„Talibanii” au reusit

Consiliul National de Coordonare al PDL a reusit azi sa ne faca sa intelegem mai bine ceea ce se petrece in acest partid. In primul rand trebuie sa remarcam ingrijorarea, teama pe care o traiesc cei de la varful partidului. Daca in declaratiile pe care   liderii le faceau in media incercau sa minimalizeze prabusirea PDL in sondaje, azi s-a inteles clar ca toti simt nevoia unor actiuni care sa recredibilizeze partidul. Dar atat. Fara sa se refere clar la marile erori care au dus PDL la 10-12% incredere, cei mai multi au laudat „marile realizari” si pe artizanul acestora, Emil Boc. Trecand peste faptul deosebit de grav al cresterii datoriei externe a Romaniei, in perioada guvernarii Basescu-Boc, cu mult peste 20 de miliarde de euro, bani cu care nu stim ce s-a facut si de care Romania s-ar fi putut dispensa daca nu eram un popor lipsit de solidaritate, invrajbit, stare in care am fost adusi de actiunile iresponsabile ale lui Traian Basescu, liderii partidului cred(?) ca „realizarile” guvernarii Boc indreptatesc speranta in pastrarea puterii dupa viitoarele alegeri. Intorcandu-ne la discutiile din Consiliul National, iese in evidenta lupta dusa de liderii pe care cineva i-a numit, inspirat, talibani, pentru a inlatura incercarea minusculului grup de „reformatori” de a introduce cateva prevederi „aspre” in Statutul Partidului prin care sa fie eliminati cei cu probleme de coruptie. Daca va veti informa despre averile „talibanilor”, pe propriile lor declaratii, veti intelege usor ce au avut de aparat. Si, fiind in mare majoritate, au reusit, la vot, sa-i inlature pe reformatori. Invingatori sunt talibanii, invins este PDL, un partid care a refuzat o sansa.

Cred ca, din cele petrecute, rezulta o concluzie pe care as numi-o „capitala”. Traian Basescu nu mai este recunoscut ca autoritate suprema si, cred, sunt multi lideri pedelisti care asteapta sa-l vada doborat.

Publicitate

ROMANIA, TE IUBESC!

In fiecare Duminica, intre 6 si 7 seara, ProTv transmite o emisiune zguduitoare: Romania, te iubesc. Cativa reporteri talentati se straduie sa scoata la iveala dedesubturile dramelor, minciunilor, dezastrelor, care alcatuiesc plasa in care se zbate poporul acestei tari. Subiectul de azi a fost soarta gigantilor industriei romanesti. Am privit, inmarmurit, ceea ce a ramas din Combinatul de la Calan, Combinatul siderurgic de la Hunedoara, Republica Bucuresti, Tractorul Brasov, Combinatul Calarasi, etc. Toate au fost transformate in ruine din care s-a scos tot ceea ce insemna metal, vandut de cei care, prin manevre, numite uneori „privatizare”, se transformasera in proprietari. Nu-ti venea sa crezi, ascultandu-i pe cei care fusesera martori, cum utilaje nou-noute, inca ambalate, au fost incarcate si duse la „fier vechi”. Nu-mi venea sa cred vazand constructii de la Combinatul Hunedoara, la care lucrasem ca foarte tanar inginer, ruinate, transformate in moloz. Priveam si simteam cum indignarea, sila, neputinta, se transformau in ura. Da! Cand s-a terminat emisiunea ii uram pe cei care sunt autorii acestui dezastru. Pe cei care, fara urma de responsabilitate, fara urma de patriotism, fara urma de remuscare, s-au imbogatit distrugand industria si agricultura Romaniei. Pe cei care au continuat, dupa ce au terminat „privatizarile”, indatorandu-ne, dand independenta tarii in mana FMI. Ei „traiesc bine”. Pe unii i-am vazut la balul de Halloween, schimonositi sub masti care le demascau adevarata personalitate, band si mancand, cheltuind sume care pot speria pe multi romani. Sunt convins ca s-au simtit mandri pentru ca, cu aceasta ocazie, s-au promis 500.000 de euro, pentru copii de gradinita, nimica toata fata de miliardele, foarte multele miliarde de euro, trecute, prin grosolane inginerii financiare, in buzunare private. Cum s-a putut ca, sub ochii celor care raspundeau si raspund de gestiunea Romaniei, sa se petreaca acest jaf? Cine si cand va raspunde?

