Un BEC care s-a stins

 

Biroul Electoral Central a respins contestatia depusa de Partidul Social Democrat. Bine platiti de noi, cetatenii Romaniei, cei de acolo au ales drumul cel mai comod. Fara sa faca nici un fel de verificare, fara sa se deranjeze, fara sa incerce sa ne dea, macar, iluzia ca vegheaza la corectitudinea alegerilor, au spus NU. Urmeaza Curtea Constitutionala. Cei de la PSD s-au laudat ca au un camion de dovezi ale fraudarii alegerilor, in sprijinul contestatiei pe care au depus-o. Vom vedea. Totusi, nu stiu de ce, ma simt indemnat sa spun ca rezultatul va fi acelasi. Este dimineata dar ceva ma face sa cred ca cel mai potrivit salut, pe care-l pot adresa acestor inalte foruri, este: NOAPTE BUNA!  Noapte buna si voua, concetatenii mei. Ne vedem peste 5 ani. 

Publicitate

Sic tranzit gloria mundi. Tristetea dnei Monica Ridzi

Scandalurile, cu subiecte reinoite aproape zilnic, din sanul coalitiei guvernamentale, atat cat ajung la urechile noastre, scot la iveala fragmente, rau mirositoare, din adevarul despre politicienii care au ajuns sa conduca Romania. Un astfel de scandal i-a adus o maxima si rusinoasa notorietate dnei Monica Iacob Ridzi, in curand „fost” ministru al tineretului si sportului.  Subiectul scandalului? Foarte simplu. Din dezvaluirile mass-media de pana acum, se pare ca dna ministru Monica Ridzi a profitat de sarbatorirea Zilei Tineretului, ca pretext, pentru a deturna peste 600.000 de euro, din bugetul ministerului, spre campania electorala a Elenei Basescu. Mai mult, azi 3 iulie s-a aflat ca dna Ridzi si-a falsificat datele din CV. Si, totusi, dna Ridzi nu vrea, nici in ruptul capului, sa demisioneze, sa paraseasca frumusete de minister, creat, anume pentru Domnia-Sa, de catre seful piratilor. Nu este greu sa intelegem ca ceea ce auzim si vedem noi, din lupta incrancenata care se duce in jurul acestei neinsemnate doamne, este nimic pe langa ceea ce se petrece in culise.  Sa intelegem ca vorbele dnei Ridzi, sau ale dlui Boc, in legatura cu aceste jalnice intamplari,  sunt, de fapt, vorbele dlui Traian Basescu, parte super-interesata in acest scandal. Sa mai intelegem ca luptatorii cu gura, aparatori ai dnei Ridzi, ca de pilda domnisorul Boureanu, nu sunt decat niste arivisti care incearca sa-si creeze o platforma de „politicieni” cat mai aproape de atentia dlui Basescu. Si, sa mai intelegem ca dl Traian Basescu, nu va vorbi despre acest caz decat atunci cand va sti pana unde poate merge  si ce solutie poate gasi DNA. Deznodamantul este foarte aproape. Pronosticul meu este: dl. Traian Basescu, principala tinta a atacatorilor, va fi infrant, restul sunt victime colaterale. Poate ca atunci vor vorbi si dnii Mircea Geoana si Crin Antonescu. Partea amuzanta este felul in care dna Ridzi, „absolvent” a trei facultati, posesoare a unui doctorat in stiinte ingineresti si a doua masterate, mar al discordiei in PD-L, va avea ocazia sa se intoarca la stiintele care-i sunt dragi si sa-si fructifice studiile (?). Asa va trece gloria unei tinere „sperante” a politicii marinaresti. Asa trebuie sa ajunga in lada cu gunoaiele politicii toti cei care nu au muncit, nu muncesc, nu produc decat minciuni, intrigi si hotii, dar vor sa se umple de bani luati din munca altora.

NOTA: Ieri, 3 iulie, la insistentele unor lideri ai PD-L, i s-a cerut dnei Ridzi sa-si depuna demisia pana la pranz. Aceasta a  cerut ajutor Elenei Basescu care, la randul ei a apelat la taticu. Dl Traian Basescu a pus mana pe telefon si l-a luat la rost pe Emil Boc. Rezultatul? Monica Iacob Ridzi este, in continuare, ministru. Aici a ajuns Romania. 

