Marea flecareala

 

Sunt 2 luni, spunea adineaori cineva, persoana importanta in PDL, de cand Romania nu are Guvern, dand de inteles ca vinovati sunt cei care nu vor sa se supuna „indicatiilor” lui Traian Basescu, care, bietul de el, a facut mari eforturi pentru a ne ferici cu un Guvern in care sa reapara, pe posturi de ministri,  cei care si-au dovedit din plin „competenta” in guvernele Boc 1, Boc 2 si Boc 3. Urmeaza Guvernul Boc 4 care va desavarsi opera inceputa de cele trei care l-au precedat. Iar daca, da-i Doamne „bravului nostru roman” mintea cea de pe urma, vom avea un alt prim-ministru, „realizarile” nu vor fi cu nimic mai prejos. De fapt, ce a ramas in urma acestor 2 luni care, in linii mari, se suprapun peste campania electorala oficiala, dar care sunt un fel de corolar al ultimilor 20 de ani?  Printre altele, putem enumera: o Romanie impartita in doua, o Romanie in care neintelegerile ajung, uneori la ura; o situatie financiara dezastruoasa care se traduce in datorii enorme ale statului catre FMI si catre bancile comerciale; o economie bolnava bazata pe speculatii,  pe consum mai mare decat productia; o agricultura care nu ne poate hrani; un sistem administrativ central si local nestructurat si necontrolat; etc. etc. Acestea sunt doar cateva exemple si le-am insiruit pentru o concluzie: tara arde iar baba se piaptana. In locul dezbaterii de catre candidatii la presedintie a acestor teme, am auzit tot felul de barfe, demascari, murdarii, etc. demne de cele mai vulgare tabloide. Iar in acest gen de „dezbateri” s-au angrenat toate posturile de televiziune, o armata de comentatori, o puzderie de politicieni, toti manifestandu-si, doct, priceperea intr-ale politicii, pe care au transformat-o intr-o lupta pentru mai binele fiecaruia dintre ei, despre noi cetatenii Romaniei si nevoile noastre nediscutandu-se practic nimic. Pot afirma fara gres: Politica romaneasca in general, campaniile electorale, discursurile asa numitilor lideri, incepand cu Traian Basescu,  sunt numai o mare flecareala, o flecareala de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflam nimic, dar pe care le platim. Nu stim, de exemplu, ce conditii au acceptat in tratativele cu FMI; nu stim care este adevarul in legatura cu felul in care se spune ca am pierdut gazul si petrolul; nu stim cum s-a pierdut si distrus, prin privatizare,  cea mai mare parte a industriei romanesti; nu stim cum s-au construit averile politicienilor de varf; nu stim din ce bani s-au cheltuit multe, foarte multe, milioane de euro in campaniile electorale; etc. etc. Si, totusi, eu m-am ales cu ceva. Am aflat, din nou, dar definitiv, ca in lumea noastra politica ponderea celor care vor si pot sa faca ceva adevarat este mica. Am aflat ca trebuie sa ma feresc de flecareala cu care cei mai multi politicieni vor sa ma ameteasca, sa ma faca sa nu vad adevarul. Am aflat ca partea vazuta a politicii romanesti este o MARE FLECAREALA. 

Remarc, din nou, surpriza numita Crin Antonescu. Sunt sigur ca, daca ar fi avut suficient timp, ar fi putut castiga presedintia Romaniei si s-ar fi schimbat multe. Se pune o intrebare: cat timp va rezista? Va ramane singur sub atacurile unora de categoria Tariceanu?  

Nota: Apropos de flecareala, vreau sa flecaresc si eu si sa felicit Primaria Brasov pentru halul in care s-a circulat azi, 15 decembrie, in Brasov. A fost un furnicar de utilaje -adica niciunul-, nu mai incapeau stropitorile cu lichid antiderapant -adica niciuna-, iar noi ne taraiam cu 20-30 km/ora, incordati sa nu ne lovim intre noi. Notati: Am circulat toata ziua.  

Publicitate

Ce va face Presedintele?