Sub ochii nostri, ai brasovenilor, o uzina care putea fi foarte usor adusa la nivelul cerintelor  pietei si care putea fi de mare utilitate agriculturii agonizante din Romania, ma refer la Tractorul, a fost falimentata de catre cei care, cred eu, au fost insarcinati cu aceasta. Scopul, ca si in alte parti, o afacere imobiliara: inca un cartier rezidential in care ma intreb cine va locui. Tot aici am asistat si la privatizarea, contra UN EURO, a Uzinei de autocamioane, pe baza unei Ordonante a Guvernului semnata de Adrian Nastase.

Oare cati dintre cei care alcatuiesc clasa politica au vazut aceasta emisiune? Oare cati au simtit putina jena pentru distanta enorma dintre preocuparile lor si marile, grelele probleme ale tarii noastre?

Marea flecareala

 

Sunt 2 luni, spunea adineaori cineva, persoana importanta in PDL, de cand Romania nu are Guvern, dand de inteles ca vinovati sunt cei care nu vor sa se supuna „indicatiilor” lui Traian Basescu, care, bietul de el, a facut mari eforturi pentru a ne ferici cu un Guvern in care sa reapara, pe posturi de ministri,  cei care si-au dovedit din plin „competenta” in guvernele Boc 1, Boc 2 si Boc 3. Urmeaza Guvernul Boc 4 care va desavarsi opera inceputa de cele trei care l-au precedat. Iar daca, da-i Doamne „bravului nostru roman” mintea cea de pe urma, vom avea un alt prim-ministru, „realizarile” nu vor fi cu nimic mai prejos. De fapt, ce a ramas in urma acestor 2 luni care, in linii mari, se suprapun peste campania electorala oficiala, dar care sunt un fel de corolar al ultimilor 20 de ani?  Printre altele, putem enumera: o Romanie impartita in doua, o Romanie in care neintelegerile ajung, uneori la ura; o situatie financiara dezastruoasa care se traduce in datorii enorme ale statului catre FMI si catre bancile comerciale; o economie bolnava bazata pe speculatii,  pe consum mai mare decat productia; o agricultura care nu ne poate hrani; un sistem administrativ central si local nestructurat si necontrolat; etc. etc. Acestea sunt doar cateva exemple si le-am insiruit pentru o concluzie: tara arde iar baba se piaptana. In locul dezbaterii de catre candidatii la presedintie a acestor teme, am auzit tot felul de barfe, demascari, murdarii, etc. demne de cele mai vulgare tabloide. Iar in acest gen de „dezbateri” s-au angrenat toate posturile de televiziune, o armata de comentatori, o puzderie de politicieni, toti manifestandu-si, doct, priceperea intr-ale politicii, pe care au transformat-o intr-o lupta pentru mai binele fiecaruia dintre ei, despre noi cetatenii Romaniei si nevoile noastre nediscutandu-se practic nimic. Pot afirma fara gres: Politica romaneasca in general, campaniile electorale, discursurile asa numitilor lideri, incepand cu Traian Basescu,  sunt numai o mare flecareala, o flecareala de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflam nimic, dar pe care le platim. Nu stim, de exemplu, ce conditii au acceptat in tratativele cu FMI; nu stim care este adevarul in legatura cu felul in care se spune ca am pierdut gazul si petrolul; nu stim cum s-a pierdut si distrus, prin privatizare,  cea mai mare parte a industriei romanesti; nu stim cum s-au construit averile politicienilor de varf; nu stim din ce bani s-au cheltuit multe, foarte multe, milioane de euro in campaniile electorale; etc. etc. Si, totusi, eu m-am ales cu ceva. Am aflat, din nou, dar definitiv, ca in lumea noastra politica ponderea celor care vor si pot sa faca ceva adevarat este mica. Am aflat ca trebuie sa ma feresc de flecareala cu care cei mai multi politicieni vor sa ma ameteasca, sa ma faca sa nu vad adevarul. Am aflat ca partea vazuta a politicii romanesti este o MARE FLECAREALA. 

Remarc, din nou, surpriza numita Crin Antonescu. Sunt sigur ca, daca ar fi avut suficient timp, ar fi putut castiga presedintia Romaniei si s-ar fi schimbat multe. Se pune o intrebare: cat timp va rezista? Va ramane singur sub atacurile unora de categoria Tariceanu?  

