Prostia ca slabiciune a mintii, nu este vreo vina, vreun viciu sau vreun pacat, este un dat genetic: cineva este prost asa cum are ochii albastri sau muschii puternici. Fapt este ca prostul, prost fiind, nu poate patrunde in miezul lucrurilor, nu are discernamant, percepe faptele in sine, desprinse din contextul lor, e incapabil sa asocieze sau sa disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri, cat de cat complexa, nici sintetiza elemente in aparenta disparate. Cum lumea ii este greu de inteles. o potriveste el, cumva, putinei sale intelegeri, punand, de bine de rau, la un loc notiuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga si bogata traditie a prostiei omenesti. Lucru firesc, pentru ca, neputand abstractiza, prostul trebuie sa se foloseasca de generalizari gata facute de altii, la fel de prosti ca si el, daca nu si mai rau. Intr-adevar, dintre doua sau mai multe posibilitati, prostul o alege fara gres pe cea mai stupida si apoi se odihneste asupra ei.
Din „Despre prostie” de Petru Cretia
Nota mea:
Nu uitati ca prostia se insoteste, de foarte multe ori, cu ingamfarea, de unde si foarte adevarata observatie: „prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Inarmati cu aceste adevaruri, priviti cu atentie in jurul Dumneavoastra. Priviti la cate un individ infumurat care, folosind clisee gaunoase din noua limba de lemn, ne da lectii, ne explica de ce trebuie sa-l punem, pe el si numai pe el, impreuna cu clica care-l sustine, in fruntea bucatelor. Nu va lasati inselati de zambete mieroase si de strangeri de mana. Fiti atenti! Prostul poate fi foarte viclean si, deci, foarte primejdios. El ii uraste pe toti cei inteligenti, cinstiti si modesti, care refuza sa se inhaiteze cu el si cei asemenea lui. Prostul nu discuta argumentand, el discuta afirmand si batand cu pumnul in masa. Prostul este las si lipsit de scrupule. Infruntati-l si nu faceti greseala de a confunda viclenia cu inteligenta.
Viata vazuta de Mircea Suman 