14.10.09,  ora 15:57    Sa remarcam, in prealabil, viteza cu care evolueaza criza politica din Romania si, in acest context, faptul ca PDL cauta, cu febrilitate, o solutie pentru a pastra ceva din puterea pe care a pierdut-o. Insistenta pentru un guvern politic, prezentarea lui Klaus Johannis ca un pericol pentru Romania, -vezi declaratiile dlui Canacheu-, propunerea pentru un Guvern de uniune nationala, etc. fac parte din aceasta cautare orchestrata, fara indoiala, in acord cu Presedintele.

O mentiune. Se vorbeste despre dreptul presedintelui de a NUMI primul-ministru, ceea ce nu este adevarat. Presedintele are dreptul de a desemna un CANDIDAT la acest post, dreptul de decizie, deci de a-l numi, apartinand Parlamentului.

Presedintele Basescu este in situatia unui boxer adus de adversar in corzi. Propunerea, bine gandita, de a fi desemnat drept candidat la functia de prim-ministru dl Klaus Johannis nu poate fi respinsa de presedinte decat cu riscul unor mari pierderi in lupta pentru castigarea unui nou mandat la Cotroceni. -La primul sondaj dl Basescu va cobori sub 30%-.  Oricum, pentru a respinge pe dl Klaus Johannis, presedintele trebuie sa vina cu o propunere de calibru egal. Asa s-a ajuns, si intentionat s-au lasat sa rasufle, pentru testare, in presa, la propuneri fantoma ca: Mugur Isarescu, Florin Georgescu, Mihai Tanasescu sau Lucian Croitoru. Ultimul nume este foarte interesant. Lucian Croitoru este ginerele lui Mugur Isarescu, este consilier la Banca Nationala (?) si a fost nominalizat candidat la un post de vice-guvernator BNR de catre PDL.  Cred ca, daca Presedintele va reusi sa-si stapaneasca ranchiuna, va lua hotararea de a-l desemna pe dl Klaus Johannis, ceea ce este si pentru el personal cea mai buna atitudine. Dl Presedinte Traian Basescu are la dispozitie si o alta cale. Domnia-Sa poate desemna un alt candidat, inclusiv Emil Boc, pe care majoritatea nou constituita il va respinge in Parlament. Procedura se poate repeta pana la posibilitatea dizolvarii Parlamentului. Adoptand aceasta atitudine dl Traian Basescu poate conta pe dorinta parlamentarilor de a-si pastra mandatul si deci pe acceptul prin vot al dorintei Presedintelui, fortati de aceasta dorinta. O astfel de situatie, de extrema, ar insemna o criza extrem de grava iar dl Basescu va spune adio Cotrocenilor. Nu va mai ajunge nici macar in turul doi, sanctionat de un popor indignat.

Parerea mea este: KLAUS JOHANNIS va fi primul-ministru al Romaniei.

Nota: ora 16:20 Dl. Traian Basescu se indreapta spre sinuciderea politica. Adresandu-se ambasadorilor din UE si-a exprimat optiunea pentru un prim-ministru care vorbeste limbajul FMI. Este vorba de a gasi un pretext, care lui Traian Basescu i se pare inteligent, pentru a nu respecta dorinta majoritatii parlamentare oficial constituita. Cel in cauza poate fi Mihai Tanasescu sau anonimul Lucian Croitoru.

Un dar nemeritat?