Eu, tu, el, noi si…Uniunea Europeana (2)

4.815.816 romani, din cei 17.495.601 inscrisi in listele electorale, adica 27,52 %, au votat si i-au ales pe cei 33 de europarlamentari care vor reprezenta in Parlamentul European, nu Romania, ci partidele care i-au „selectionat” si inscris pe listele de candidati. Care a fost, pentru Romania, principala miza a acestor alegeri? Dupa parerea mea, daca partidele romanesti ar fi reusit sa faca o selectie de adevarate personalitati, care sa se manifeste, in Parlamentul European, ca niste politicieni cu o pregatire solida, cu o buna cultura generala, care sa vorbeasca cel putin doua limbi straine si sa aiba un comportament matur, echilibrat, imbinat cu cunoasterea regulilor de politete general acceptate, am fi avut mult de castigat ca imagine a Romaniei. Ma tem, insa, ca cei care raspund acestor cerinte sunt foarte putini in politica noastra, iar altii, alungati de „vanghelizarea” ridicata la principiu de organizare partinica, nu numai in PSD,  se lasa foarte greu recrutati. Ce putem spune, totusi, despre cei 33 de „alesi”? Cred ca trebuie felicitat Corneliu Vadim Tudor pentru inspiratia de a-l fi pus pe lista PRM, pe locul 2, pe George (fost Gheorghe) Becali, care, propulsat de Justitia noastra si transformat de o miscare mediatica, isterizata, din potential infractor in erou national, a reinviat un partid, gata sa cada definitiv in uitare, si s-a trezit europarlamentar. Fara Becali nu l-am fi gasit pe lista nici pe Vadim, ca sa nu mai vorbesc de un oarecare Claudiu Tanasescu. Mi-e jena  sa comentez prezenta intre europarlamentarii romani a dlui Becali. Cu aceiasi jena, incerc sa inteleg cat de cretini ne cred cei care vor sa ne faca sa credem ca o fata banala si neinsemnata, o fata cum vezi cu miile pe strada, o fata pe care o depasesc multe alte mii de fete de aceiasi varsta, primeste 4,22% din voturi si ne  poate reprezenta in Parlamentul European. Oare tatal ei nu se teme de gafele pe care le va face atunci cand „papa Boc” si alti „admiratori” nu vor mai fi, prevenitori si servili pe langa ea? Ne va spune cineva cu ce bani s-a umplut tara de postere in care parea frumusica, datorita retusurilor, si ne indemna sa luam atitudine? Eu iau atitudine si spun ca nu pot crede in „miracolul” care a facut-o  europarlamentar.  Trecand mai departe, remarc multele, prea multele nume de personaje „modeste”, de asa zisi politicieni care au ca suport „partidul” si numai „partidul”. Printre ei, Rares Niculescu, cel care amestecat intr-o incaierare dintr-o locanta clujeana a fost,cu clementa, amendat si a pierdut postul de purtator de cuvant al Guvernului. Ma opresc. Este o pierdere de timp prea multa atentie data acestor domnisoare, doamne si domni. Noapte buna, Romania. Sper ca, totusi, sa te trezesti  intr-o dimineata.           

Alta Romanie?

Aproape 80% dintre alegatorii romani au spus „NU” clasei politice din Romania, cu ocazia scrutinului pentru Parlamentul Uniunii Europene.  Satui de minciuna, constienti de lipsa alternativei si deci de inutilitatea votului lor, au hotarat sa nu legitimeze un esafodaj politic bazat pe fals, pe mimarea democratiei, pe o lupta inversunata pentru posturi, afaceri si putere.  Tot mai multi inteleg ca politicienii romani cultiva incompetenta, ca au ocupat mult prea multe posturi de conducere, mai mari sau mai mici, din ierarhia administrativa a statului cu indivizi proveniti din clientela  politica, lipsiti de o pregatire minima, cu rezultatele pe care le simtim zi de zi. Nu vreau sa-mi spun parerea despre cei care sunt gata sa devina europarlamentari pana nu vom avea rezultate bazate pe numaratoarea voturilor. Imi exprim, insa, dezacordul cu cei care pretind ca nevotantii sunt o alta Romanie. Nu! Si ei, si votantii,  sunt adevarata Romanie, numai ca aproape 80% au votat impotriva tuturor candidatilor. Daca tinem seama de toti alegatorii, daca tinem seama  si de ceea ce au vrut sa spuna nevotantii, tabloul se schimba. Dau un exemplu: Elena Basescu, fetita tatei, a primit sustinerea a 0,75%  dintre electori. Aceasta este puterea ei de reprezentare si deci legitimitatea. La fel si ceilalti.    

