O intrebare nevinovata

Scandalul recalcularii pensiilor militare ocupa primul loc in mass-media si este bine cunoscut de noi toti. Sigur ca, speriati cred eu, politicienii puterii, incepand cu presedintele Basescu au incercat sa-i linisteasca pe pensionarii militari. Toti au cantat acelasi refren: majoritatea pensiilor militarilor cresc prin recalculare. Asa o fi? Poate, dar daca este asa de ce au fost recalculate pensiile? Care este logica acestei recalculari? S-a urmarit marirea pensiilor militarilor? Nu cred si, asa stand lucrurile, nu pot crede ce spun politicienii puterii.

Publicitate

De ce le e frica romanilor?

A inceput campania electorala. De pe nenumarate postere uriase, scumpe si de prost gust, Traian Basescu priveste, cu un zambet satisfacut, spre romani si constata: DE  CE  LE  E  FRICA  NU  SCAPA! Ce vrea sa spuna Presedintele tuturor romanilor, cu exceptia multor milioane care se roaga sa scape de el? Ce trebuie sa intelegem? Este simplu, foarte simplu. Sa gandim. De ce le e frica romanilor? De somaj, de boala, de foamete, de mizeria in care trebuie sa-si creasca copiii, de coruptia clasei politice, de minciunile guvernantilor, de lipsa sperantei, de invrajbirea romanilor, etc. Traian Basescu ne avertizeaza: DACA  MA VOTATI, nu veti scapa, veti avea parte de tot ceea ce va este frica.

Votati-l pe Traian Basescu si veti fi partasi la desavarsirea transformarii Romaniei in cea mai inapoiata tara din Europa. Veti avea parte de somaj, de boli pe care nu le veti putea ingriji, va veti vedea copiii flamanzi, veti trai intr-o tara invrajbita, veti privi cu umilinta la gentile de mii de euro ale Elenei Udrea si ale altora ca ea, veti fi stropiti cu noroi de masinile de lux ale super-coruptilor, VETI  AVEA  CEEA  CE  MERITATI!  Nu ma credeti? Ganditi, cu luciditate la ceea ce a facut in 5 ani Traian Basescu. Ganditi la ceea ce s-a intamplat, mai ales, in ultimul an, cand am avut un guvern  format din oamenii presedintelui si aservit acestuia. Ganditi la faptul ca acest guvern, condus de Emil Boc, nu a fost in stare sa faca nimic pentru a diminua criza economica in Romania. 

O intrebare: de unde plateste independentul Traian Basescu propaganda electorala?    

Nu vreau sa ma supun

Stiu ca sunt privit ca o potentiala victima. Stiu ca cei care fac politica vor sa faca din mine un material maleabil, un fel de lut moale, din care ei sa faca ceea ce vor. Stiu ca nu le place daca incerc sa ma opun, daca le cer adevarul, daca incerc sa-i impiedic cand vor sa-mi spele creierul de bietele mele pareri pe care, apoi, sa le inlocuiasca cu sabloanele elaborate in „laboratoarele” partidelor. Ei vor ca eu sa fiu orb si surd, vor sa ma transform intr-un robot care sa repete, aidoma unui arierat mintal, sloganurile care preamaresc marile si inexistentele realizari ale celor cocotati in varful ierarhiei partidelor si a statului. Iar daca nu vreau sa ma las convins cu „binisorul”, daca continui sa vad evidenta, adica dezastrul economic si degringolada sociala, daca pun intrebari suparatoare, daca cred in continuare in drepturile mele, asa cum sunt scrise in Constitutie, in legile facute de ei si calcate tot de ei, vor intoarce foaia, vor folosi orice mijloace pentru a ma face sa tac, pentru a ma aduce la ordine. Deci trebuie sa aleg. De ce sa am indoieli in legatura cu disparitia flotei romanesti, a patra ca marime din lume? Cel mai simplu este sa spun: ultima expertiza a demonstrat ca nu exista vreun prejudiciu, flota s-a evaporat si gata. Sau de ce sa discut despre banii Ioanei Basescu? De ce sa ma indigneze felul in care Traian Basescu a facut din fata lui, Elena, europarlamentar? De ce sa nu admir dibacia in afaceri a lui Mircea Basescu, afacerist sub acoperire scos in fata de fratele mai mare? De ce sa am banuieli in legatura cu participarea sau neparticiparea lui Mircea Basescu si cine stie a cui inca, la constructia  unei mega-afaceri cu banii destinati inzestrarii armatei Romaniei? Nu este mai simplu sa tac din gura? Nu este mai simplu sa inchid ochii si sa-mi astup urechile? Mai ramane sa-mi platesc cu constiinciozitate impozitele, sa particip, in numele solidaritatii nationale si locale, la plata datoriilor Romaniei si ale Brasovului, la suportarea risipei banilor publici, s-o laud pe Elena Udrea, sa cer incetarea hartuirii Monicai Ridzi, si voi fi declarat cetatean de treaba recunoscandu-mi-se dreptul la respiratie.  