Romania „progreseaza”, iar ritmul este uimitor. Incotro mergem? Spre haos. Spre dezagregarea sistemului de stat, spre paralizia legii, spre incetarea activitatii institutiilor care ar trebui sa ne apere, spre instaurarea puterii bandelor de hoti si criminali, spre domnia abuzului. Exagerez? Priviti, cu atentie, la ceea ce se petrece langa noi. Veti gasi toate aceste elemente. Mai mult sau mai putin avansate, unele in stadiu incipient, altele in plina desfasurare, alcatuind un tablou alarmant, un tablou al neputintei si al iresponsabilitatii, cu radacini profund infipte in mocirla coruptiei. Si, in acest timp, harmalaia luptei pentru bani, pentru salarii cat mai mari, a acoperit Romania. Priviti, ca exemplu, la asa numitele talk-showuri care au inundat televiziunile. Priviti la parlamentari, lideri de sindicat, comentatori, etc. care vorbesc unii peste altii, striga, se acuza si, ma tem, in curand se vor bate „in direct”. Toti vor mai mult. Doamne care castiga mult peste 10000 de lei pe luna isi clameaza nemultumirea. Ce conteaza ca acesti bani sunt de la oameni care traiesc din cateva sute de lei pe luna, ce conteaza puterea economica a acestei tari? Cum si cand vor raspunde cei care au scapat complet din mana sistemul de salarizare al bugetarilor? Ce interese au dus la aparitia unor salarii incredibile? Amintiti-va de Dana Lulache cu 17000 de euro pe luna, amintiti-va de pensiile de sute de mii de lei.  Sigur ca toti vor astfel de salarii. Sigur ca magistratii vor sa fie platiti ca in occident. Sigur ca toti bugetarii vor sporuri de zambet, de confidentialitate, de stres, de dureri de spate, de cafea, de prezenta la serviciu si altele la fel de ridicole dar, mai ales, periculoase. Din pacate, nu se poate. Din pacate, economia Romaniei regreseaza. Din pacate, incompetenta vorbeste cu voce tare, se lauda cu succese inexistente, inabuse vocea adevarului. Pana acum Guvernul s-a dovedit incapabil sa actioneze riguros, sa dimensioneze aparatul bugetar la adevaratele nevoi, sa negocieze fara sa permita transformarea negocierilor in targuiala.

Ce se va intampla pana la alegerile prezidentiale? Se vor putea desfasura? Vom face cunostinta, din nou, cu dictatura? A fost democratia un dar pe care nu-l meritam?

NOTA: Amintindu-mi de dna Dana Lulache, am incercat sa aflu ce mai face, daca mai contribuie la buna starea noastra cu inalta competenta care a dus-o in fruntea Fondului Proprietatea si daca, nu cumva, bravul nostru prim-ministru i-a redus salariul lunar de 17000 de euro la vreo 2000 de euro, cat mi se pare ca ar fi rezonabil. Negasind nici o stire in acest sens, deduc ca dna Lulache este bine, ca nu s-a atins nimeni de postul ei si ca amenintarile furibunde ale dlui Emil Boc, la adresa salariilor nesimtite si a pensiilor de lux, au tinut, potrivit unei vechi expresii, de joi pana mai apoi.

Parlamentul Romaniei ilustrat de Cristian Boureanu

Schimb de replici in timpul lucrarilor Comisiei Parlamentare pentru ancheta acuzatiilor aduse Dnei Monica Iacob Ridzi. „Eroul” este dl Cristian Boureanu, foarte tanar traseist politic, esuat la PD-L, foarte bogat si uimitor de „prost crescut”. Nu stiu din ce familie provine, nu stiu cine l-a educat in spiritul lipsei de respect pentru cei din jurul sau, in special pentru femei, dar am ramas dezgustat de felul in care s-a adresat drei Alina Gorghiu, presedinta comisiei. Sunt dezamagit, inca odata, de nivelul discutiilor din Parlamentul nostru. Nimeni nu a intervenit pentru a-i aminti acestui „domnisor” cum trebuie sa se poarte. Probabil ca sunt roadele exemplului dat de dl Traian Basescu, pentru care calificativul de „tiganca imputita”, dat unei ziariste, pare a face parte din vocabularul curent. Sper ca, intr-o zi, nu prea departata, se va verifica averea enorma a acestui domn si modul in care a reusit sa o faca, cu mare viteza, in paralel, deci concomitent, cu activitatea de parlamentar.  