Nota: Apropos de flecareala, vreau sa flecaresc si eu si sa felicit Primaria Brasov pentru halul in care s-a circulat azi, 15 decembrie, in Brasov. A fost un furnicar de utilaje -adica niciunul-, nu mai incapeau stropitorile cu lichid antiderapant -adica niciuna-, iar noi ne taraiam cu 20-30 km/ora, incordati sa nu ne lovim intre noi. Notati: Am circulat toata ziua.  

De ce le e frica romanilor?

A inceput campania electorala. De pe nenumarate postere uriase, scumpe si de prost gust, Traian Basescu priveste, cu un zambet satisfacut, spre romani si constata: DE  CE  LE  E  FRICA  NU  SCAPA! Ce vrea sa spuna Presedintele tuturor romanilor, cu exceptia multor milioane care se roaga sa scape de el? Ce trebuie sa intelegem? Este simplu, foarte simplu. Sa gandim. De ce le e frica romanilor? De somaj, de boala, de foamete, de mizeria in care trebuie sa-si creasca copiii, de coruptia clasei politice, de minciunile guvernantilor, de lipsa sperantei, de invrajbirea romanilor, etc. Traian Basescu ne avertizeaza: DACA  MA VOTATI, nu veti scapa, veti avea parte de tot ceea ce va este frica.

Votati-l pe Traian Basescu si veti fi partasi la desavarsirea transformarii Romaniei in cea mai inapoiata tara din Europa. Veti avea parte de somaj, de boli pe care nu le veti putea ingriji, va veti vedea copiii flamanzi, veti trai intr-o tara invrajbita, veti privi cu umilinta la gentile de mii de euro ale Elenei Udrea si ale altora ca ea, veti fi stropiti cu noroi de masinile de lux ale super-coruptilor, VETI  AVEA  CEEA  CE  MERITATI!  Nu ma credeti? Ganditi, cu luciditate la ceea ce a facut in 5 ani Traian Basescu. Ganditi la ceea ce s-a intamplat, mai ales, in ultimul an, cand am avut un guvern  format din oamenii presedintelui si aservit acestuia. Ganditi la faptul ca acest guvern, condus de Emil Boc, nu a fost in stare sa faca nimic pentru a diminua criza economica in Romania. 

O intrebare: de unde plateste independentul Traian Basescu propaganda electorala?    

Minciuna: mediu natural de viata

Toata „clasa politica” lupta cu inversunare, in aceste zile, pentru marele ciolan. Toti stiu ca instalarea unui nou presedinte va alunga de la „ugerul” din care mulge, cu lacomie, actuala trupa prezidentiala si o va inlocui cu o alta.  Adio asfalt turnat cu nemiluita, adio sensuri giratorii inutile si primejdioase, adio trepadusilor care te lingusesc, adio plicurilor dolofane, adio festivalurilor patronate alaturi de fantoma blonda a coruptiei. Merita, gandesc ei, ca in fata acestui dezastru, sa faci orice sacrificiu. Merita sa minti, sa sustii aberatii despre care stii bine ca sunt inventia „laboratorului de partid”, merita sa spui despre adversari ca au fost securisti, ca sunt nepotii lui Bin-Laden, ca se drogheaza, iar daca esti prins cu minciuna sa-ti ceri scuze fara sa clipesti. Ba merita sa inventezi si cate un referendum, absolut inutil, pe banii amaratilor care s-ar putea sa te creada politician cinstit. Orice, numai sa pastrezi locul in care te-ai imbogatit, orice numai sa nu se deschida dosarele pe care le tin incuiate lupii care pazesc oile. Iar, daca, totusi, mafiotii vor pierde ciolanul cel mare, sunt destui cei care asteapta, curgandu-le balele de pofta, sa le ia locul.

Ma intreb: ce simt cei care, cu o nerusinare fara seaman, mint, stiind bine ca mint, cei care sunt gata sa faca orice numai sa se poata indopa cu ceea ce smulg de la gura catorva milioane de oameni, cei care fac cruci mari in timp ce croiesc noi drumuri pe care banii publici se scurg in buzunarele lor? Mai simt oare ceva? Sau minciuna a ajuns sa fie mediul lor natural de viata, mediul in care se simt bine?