In cele de mai sus nu este vorba despre mine, mai bine spus nu numai despre mine. Nu! Este vorba despre noi toti, despre fiecare cetatean al Romaniei. Este vorba despre raspunsul pe care-l putem primi la cateva intrebari capitale: Este Romania tara noastra? Este Romania un stat de drept? Avem dreptul la demnitate? Suntem slugi sau stapani in tara noastra? Suntem in stare sa cerem, cu tarie, respectareaConstitutiei si a Legilor? Suntem in stare sa cerem egalitate in fata legilor si anularea rusinoaselor imunitati care au impartit cetatenii Romaniei in doua categorii: cei multi care platesc tot si pentru tot si cei putini care pot face orice adapostiti de un fals paravan, imunitatea?  SUNTEM IN STARE SA GANDIM?

Sic tranzit gloria mundi. Tristetea dnei Monica Ridzi

Scandalurile, cu subiecte reinoite aproape zilnic, din sanul coalitiei guvernamentale, atat cat ajung la urechile noastre, scot la iveala fragmente, rau mirositoare, din adevarul despre politicienii care au ajuns sa conduca Romania. Un astfel de scandal i-a adus o maxima si rusinoasa notorietate dnei Monica Iacob Ridzi, in curand „fost” ministru al tineretului si sportului.  Subiectul scandalului? Foarte simplu. Din dezvaluirile mass-media de pana acum, se pare ca dna ministru Monica Ridzi a profitat de sarbatorirea Zilei Tineretului, ca pretext, pentru a deturna peste 600.000 de euro, din bugetul ministerului, spre campania electorala a Elenei Basescu. Mai mult, azi 3 iulie s-a aflat ca dna Ridzi si-a falsificat datele din CV. Si, totusi, dna Ridzi nu vrea, nici in ruptul capului, sa demisioneze, sa paraseasca frumusete de minister, creat, anume pentru Domnia-Sa, de catre seful piratilor. Nu este greu sa intelegem ca ceea ce auzim si vedem noi, din lupta incrancenata care se duce in jurul acestei neinsemnate doamne, este nimic pe langa ceea ce se petrece in culise.  Sa intelegem ca vorbele dnei Ridzi, sau ale dlui Boc, in legatura cu aceste jalnice intamplari,  sunt, de fapt, vorbele dlui Traian Basescu, parte super-interesata in acest scandal. Sa mai intelegem ca luptatorii cu gura, aparatori ai dnei Ridzi, ca de pilda domnisorul Boureanu, nu sunt decat niste arivisti care incearca sa-si creeze o platforma de „politicieni” cat mai aproape de atentia dlui Basescu. Si, sa mai intelegem ca dl Traian Basescu, nu va vorbi despre acest caz decat atunci cand va sti pana unde poate merge  si ce solutie poate gasi DNA. Deznodamantul este foarte aproape. Pronosticul meu este: dl. Traian Basescu, principala tinta a atacatorilor, va fi infrant, restul sunt victime colaterale. Poate ca atunci vor vorbi si dnii Mircea Geoana si Crin Antonescu. Partea amuzanta este felul in care dna Ridzi, „absolvent” a trei facultati, posesoare a unui doctorat in stiinte ingineresti si a doua masterate, mar al discordiei in PD-L, va avea ocazia sa se intoarca la stiintele care-i sunt dragi si sa-si fructifice studiile (?). Asa va trece gloria unei tinere „sperante” a politicii marinaresti. Asa trebuie sa ajunga in lada cu gunoaiele politicii toti cei care nu au muncit, nu muncesc, nu produc decat minciuni, intrigi si hotii, dar vor sa se umple de bani luati din munca altora.