Romani fericiti

Domnii Emil Boc si Gheorghe Pogea i-au facut „fericiti”  pe romani. Dupa cum ne-au spus cei doi demnitari, salariile bugetarilor nu vor creste in acest an si, dupa cum a fost usor de inteles, statul „se lupta” cu mari greutati pentru a plati pensiile si salariile. Eu am dedus, din aceasta ultima informatie, data de primul-ministru, ca, nefiind de unde, s-ar putea sa se faca unele reduceri ale acestora, ba, mai mult, a inceput sa se intrezareasca si posibilitatea unor disponibilizari in randul bugetarilor. Se pare ca prima tinta sunt cei din invatamant. Totusi bugetarii pot fi fericiti. Lor li se promite ca-si vor primi salariile de baza(?) si inca nu sunt amenintati direct cu disponibilizari.  Grosul somerilor, unii spun ca vor ajunge curand la un milion, provine din sectorul privat, unde se fac si cele mai dureroase reduceri de salarii. Dar asta nu este tot. Inflatia va lovi cu o alta reducere a puterii de cumparare, in primul rand, pe cei cu venituri mici, pe cei  ale caror cheltuieli sunt indreptate majoritar spre alimente. Si nici asta nu este tot. Timpul trece repede si vom ajunge la restituirea celor 20 de miliarde de euro, care, de fapt, vor fi vreo 25-30 de miliarde cu dobanzi, etc. Reducerea puterii de cumparare va fi drastica. Va ajuta cu ceva acest imprumut pe cei necajiti, adica pe cei care traiesc din munca? Nu vreau sa raspund, raspunsul fiind evident, dar, sunt sigur, vor fi  indivizi, bogati si acum, care se vor bucura de „ceva” din acesti bani.

Se putea si altfel? Sunt sigur ca la aceasta intrebare domnii Presedinte Traian Basescu, Prim-Ministru Emil Boc si Ministru de Finante Gheorghe Pogea raspund: NU!  Eu cred ca se putea, dar nu cu un inginer metalurg in fruntea finantelor tarii. Poate ca la remanierea guvernului, care se apropie, se vor gasi alte solutii. Iar,  daca nu va fi o remaniere, s-ar putea sa  fie  o schimbare.      

Suntem in primejdie

Imprumut de la FMI, anchetarea(?) unor super-miliardari super-dubiosi, crime, escaladarea preturilor la alimente, impartirea tarii in felii pe care le negociaza politicienii, un buget mincinos, etc.etc.totul fiind altceva decat ceea ce vedem. Suntem coplesiti, multi au ajuns in pragul depresiei, iar masina media continua sa verse peste noi -si bine face- gunoiul produs de o societate bolnava, de o societate in care nu reusim sa mai deosebim minciuna de adevar si cinstea de ticalosie. Asa se face ca, uneori, atentia ne este deturnata si fapte cu semnificatie majora si grave consecinte posibile, scapa atentiei noastre, acoperite de zgomotul de fond asurzitor in care traim. Un astfel de fapt este anuntul „nevinovat” facut ieri de dl. Radu Berceanu. Partidul Domniei-Sale, adica PD-L, spunea Domnia-Sa, este favorabil propunerii lui Robert Turcescu de organizare a alegerilor prezidentiale in iunie, odata cu alegerile pentru Parlamentul UE si, sigur, in zilele care urmeaza vom auzi tot felul de argumente, lansate de oamenii dlui Traian Basescu, in favoarea acestei idei. Deci ar urma ca mandatul de 5 ani al presedintelui sa se scurteze cu aproape o jumatate de an. De ce? Ce interese sunt in spatele acestei idei? Asistam, de ceva timp, de fapt de la instalarea Guvernului Boc, la transformarea presedintelui intr-un jolly-joker -neconstitutional- al conducerii Romaniei. Dl Presedinte trateaza cu FMI, struneste Guvernul, da lectii Justitiei, are majoritate in Parlament, fuge la Viena -fara prim-ministru- insotit de ministrul de finante si de cel al turismului (?), da sfaturi bancilor, le cere cetatenilor sa-si plateasca ratele la credite, pe scurt vrea sa fie „unicul si supremul”, ceilalti fiind, ne sugereaza implicit, doar niste marionete. Efectul scontat este transformarea Domniei-Sale, in mintile noastre, in salvatorul patriei, in dusmanul crizei si prietenul cetatenilor Romaniei, in omul providential pe care trebuie sa-l realegem „presedinte”.  Din pacate acest efect va trece repede, fiecare zi va aduce alte si alte necazuri fiecaruia dintre noi, preturile vor creste, banii vor fi tot mai putini, somerii vor trece de milion, protestele de strada se vor ascuti iar pana in noiembrie alegatorii vor invata multe si vor afla ca presedintele are mari raspunderi pentru situatia actuala,  mai ales ca, intre timp, nici adversarii Presedintelui nu vor sta degeaba. Si, cine stie ce surprize poate aduce votul din noiembrie. S-ar putea ca de Anul Nou sa numere ultimele secunde dl Mircea Geoana sau dl Crin Antonescu. Ce cosmar pentru cativa si ce vis frumos pentru cei multi. Dar, pana atunci, sa nu ne lasam inselati. Aducerea alegerilor pentru presedinte in iunie este o mare PRIMEJDIE pentru democratie, pentru noi toti. 