Intruchiparea onestitatii, marele salvator, luptatorul cu criza, Lucian Croitoru, a primit, de la patronul sau, lista guvernului pe care-l va prezenta Parlamentului. Marii specialisti in economie si-au pastrat locurile. Metalurgul Gheorghe Pogea si Adriean Videanu, alaturi de Ilie Blaga si altii, sunt specialistii pe care Traian Basescu vrea sa-i pastreze pentru a continua marile succese. Elena Udrea si Emil Boc au ramas in asteptare. Dupa alegeri, Lucian Croitoru se va intoarce consilier pe langa vechiul sau protector, iar guvernul care „modernizeaza” Romania va reinvia.

Ignoranta din spatele minciunilor

22.10.09  ora11:16  Antena 3 transmite sustinerea, de catre un parlamentar PDL-ist, a referendumului pe care se incapataneaza Traian Basescu, adica cel care s-a deprins sa calce Constitutia,  sa-l impuna taman in ziua cand vor avea loc alegerile prezidentiale dupa ce timp de 5 ani a tacut din gura. Stranie si transparenta coincidenta. Parlamentarul in cauza sustine, negand cu obstinatie adevarul, manevrele lui Traian Basescu care spera ca acest referendum va aduce un plus de simpatie si de voturi pentru Domnia-Sa, contand pe aprecierea publica negativa de care se „bucura” Parlamentul. Pentru acest scop nu conteaza cheltuielile inutile din banii publici, nu conteaza starea actuala si viitoare a Romaniei, nu conteaza faptul ca Traian Basescu se va prezenta in fata electoratului fara sa dea nici un fel de lamuriri in privinta eventualelor sale fapte de coruptie,  nelamurite pana acum. Dl Traian Basescu nu spune nimic despre importantele cresteri de preturi asteptate dupa 1 ianuarie, tinute in frau pana dupa alegeri cu mari costuri pentru poporul roman. Dl Traian Basescu nu spune nimic despre situatia de dezastru a economiei romanesti, creata, in primul rand, prin incompetenta sa personala si a apropiatilor sai promovati in varful ierarhiei statului roman, ceea ce Domnia-Sa stie foarte bine asa cum se vede clar din faptul ca, pentru a-l sustine pe dl. Croitoru, si-a amintit ca avem nevoie de specialisti in conducerea economiei. Totusi, Gheorghe Pogea, un total nepregatit in finante, este mentinut in continuare ca ministru al acestui important domeniu.  Ar fi bine ca Antena 3  sa invite la aceste dezbateri comentatori obiectivi, informati, pregatiti pentru analize politice. Cred ca multi telespectatori s-au saturat de certurile violente intre parlamentari de diverse culori care se simt datori sa sustina politica propriilor partide, intre care pedelistii se remarca prin violenta verbala cu care-si acopera lipsa de argumente.

Parlamentarului pedelist, care inca sustine acest referendum aberant, ii recomand sa foloseasca mai putin gel de par care, datorita abundentei, ii da un aer ridicol ca si pseudo-argumentele pe care le foloseste.  Tot Domniei-Sale, in contextul a ceea ce isi permite sa spuna in legatura cu vizita lui Joe Biden, vreau sa-i amintesc esecul, folosind un eufemism, al „ideilor” despre politica externa a „aproape fostului” presedinte Traian Basescu, care a reusit sa ne aduca intr-o pozitie diplomatica umilitoare.  

Sa radem sau sa plangem?

15.10.09 ora 10:15  Presedintele Basescu vorbeste in fata presedintilor Curtilor Constitutionale din Europa, la reuniunea acestora, in desfasurare la Bucuresti. Ce cauta oare dl Basescu la aceasta reuniune? Mai este ceva comun intre Domnia-Sa si Constitutie? Pentru dl Traian Basescu, in repetate randuri, Constitutia Romaniei a fost un paravan, facut din vorbe, in spatele caruia a ascuns maniera personala, falsa, super-egoista in care o interpreteaza. Ceea ce face acum, in plina criza politica, pe care refuza sa o rezolve altfel decat in folosul realegerii sale, este un exemplu clar de calcare a spiritului Constitutiei si, in acest fel, a vointei exprimata democratic de romani. In loc sa dea lamuriri in legatura cu acuzatiile ce i s-au adus pentru posibile infractiuni de coruptie, Domnia-Sa incearca sa ne sperie cu imposibilitatea platii salariilor si pensiilor, sa ne insufle gandul ca numai „expertii” lui Boc ne pot salva. Sa nu uitam ca, in timp ce peste tot apar semnele iesirii din criza economica, in Romania criza se adanceste, s-au facut imprumuturi enorme dar nu sunt bani pentru salarii si pensii, iar principalul vinovat este Traian Basescu, cel care a impus un guvern de incompetenti. Acum, cand are nevoie de argumente, dl Basescu si-a amintit ca este nevoie de specialisti in economie si refuza o propunere de premier care ar aduce un trend sanatos in administrarea Romaniei. Sa radem de aceasta smecherie ieftina sau sa plangem de groaza a ceea ce poate iesi din ideile dlui Basescu? 