NOTA: Ieri, 3 iulie, la insistentele unor lideri ai PD-L, i s-a cerut dnei Ridzi sa-si depuna demisia pana la pranz. Aceasta a  cerut ajutor Elenei Basescu care, la randul ei a apelat la taticu. Dl Traian Basescu a pus mana pe telefon si l-a luat la rost pe Emil Boc. Rezultatul? Monica Iacob Ridzi este, in continuare, ministru. Aici a ajuns Romania. 

Eu, tu, el, noi si…Uniunea Europeana (2)

4.815.816 romani, din cei 17.495.601 inscrisi in listele electorale, adica 27,52 %, au votat si i-au ales pe cei 33 de europarlamentari care vor reprezenta in Parlamentul European, nu Romania, ci partidele care i-au „selectionat” si inscris pe listele de candidati. Care a fost, pentru Romania, principala miza a acestor alegeri? Dupa parerea mea, daca partidele romanesti ar fi reusit sa faca o selectie de adevarate personalitati, care sa se manifeste, in Parlamentul European, ca niste politicieni cu o pregatire solida, cu o buna cultura generala, care sa vorbeasca cel putin doua limbi straine si sa aiba un comportament matur, echilibrat, imbinat cu cunoasterea regulilor de politete general acceptate, am fi avut mult de castigat ca imagine a Romaniei. Ma tem, insa, ca cei care raspund acestor cerinte sunt foarte putini in politica noastra, iar altii, alungati de „vanghelizarea” ridicata la principiu de organizare partinica, nu numai in PSD,  se lasa foarte greu recrutati. Ce putem spune, totusi, despre cei 33 de „alesi”? Cred ca trebuie felicitat Corneliu Vadim Tudor pentru inspiratia de a-l fi pus pe lista PRM, pe locul 2, pe George (fost Gheorghe) Becali, care, propulsat de Justitia noastra si transformat de o miscare mediatica, isterizata, din potential infractor in erou national, a reinviat un partid, gata sa cada definitiv in uitare, si s-a trezit europarlamentar. Fara Becali nu l-am fi gasit pe lista nici pe Vadim, ca sa nu mai vorbesc de un oarecare Claudiu Tanasescu. Mi-e jena  sa comentez prezenta intre europarlamentarii romani a dlui Becali. Cu aceiasi jena, incerc sa inteleg cat de cretini ne cred cei care vor sa ne faca sa credem ca o fata banala si neinsemnata, o fata cum vezi cu miile pe strada, o fata pe care o depasesc multe alte mii de fete de aceiasi varsta, primeste 4,22% din voturi si ne  poate reprezenta in Parlamentul European. Oare tatal ei nu se teme de gafele pe care le va face atunci cand „papa Boc” si alti „admiratori” nu vor mai fi, prevenitori si servili pe langa ea? Ne va spune cineva cu ce bani s-a umplut tara de postere in care parea frumusica, datorita retusurilor, si ne indemna sa luam atitudine? Eu iau atitudine si spun ca nu pot crede in „miracolul” care a facut-o  europarlamentar.  Trecand mai departe, remarc multele, prea multele nume de personaje „modeste”, de asa zisi politicieni care au ca suport „partidul” si numai „partidul”. Printre ei, Rares Niculescu, cel care amestecat intr-o incaierare dintr-o locanta clujeana a fost,cu clementa, amendat si a pierdut postul de purtator de cuvant al Guvernului. Ma opresc. Este o pierdere de timp prea multa atentie data acestor domnisoare, doamne si domni. Noapte buna, Romania. Sper ca, totusi, sa te trezesti  intr-o dimineata.           

Alta Romanie?

