevarul in legatura cu felul in care se spune ca am pierdut gazul si petrolul; nu stim cum s-a pierdut si distrus, prin privatizare,  cea mai mare parte a industriei romanesti; nu stim cum s-au construit averile politicienilor de varf; nu stim din ce bani s-au cheltuit multe, foarte multe, milioane de euro in campaniile electorale; etc. etc. Si, totusi, eu m-am ales cu ceva. Am aflat, din nou, dar definitiv, ca in lumea noastra politica ponderea celor care vor si pot sa faca ceva adevarat este mica. Am aflat ca trebuie sa ma feresc de flecareala cu care cei mai multi politicieni vor sa ma ameteasca, sa ma faca sa nu vad adevarul. Am aflat ca partea vazuta a politicii romanesti este o MARE FLECAREALA. 

Remarc, din nou, surpriza numita Crin Antonescu. Sunt sigur ca, daca ar fi avut suficient timp, ar fi putut castiga presedintia Romaniei si s-ar fi schimbat multe. Se pune o intrebare: cat timp va rezista? Va ramane singur sub atacurile unora de categoria Tariceanu?  

Nota: Apropos de flecareala, vreau sa flecaresc si eu si sa felicit Primaria Brasov pentru halul in care s-a circulat azi, 15 decembrie, in Brasov. A fost un furnicar de utilaje -adica niciunul-, nu mai incapeau stropitorile cu lichid antiderapant -adica niciuna-, iar noi ne taraiam cu 20-30 km/ora, incordati sa nu ne lovim intre noi. Notati: Am circulat toata ziua.