NOTA -ora 11:05-  Afla ca PDL a trimis o propunere „ultra-secreta” de premier la Cotroceni. Propunerea a fost croita de cativa dintre liderii de varf ai PDL dupa ce l-au consultat pe presedinte. Dl Basescu calca Constitutia astfel: sustine ca constitutionala insusirea propunerii partidului cu cel mai mare numar de parlamentari, lucru neadevarat. Mai sustine ca majoritatea parlamentara trebuie sa o construiasca cel desemnat drept candidat pentru functia de prim-ministru in cele maximum 10 zile pe care le are la dispozitie pentru nominalizarea ministrilor si pregatirea programului de guvernare. Dedesubtul este: in cele zece zile se va incerca „achizitionarea” de voturi prin diverse metode. Daca nu se va reusi, se va castiga, totusi, mentinerea lui Boc in fruntea guvernului de avarie. 

Propunerea se refera, se pare, la Lucian Croitoru transformat, prin vorbe, in „expert” pentru relatiile cu FMI. Nu stiu ce a lucrat Lucian Croitoru la FMI. A fost, probabil, unul dintre sutele de functionari, marunti sau foarte marunti, ceea ce va aduce, din partea sa, un comportament de individ intimidat, in negocierile cu FMI. Pentru mine, relatia acestui domn cu fiica lui Mugur Isarescu inseamna cresterea neincrederii mele in competenta sa reala.

Este sigur ca actiunile Presedintelui, inca, al Romaniei este contrar interesului national, dar si interesului sau personal. Probabil ca dl Traian Basescu crede ca suntem un popor de imbecili care nu reuseste sa inteleaga dedesubturile actiunilor sale.    

Festivalul ciolanului

Romania, tara festivalurilor, a chiolhanurilor politice, este batuta si strabatuta de cel care habar nu a avut de ea, timp de aproape cinci ani cat a fost, spre nenorocirea noastra, presedintele sau. Nu mai poti deschide televizorul fara sa-l vezi pe Traian Basescu pupand, dansand, band si mancand cu apetit electoral, la cate un astfel de festival, ratand altele, la care pedelistii l-au asteptat cu speranta ca vor putea sa-l aclame intr-o noua editie a cultului unei personalitati inexistente. Bietul presedinte, coplesit de prea marele numar de festivitati, a ratat festivalul carnatilor de Plescoi si pe cel al sarmalelor de la Praid. Pacat! In schimb este si va fi prezent, dar nu prea mult timp,  la paranghelia ce se desfasoara in toata tara si pe care o putem numi: FESTIVALUL  CIOLANULUI!

Nu vreau sa ma supun

Stiu ca sunt privit ca o potentiala victima. Stiu ca cei care fac politica vor sa faca din mine un material maleabil, un fel de lut moale, din care ei sa faca ceea ce vor. Stiu ca nu le place daca incerc sa ma opun, daca le cer adevarul, daca incerc sa-i impiedic cand vor sa-mi spele creierul de bietele mele pareri pe care, apoi, sa le inlocuiasca cu sabloanele elaborate in „laboratoarele” partidelor. Ei vor ca eu sa fiu orb si surd, vor sa ma transform intr-un robot care sa repete, aidoma unui arierat mintal, sloganurile care preamaresc marile si inexistentele realizari ale celor cocotati in varful ierarhiei partidelor si a statului. Iar daca nu vreau sa ma las convins cu „binisorul”, daca continui sa vad evidenta, adica dezastrul economic si degringolada sociala, daca pun intrebari suparatoare, daca cred in continuare in drepturile mele, asa cum sunt scrise in Constitutie, in legile facute de ei si calcate tot de ei, vor intoarce foaia, vor folosi orice mijloace pentru a ma face sa tac, pentru a ma aduce la ordine. Deci trebuie sa aleg. De ce sa am indoieli in legatura cu disparitia flotei romanesti, a patra ca marime din lume? Cel mai simplu este sa spun: ultima expertiza a demonstrat ca nu exista vreun prejudiciu, flota s-a evaporat si gata. Sau de ce sa discut despre banii Ioanei Basescu? De ce sa ma indigneze felul in care Traian Basescu a facut din fata lui, Elena, europarlamentar? De ce sa nu admir dibacia in afaceri a lui Mircea Basescu, afacerist sub acoperire scos in fata de fratele mai mare? De ce sa am banuieli in legatura cu participarea sau neparticiparea lui Mircea Basescu si cine stie a cui inca, la constructia  unei mega-afaceri cu banii destinati inzestrarii armatei Romaniei? Nu este mai simplu sa tac din gura? Nu este mai simplu sa inchid ochii si sa-mi astup urechile? Mai ramane sa-mi platesc cu constiinciozitate impozitele, sa particip, in numele solidaritatii nationale si locale, la plata datoriilor Romaniei si ale Brasovului, la suportarea risipei banilor publici, s-o laud pe Elena Udrea, sa cer incetarea hartuirii Monicai Ridzi, si voi fi declarat cetatean de treaba recunoscandu-mi-se dreptul la respiratie.  