Nota: Vi-l amintiti pe Robert Turcescu in chip de tribun al poporului la Europa fm? Apropos! Va place lintea?  

Victimele reformei

Reforma. Cuvant uzat prin folosinta abuziva, golit de continut prin utilizare obsesiva de catre politicieni nereformati, demonetizat prin alterarea  intelesului, reforma a ajuns sa insemne interventia de dragul interventiei, fara un scop clar si, uneori, fara a fi nevoie, in functionarea sistemelor sociale si economice. Pentru a trece la reforma unui sistem trebuie, in primul rand, sa fii sigur ca este nevoie de reforma, ca functionarea sistemului nu da rezultatele necesare, trebuie sa intelegi care sunt cauzele functionarii ineficiente si, foarte important, sa stabilesti clar ce asteapta societatea de la sistemul in cauza, deci care sunt obiectivele reformei. Ori, de 20 de ani, toti cei pe care soarta i-a aruncat in varful ierarhiei Romaniei, abia instalati in noile scaune, incep sa reformeze bucata de tara ce li s-a dat in grija, ei intelegand prin „reforma” introducerea de schimbari dupa bunul lor plac, cu rezultate care supara pe tot mai multi romani. Una dintre tintele predilecte ale „reformatorilor” a fost si este invatamantul. Fiecare nou ajuns in scaunul de ministru al invatamantului  a schimbat infatisarea bacalaureatului, numarul de obiecte, sistemul de teze, etc. etc. Rezultatul? Invatamantul romanesc a decazut, productia de elevi agramati, inculti, a crescut cu repeziciune, parintii prefera, uneori cu mari sacrificii, sa-si trimita copii la universitati din strainatate, iar in acest timp „reforma” continua. Respectand „traditia”, doamna Ecaterina Andronescu, abia numita ministru, a trecut la reformarea invatamantului. A redus numarul de ore de sport, i-a pus pe surzi sa studieze muzica, a declarat inutile orele de limbi straine, etc. etc. Ca toti predecesorii Domniei Sale, nu a facut nici cea mai sumara analiza a situatiei existente, nu a stabilit, IN CONSENS NATIONAL, obiectivele care trebuie urmarite si a intrat intr-un adevarat scandal cu profesorii si cu sindicatele acestora. Opriti-va Doamna Ministru. Este nevoie, mare nevoie, de reforma in invatamant. Dar de o reforma reala si eficienta nu de „joaca de-a reforma”. Analizati, cu metode adecvate, sistemul si stabiliti obiectivele. Hotarati, in acord cu toate partidele, cu profesorii si mai ales cu parintii, cu cei care platesc, ce fel de oameni trebuie sa formeze invatamantul,  ce nivel de cultura si ce comportament social dorim sa aiba absolventii. Reduceti orele prin limpezirea prea stufoaselor manuale actuale, nu prin reducerea orelor de sport. Invatati-i cum se spune „buna ziua”, cum se mananca cu cutitul si furculita, cum se respecta legile si, mai ales, ce inseamna sa fii cetatean demn, constient de drepturile pe care ti le da un regim democratic. Am dreptul, ca cetatean al Romaniei, sa va spun, Stimata Doamna Ministru, ca ceea ce credeti ca este reforma, este inca o improvizatie ale carei victime vor fi, din nou, copiii Romaniei.  