Vot obligatoriu? DA! DAR…

S-au auzit, in aceste zile, mai multe voci discutand un subiect care poate parea interesant: introducerea votului obligatoriu si sanctionarea celor care nu se conformeaza. Discutia este motivata de foarte slaba prezenta la urne la alegerile parlamentare din noembrie 2008 si la alegerile de europarlamentari de ieri. De fapt, absenteismul ridicat, provocat de ideea inutilitatii votului, deci datorita lipsei unei alternative reale, face ca Romania sa fie administrata de o minoritate politica, de politicieni lipsiti de o legitimitate reala. Cei mai multi dintre acesti politicieni au „demonstrat” cu claritate ca nu sunt pregatiti pentru misiunea pe care si-au asumat-o si, din pacate, au trezit, de prea multe ori, suspiciuni in privinta onestitatii cu care separa treburile statului de cele personale. Aceasta realitate nu poate fi „reparata” prin introducerea votului obligatoriu iar vina este numai a partidelor politice care s-au transformat in grupuri de interese fara preocupari pentru pregatirea, dintre membrii lor, a unor veritabili manageri politici. Dimpotriva, majoritatea functiilor de conducere din administratia de stat, centrala si locala, au fost transformate, cu o motivare greu de acceptat, in functii destinate membrilor partidelor aflate la putere, ceea ce  va transforma administratia de stat intr-o anexa a acestor partide  si va reduce, inca, nivelul de competenta profesionala al acesteia. Singura solutie reala, in folosul realizarii unui parteneriat corect intre cetatenii Romaniei si clasa politica,  este acceptarea adevarului si reformarea partidelor pe baza acestui adevar. Iar daca vrem sa aflam adevarul, votul obligatoriu poate fi intr-adevar de folos, dar numai daca, prin lege, buletinele de vot vor avea, indiferent de categoria scrutinului, o rubrica in care sa puna stampila cei care cred ca nu au pe cine vota.  Sigur ca, daca aceasta rubrica va fi folosita de peste 50% dintre votanti, scrutinul va trebui anulat si repetat dupa un timp rezonabil.  Nu cred ca actuala clasa politica poate accepta aceasta varianta. Sunt prea multi politicienii ale caror interese nu se pot armoniza cu aceasta situatie.    

Alta Romanie?

Aproape 80% dintre alegatorii romani au spus „NU” clasei politice din Romania, cu ocazia scrutinului pentru Parlamentul Uniunii Europene.  Satui de minciuna, constienti de lipsa alternativei si deci de inutilitatea votului lor, au hotarat sa nu legitimeze un esafodaj politic bazat pe fals, pe mimarea democratiei, pe o lupta inversunata pentru posturi, afaceri si putere.  Tot mai multi inteleg ca politicienii romani cultiva incompetenta, ca au ocupat mult prea multe posturi de conducere, mai mari sau mai mici, din ierarhia administrativa a statului cu indivizi proveniti din clientela  politica, lipsiti de o pregatire minima, cu rezultatele pe care le simtim zi de zi. Nu vreau sa-mi spun parerea despre cei care sunt gata sa devina europarlamentari pana nu vom avea rezultate bazate pe numaratoarea voturilor. Imi exprim, insa, dezacordul cu cei care pretind ca nevotantii sunt o alta Romanie. Nu! Si ei, si votantii,  sunt adevarata Romanie, numai ca aproape 80% au votat impotriva tuturor candidatilor. Daca tinem seama de toti alegatorii, daca tinem seama  si de ceea ce au vrut sa spuna nevotantii, tabloul se schimba. Dau un exemplu: Elena Basescu, fetita tatei, a primit sustinerea a 0,75%  dintre electori. Aceasta este puterea ei de reprezentare si deci legitimitatea. La fel si ceilalti.    

Pe cine reprezentati, Domnilor Parlamentari?