Aproape 80% dintre alegatorii romani au spus „NU” clasei politice din Romania, cu ocazia scrutinului pentru Parlamentul Uniunii Europene.  Satui de minciuna, constienti de lipsa alternativei si deci de inutilitatea votului lor, au hotarat sa nu legitimeze un esafodaj politic bazat pe fals, pe mimarea democratiei, pe o lupta inversunata pentru posturi, afaceri si putere.  Tot mai multi inteleg ca politicienii romani cultiva incompetenta, ca au ocupat mult prea multe posturi de conducere, mai mari sau mai mici, din ierarhia administrativa a statului cu indivizi proveniti din clientela  politica, lipsiti de o pregatire minima, cu rezultatele pe care le simtim zi de zi. Nu vreau sa-mi spun parerea despre cei care sunt gata sa devina europarlamentari pana nu vom avea rezultate bazate pe numaratoarea voturilor. Imi exprim, insa, dezacordul cu cei care pretind ca nevotantii sunt o alta Romanie. Nu! Si ei, si votantii,  sunt adevarata Romanie, numai ca aproape 80% au votat impotriva tuturor candidatilor. Daca tinem seama de toti alegatorii, daca tinem seama  si de ceea ce au vrut sa spuna nevotantii, tabloul se schimba. Dau un exemplu: Elena Basescu, fetita tatei, a primit sustinerea a 0,75%  dintre electori. Aceasta este puterea ei de reprezentare si deci legitimitatea. La fel si ceilalti.    

Criza de bun simt

Am ascultat o data, de doua ori, de trei ori, imnul care va salva turismul romanesc si, de fiecare data, am sperat sa gasesc ceva care sa ma ajute sa aflu de ce crede dna Udrea ca turistii il vor fredona, ca aceasta bucata, anosta si neinspirata,  va face din „Romania locul ales”  de cei care se pregatesc de vacanta.  De fapt este un biet cantecel banal si, in ciuda eforturilor meritorii ale celor care l-au cantat, nu face, nici pe departe, banii cheltuiti de Ministerul Turismului. Probabil, insa, ca dupa mintea multor politicieni, mai bine dam banii pe cantecele dnei Udrea decat pe medicamentele pensionarilor.  Ma mir ca, pana acum, nu s-a propus ca, prin Ordonanta de Urgenta, invatarea imnului turistic al Romaniei sa fie obligatorie in crese, gradinite, scoli elementare, licee si universitati.

Romania are „norocul” ca Ministerul Tineretului si Sportului sa fie condus de dna Monica Iacob Ridzi. Aceasta uimitoare doamna va implini, la 30 iunie, 32 de ani. Nu poti sa nu admiri puterea de munca a acestei doamne care, intr-un timp atat de scurt, a reusit sa fie licentiata in drept, licentiata in stiinte -juridice si doctor in stiinte ingineresti, dupa studii facute la Universitatea Eftimie Murgu din Resita, unde-si are domiciliul alaturi de primarul orasului, care-i este sot. Trec peste alte multe realizari ale acestei admirabile doamne si ajung la momentul culminant, clipul, platit de Ministerul Tineretului, intitulat: „De doua ori mai tanar”, in care dna Monica Ridzi joaca rolul principal. Poate ca ati avut ocazia sa o vedeti pe vreunul dintre posturile de televiziune romanesti. Deoarece nu am mai auzit ca vreun alt ministru sa fi ajuns atat de „departe”, va rog, pe toti, sa cereti ca Guiness Book sa ia imediat nota de aceasta informatie si sa dedice o pagina dnei Ridzi. Oricat a costat acest clip, sunt niste bani cheltuiti cu mare folos.

Fara legatura cu cele de mai sus, citez pe un prieten: criza economica este provocata, insotita si amplificata, de o criza de bun simt.