Traim in Romania, cu Mircea Badea

Cu toata ora, cam tarzie, emisiunea lui Mircea Badea a reusit sa aiba un public numeros si credincios. Exponent al deziluziilor noastre, voce a celor multi si uitati, Mircea Badea reuseste, in stilul sau inimitabil, sa ne ajute sa asezam la locul meritat pe cei si cele care incearca sa ne ocupe tot timpul, pe cei care ne mint, pe cei care-si ascund lipsa de valoare sub haine Louis Vuitton sau Versace, pe cei care ne iubesc din patru in patru ani. Cu curajul pe care, incet, incet, ni-l insufla tuturor, Mircea Badea infrunta furia, ura si netrebnicia  celor care cred ca banii si puterea le dau imunitate absoluta. Iata de ce, in fiecare seara, tarziu, aproape de miezul noptii, sunt prezent pe Antena3. Iata de ce, spre mirarea unora dintre prietenii mei, accept  „licentele” de limbaj, uneori, poate, prea dure dar binemeritate de cei carora le sunt adresate. Nu pot, Mircea Badea, sa-ti spun decat: REZISTA!   

Cronica „succesurilor”(2)

PSD, partidul celor care traiesc din munca(?), este in campanie electorala, undeva prin Oltenia. Privesc „cu incantare” la dl. Mircea Geoana. Super-elegant, cu cravata asortata la costum,- nu pot ghici daca este Armani sau Boss-, vorbeste cu convingere unei adunari de batrani, femei si barbati, tarani zbarciti timpuriu de munca in soare si vant, cam zdrentarosi dar, inca, creduli. Se simte ca pestele in apa, si-a amintit tot arsenalul electoral de promisiuni social-democrate si le arunca bietului auditoriu care, iarta-i Doamne, aplauda din cand in cand. Dl Geoana nu uita sa vorbeasca despre criza, nu uita sa le aminteasca bietilor oameni despre principalul atu cu care o vom traversa cu bine: SOLIDARITATEA. Aplauze, si chiar cateva urale, rasplatesc elocventa vorbitorului. Zambete largi ne lasa sa vedem cei cativa dinti putrezi din guri care nu au trecut niciodata pe la dentist. Da! Suntem solidari, vom da totul pentru bunul trai al celor mai bogati social-democrati. S-a terminat. Secondat de sustinatorul sau, dl. Marian Vanghelie, liderul social-democrat imparte strangeri de mana. Inca un succes, felicitari! Multumesc, Antena3!   

DESPRE IMPOSTORI

Gustul puterii si, cred eu, al banilor face sa le lase gura apa unor indivizi care, pe masura ce se vorbeste mai mult despre apropiatele alegeri, se inghesuie, se calca pe picioare, sunt gata la orice, numai sa poata lua in stapanire un scaun de primar sau macar un scaunel de consilier. Toti sunt gata sa jure ca nu vor avea odihna, ca isi vor da si viata, daca va fi nevoie, pentru binele nostru, al celor pe care ne vor numi, cu dispret, dupa ce vor fi alesi, „simpli cetateni”. Simpli si naivi, au dreptate,daca ne vom lasa fermecati si inselati, din nou,de ranjetul cine stie carui incompetent, cand este vorba de treburile comunitatii,dar foarte competent, cand este vorba de treburile sale si ale celor din jurul sau.

Vom reusi,oare, sa-i inlaturam pe acesti impostori? Vom reusi, oare, sa-i votam pe cei care sunt gata, cu adevarat, sa munceasca pentru noi si se pricep sa o faca?

Privesc, de pilda, cu uimire, la spectacolul grotesc pe care-l organizeaza un candidat care se incadreaza, fara putinta de tagada, in categoria impostorilor. Strazile s-au umplut cu postere imense, care au costat zeci de mii de euro, din care ni se arunca zambetul satisfacut al acestui proaspat imbogatit. Nu stie mare lucru despre functia la care aspira si totusi vrea, cu tot dinadinsul, sa se aseze, din nou, in fruntea orasului, vrea sa poata cheltui din nou, din buzunarele cetatenilor, sume uriase fara sa dea socoteala. Vrea sa ne convinga  ca stie totul despre cum poate transforma orasul in locul unde, pe robinetele noastre, va curge lapte si miere. Ne asigura ca vom fi primul oras al tarii dar uita sa vorbeasca despre risipa banilor publici, despre ceea ce nu a facut, despre cum li se ascund cetatenilor tranzactii importante facute cu patrimoniul orasului. Uita sa ne spuna ca Brasovul este in declin, ca alte orase ca Sibiul, Clujul, Iasul, Timisoara, etc,  ne-au luat-o inainte.

Sa-l lasam sa vorbeasca si sa speram ca vom fi destul de maturi ca sa nu-i lasam orasul pe mana.