Cei alesi de noi sa ne reprezinte, sa exercite atributiile constitutionale de legiferare in FOLOSUL NOSTRU, au respins azi, cu o motivare puerila, Proiectul de Hotarare privind infiintarea unei comisii de ancheta pentru verificarea unor posibile abuzuri savarsite in sectorul gazelor natural. Aceasta comisie urma sa analizeze pretul si modul de facturare al gazului metan, gaz care a ajuns pentru milioane de cetateni o povara, o cheltuiala pentru care se priveaza de bunuri  de stricta necesitate: hrana si medicamente.  Cu aceasta ocazie l-am revazut, pe ecranul televizorului, pe dl. Petre Lificiu, seful Agentiei Nationale Pentru Reglementarea Energiei, cel care, cu cinism, se lauda, de curand, cu reducerea pretului Gazului metan cu 3%, ceea ce este egal cu aproape nimic,  si care, azi, cu acelasi cinism, isi manifesta compasiunea pentru noi, bietii platitori ai gazului, ca si cum nu Domnia-Sa ar fi factorul de decizie competent si responsabil.  Ce putem spune, insa, despre Parlament?  Sa nu se mai mire, stimatii domni parlamentari, de lipsa de incredere a cetatenilor in Domniile Lor.   

Nota: In schimb Parlamentul a infiintat o subcomisie pentru activitatea in spatiul cosmic, subcomisie a carei lipsa se simtea din plin si care, in cadrul descentralizarii, va fi ajutata, sper eu, de cate o comisie in cadrul fiecarei primarii, condusa, desigur, de primar.

Se cauta PRIM-MINISTRU

Dezbaterea proiectului de buget pe 2009 ne-a pus in contact cu cateva fapte, cel putin interesante, din viata politica a Romaniei. M-a socat, de exemplu, felul in care majoritatea PD-L+PSD-PC a zdrobit minuscula opozitie, a zdrobit, de fapt, democratia romaneasca. Un amendament dupa altul a cazut, fara urma de discutie,  sub votul unei majoritati formata, ma tem, din prea multi indivizi care faceau impresia ca habar nu au ce voteaza. De fapt, chiar daca ar fi vrut, le-ar fi fost imposibil, in timpul ce le-a fost lasat la dispozitie, sa citeasca amendamentele, asa cum multi nu au citit, sunt sigur, nici bugetul propriu zis. Rezultatul este transformarea Parlamentului intr-o masina de vot orb, care nu are nimic in comun cu democratia.  M-a socat, deasemeni, sa constat ca in imensa majoritate, formata de cele doua partide, nu s-a gasit macar o voce de bun simt care sa intrebe cum crede expertul in metalurgie, Gheorghe Pogea, ca se vor putea realiza PIB-ul, deficitul si cursul valutar,la nivelul pe care se sprijina constructia bugetara si ce vor face cand vor constata, si vor trebui sa recunoasca, ca Romania este in recesiune, ca diferenta dintre veniturile programate si cele realizate nu se poate acoperi decat prin imprumuturi tot mai mari si tot mai dezavantajoase.                          Un moment de suspans, pentru amatorii de „box politic”, a fost duelul dintre fostul si actualul prim-ministru, castigat de departe de C.P.Tariceanu care s-a aratat a fi mai inteligent si mai priceput intr-ale bugetului, spre deosebire de E. Boc care a raspuns la nivel de barfa pe scara blocului. Sa nu uitam insa ca dl. Tariceanu a guvernat intr-o conjunctura internationala favorabila Romaniei pe care, din pacate, nu a stiut sa o foloseasca in folosul nostru, dupa cum nu a stiut sa aduca in guvern oameni competenti, lasand de izbeliste domenii importante ca invatamantul, agricultura, externele, etc. In ceea ce-l priveste pe dl. Emil Boc, comentariul meu se rezuma la: „Doamne fereste!” Dupa nici 2 luni de guvernare, impresia de incoerenta, de dezorientare, de ignorare a realitatilor, este tot mai pregnanta. Concluzia este: avem nevoie de o guvernare formata din oameni competenti, de respectarea legilor, de construirea unei ierarhii administrative clare, fara baroni si grupuri de interese care se amesteca in administratie, de controlul sever dar obiectiv al felului in care se munceste la fiecare treapta a ierarhiei. Deci: se cauta prim-ministru!