DESPRE IMPOSTORI

Gustul puterii si, cred eu, al banilor face sa le lase gura apa unor indivizi care, pe masura ce se vorbeste mai mult despre apropiatele alegeri, se inghesuie, se calca pe picioare, sunt gata la orice, numai sa poata lua in stapanire un scaun de primar sau macar un scaunel de consilier. Toti sunt gata sa jure ca nu vor avea odihna, ca isi vor da si viata, daca va fi nevoie, pentru binele nostru, al celor pe care ne vor numi, cu dispret, dupa ce vor fi alesi, „simpli cetateni”. Simpli si naivi, au dreptate,daca ne vom lasa fermecati si inselati, din nou,de ranjetul cine stie carui incompetent, cand este vorba de treburile comunitatii,dar foarte competent, cand este vorba de treburile sale si ale celor din jurul sau.

Vom reusi,oare, sa-i inlaturam pe acesti impostori? Vom reusi, oare, sa-i votam pe cei care sunt gata, cu adevarat, sa munceasca pentru noi si se pricep sa o faca?

Privesc, de pilda, cu uimire, la spectacolul grotesc pe care-l organizeaza un candidat care se incadreaza, fara putinta de tagada, in categoria impostorilor. Strazile s-au umplut cu postere imense, care au costat zeci de mii de euro, din care ni se arunca zambetul satisfacut al acestui proaspat imbogatit. Nu stie mare lucru despre functia la care aspira si totusi vrea, cu tot dinadinsul, sa se aseze, din nou, in fruntea orasului, vrea sa poata cheltui din nou, din buzunarele cetatenilor, sume uriase fara sa dea socoteala. Vrea sa ne convinga  ca stie totul despre cum poate transforma orasul in locul unde, pe robinetele noastre, va curge lapte si miere. Ne asigura ca vom fi primul oras al tarii dar uita sa vorbeasca despre risipa banilor publici, despre ceea ce nu a facut, despre cum li se ascund cetatenilor tranzactii importante facute cu patrimoniul orasului. Uita sa ne spuna ca Brasovul este in declin, ca alte orase ca Sibiul, Clujul, Iasul, Timisoara, etc,  ne-au luat-o inainte.

Sa-l lasam sa vorbeasca si sa speram ca vom fi destul de maturi ca sa nu-i lasam orasul pe mana.

AVERTISMENT

Prostia ca slabiciune a mintii, nu este vreo vina, vreun viciu sau vreun pacat, este un dat genetic: cineva este prost asa cum are ochii albastri sau muschii puternici. Fapt este ca prostul, prost fiind, nu poate patrunde in miezul lucrurilor, nu are discernamant, percepe faptele in sine, desprinse din contextul lor, e incapabil sa asocieze sau sa disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri, cat de cat complexa, nici sintetiza elemente in aparenta disparate. Cum lumea ii este greu de inteles. o potriveste el, cumva, putinei sale intelegeri, punand, de bine de rau, la un loc notiuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga si bogata traditie a prostiei omenesti. Lucru firesc, pentru ca, neputand abstractiza, prostul trebuie sa se foloseasca de generalizari gata facute de altii, la fel de prosti ca si el, daca nu si mai rau. Intr-adevar, dintre doua sau mai multe posibilitati, prostul o alege fara gres pe cea mai stupida si apoi se odihneste asupra ei.

                                                                               Din „Despre prostie” de Petru Cretia

Nota mea:

Nu uitati ca prostia se insoteste, de foarte multe ori, cu ingamfarea, de unde si foarte adevarata observatie: „prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Inarmati cu aceste adevaruri, priviti cu atentie in jurul Dumneavoastra. Priviti la cate un individ infumurat care, folosind clisee gaunoase din noua limba de lemn, ne da lectii, ne explica de ce trebuie sa-l punem, pe el si numai pe el, impreuna cu clica care-l sustine, in fruntea bucatelor. Nu va lasati inselati de zambete mieroase si de strangeri de mana. Fiti atenti! Prostul poate fi foarte viclean si, deci, foarte primejdios. El ii uraste pe toti cei inteligenti, cinstiti si modesti, care refuza sa se inhaiteze cu el si cei asemenea lui. Prostul nu discuta argumentand, el discuta afirmand si batand cu pumnul in masa. Prostul este las si lipsit de scrupule. Infruntati-l si nu faceti greseala de a confunda viclenia cu inteligenta.