In cele de mai sus nu este vorba despre mine, mai bine spus nu numai despre mine. Nu! Este vorba despre noi toti, despre fiecare cetatean al Romaniei. Este vorba despre raspunsul pe care-l putem primi la cateva intrebari capitale: Este Romania tara noastra? Este Romania un stat de drept? Avem dreptul la demnitate? Suntem slugi sau stapani in tara noastra? Suntem in stare sa cerem, cu tarie, respectareaConstitutiei si a Legilor? Suntem in stare sa cerem egalitate in fata legilor si anularea rusinoaselor imunitati care au impartit cetatenii Romaniei in doua categorii: cei multi care platesc tot si pentru tot si cei putini care pot face orice adapostiti de un fals paravan, imunitatea?  SUNTEM IN STARE SA GANDIM?

Legalitate vs. moralitate

Am auzit de mai multe ori o afirmatie interesanta si socanta prin cinism, dar si prin prostie: legalitatea nu inseamna moralitate. Unde am auzit-o? Cred ca in gura politicienilor. Pentru ce o foloseau? Pentru a justifica, de exemplu, imbogatirea rapida prin mijloace imorale dar pe care legea, explicit sau implicit, le admitea. Vreti exemple? Ganditi-va la averile imense adunate prin insusirea terenurilor statului, sau ale adevaratilor proprietari, de catre indivizi pe care legea romaneasca, asa cum este ea facuta, nu i-a putut opri. Ganditi-va la firmele-capusa cu ajutorul carora cei pusi sa gospodareasca marile uzine si intreprinderi, supuse privatizarii, au adunat si, poate, mai aduna sume imense in conturi pe care nimeni nu le cerceteaza. Sau, ca sa mai dau un exemplu, ce credeti despre preturile la care se fac achizitii publice prin „negociere directa”? Toate sunt imorale dar legale.

Primele coduri de legi au fost inspirate de morala curenta a societatii asa cum era acceptata la vremea respectiva. Cele zece porunci, numite Tablele Legii, sunt expresia moralei evreilor din perioada fugii din Egipt. Legile care nu sunt in concordanta cu morala poporului caruia i se adreseaza sunt false si, din pacate, un popor guvernat prin astfel de legi aluneca, cu repeziciune, pe panta imoralitatii. Nu dau exemple. Priviti in jurul Dumneavoastra.

Am privit, in zilele acestea la balciul „comisiei parlamentare de ancheta” in cazul Ministerului Turismului. Am privit la dna Udrea, care ocupa o functie de ministru printr-un aranjament pe care il apreciez ca imoral. Aceasta doamna care a transformat Parlamentul, dar si alte institutii de prima importanta ale statului, in tribune de prezentare a modei, a luxului desantat, a alintaturilor ridicole,  s-a pretat la un joc, regizat de marele nostru regizor, destinat sa submineze ceea ce a mai ramas din institutiile statului. Profund imoral, dar si ilegal, acest joc va avea consecinte profund destructive asupra Romaniei. Daca dna Elena Udrea nu va fi sever sanctionata, zeci, sute, mii de indivizi vor imita tupeul sau destructiv, vor duce mai departe destructurarea statului nostru. Toti cei care o apara, folosind, papagaliceste, aceleasi vorbe, aceleasi idei, editate de cei care fac orice pentru a-si pastra privilegiile imorale si ilegale, sunt complicii sai. 

Legalitatea impotriva moralitatii. Pana cand?