Cei trei magnifici

Alegerile au trecut. Am aflat si rezultatele. Uimitoare. Alegatorii romani au spus un „NU” categoric modului in care clasa politica administreaza Romania, in folosul ei si nu al nostru. Cei care nu s-au prezentat, intentionat, la vot, cei care si-au anulat buletinele si cei care au folosit votul alb, peste 60% dintre alegatori, au facut din cei „alesi” parlamentari nereprezentativi, care vor ocupa nelegitim niste scaune la care nu au dreptul. In acelasi timp, este incredibil sa vezi cum candidati, pe care electoratul i-a refuzat, neacordandu-le votul, s-au transformat in parlamentari prin manevra redistribuirii. Intre acestia din urma se afla mai multe dintre asa numitele personalitati politice, care, in loc sa paraseasca viata politica, asa cum au dorit alegatorii, continua sa aspire la locuri in conducerea tarii. Spectacolul, cu care s-au continuat alegerile, este vorba de pregatirea viitorului Guvern, are trei protagonisti care, fiecare in parte, se considera cei mai potriviti pentru functia de prim-ministru. De cateva zile ecranele televizoarelor, prima pagina a ziarelor si emisiunile radio, sunt ocupate de Mircea Geoana, Theodor Stolojan, Calin Popescu-Tariceanu si sustinatorii lor,  toti clamandu-si dreptul de a conduce viitorul Guvern. Interesanta si ridicola este patima cu care comentatorii pun tot felul de intrebari mestesugite, cred ei, unor invitati care, de multe ori nu stiu nimic, nefiind dintre cei acceptati la conciliabulele secrete la care „sefii” se targuie pentru putere. Important este sa ne tina pe noi cu ochii lipiti de ecrane, poate vom afla cine va fi prim- ministru. Interesant este faptul ca nimeni nu se intreaba daca acesti trei magnifici au calitatile necesare pentru a strecura tara printre valurile, tot mai mari, ale crizei. Nimeni nu se gandeste, cu seriozitate, la imensa raspundere pe care o va prelua viitorul Guvern si, in primul rand, viitorul premier. Nimeni nu analizeaza rezerva de oameni pregatiti de care dispun partidele. Nimeni nu ne aduce in memorie raul provocat de diversii anonimi care au ocupat scaunele ministeriale si au macinat functionarea institutiilor statului. Nu. Totul este sa ni se spuna cat mai multe despre o lupta gaunoasa, despre ambitiile unor indivizi care se viseaza prim-ministri. Fara sa intru intr-o discutie lunga si, probabil, plictisitoare despre cei trei candidati, afirm ca: nici unul dintre cei trei nu poate fi premierul viitorului Guvern, ca nici unul nu are calitatile necesare, taria de caracter si pregatirea ce vor fi cerute de evenimentele, tot mai grave, ce ne vor lovi anul viitor. Vreau sa subliniez ca ceea ce a lipsit multora dintre cei aruncati, pana acum, in fruntea tarii a fost competenta si ca trebuie sa se termine cu acest joc periculos de-a guvernul. Astept ca presedintele Romaniei sa desemneze ca premier o personalitate cu competenta lui Mugur Isarescu, secondat de doi ministri secretari de stat, lideri a doua principale partide care vor forma coalitia de guvernare. Celor trei magnifici trebuie sa li se ceara sa dea dovada de intelegere si supunere in fata intereselor tarii. Inchei gandind la situatia grava in care am fost adusi: suntem o tara care consuma mai mult decat produce si principala prioritate trebuie sa fie sa ajungem sa producem mai mult decat consumam. Si, tot atat de important, preocuparea pentru criza economica trebuie insotita de preocuparea pentru criza morala in care ne inglodam cu fiecare zi.   

Dilema unui alegator

Lupta violenta pentru scaune in Parlament, numita si campanie electorala, se ascute cu fiecare zi. Ieri a fost randul Elenei Udrea (PD-L) sa se ciocneasca cu Luminita Anghel (PSD+PC), dupa ce, cu o zi inainte, ministrul transporturilor a fost amestecat intr-o ciocnire penelisto-penegista incheiata la sectia de politie. Curg promisiunile, curg acuzatiile la adresa adversarilor, curg invectivele, fara ca bravii nostri politicieni si cei care-i consiliaza, pe bani multi, bineinteles, sa inteleaga ca, in mintea noastra, a alegatorilor, acest comportament coboara si mai mult cota increderii in „clasa politica”, in candidatii pe care ni-i propune si ne determina sa nu ne prezentam la vot. Se dovedeste ca asa numita „innoire a clasei politice”, in care au sperat multi alegatori, odata cu introducerea votului uninominal, este un fel de „fata morgana”, ca cei care sunt in stare de orice ca sa ramana la masa puterii au stabilit ce retete sa aplice pentru manipularea alegatorilor, pentru a-i face sa nu poata discerne intre candidatii propusi. Una dintre aceste retete este aceea de a nu da informatii despre candidati sau, mai bine spus, de a nu da informatii revelatoare sau a le da trunchiat. Este greu sa afli ce avere au candidatii, cum au facut-o, despre unii nu ni se spune ce studii au, in ce mediu au crescut si s-au format, ce au lucrat, etc. In schimb, in cazul celor considerati de catre partid importanti, poti sa-i vezi, in postere uriase, pe care s-au cheltuit multi bani, arborand un zambet fortat cu care vor sa ne castige bunavointa, adica votul. Folosind lipsa de informatii, ceea ce de fapt este un mod de a altera grav dreptul la vot si de a jigni electoratul, politicienii ne imping spre a vota partidul. Un alt mod de a ne manipula si de a ne face sa votam fara discernamant este folosirea, pe post de candidati, a diversi cantareti, manelisti, sportivi, etc. care se bucura de apreciere si de a transfera aceasta apreciere asupra zonei politice. Aceste mijloace, si altele, sunt folosite pentru a masca lipsa acuta de oameni priceputi la administratia tarii in randul partidelor si, totodata, pentru a se putea impune vointa liderilor de partid asupra votului viitorilor parlamentari. Te face sa razi, dar este de plans, modul in care, folosind fraze sforaitoare, vorbesc candidatii despre ce vor face dupa ce le vom da votul. De fapt, odata ajunsi in scaunul ravnit si bine platit de parlamentar, actualii candidati vor vota, ca niste copii ascultatori,  asa cum hotaraste partidul, adica un grup foarte restrans de lideri, ei neavand, practic, nici o putere de decizie personala. Actuala campanie electorala ma face sa traiesc o dilema. Pot da, cu constiinta impacata, votul meu vreunui candidat? Astept ca liderii partidelor, care cred ca pot sa-si asume raspunderea conducerii Romaniei, sa ne dea, asa cum sunt datori, informatiile de care avem nevoie si sa ne dovedeasca renuntand, printre altele, la agresiunea verbala sau fizica, ca sunt demni de increderea noastra, ca nu ne cer votul numai pentru a avea in mana painea si cutitul. 

SUNT LIBERE ALEGERILE DACA NU MI SE PERMITE, PRIN DIVERSE MANEVRE, SA STIU CINE SUNT, CU ADEVARAT, CEI PENTRU CARE MI SE CERE SA VOTEZ ?

CE FEL DE LIDERI DE PARTID SUNT CEI CARE PUN PE LISTELE DE CANDIDATI DIVERSI INDIVIZI, CU AVERI DE SUTE DE MILIOANE DE EURO, FACUTE PRIN MIJLOACE NECINSTITE, CARE DORESC SA FIE PARLAMENTARI PENTRU A AVEA IMUNITATE ? CE INTERESE SUNT LA MIJLOC ?

IN CE FEL SERVESC INTERESELE CETATENILOR, INCALCAND DREPTUL LA VOT LIBER PRIN MANIPULAREA CONSTIINTELOR,  ZIARELE CARE INCEARCA SA CREEZE O IMAGINE FAVORABILA UNOR CANDIDATI CU REPUTATIE INDOIELNICA, FARA SA MENTIONEZE CA ESTE VORBA DE PROPAGANDA ELECTORALA PLATITA ?