Spectacol gratuit

 

Spectacolul gratuit, oferit, cu „generozitate”, celor doua mari tabere in care s-a impartit Romania, continua. Aceleasi personaje rebut sunt amestecate in coctailul, numit Guvern, pe care-l mixeaza Emil Boc, sub privirea atenta a lui Traian Basescu. Au aparut si cateva noutati. Dl Boc vrea sa dea educatia copiilor din Romania, reformele absolut necesare in acest domeniu, pe mana unui oportunist de a carui competenta ma indoiesc, a celui care din sindicalist vehement s-a transformat intr-un super-vehement pedelist; la agricultura un medic veterinar, autor al unui dubios accident in care si-a pierdut viata un copil, impus de Gheorghe Flutur; la apararea nationala un individ cu multe semne de intrebare: etc. etc. Spectacolul continua. Cele cateva randuri de mai sus au un singur rost: sa semnaleze criza acuta de politicieni competenti in cadrul PDL. Din pacate, pentru Romania, dl. Emil Boc nu are cu cine sa construiasca guvernul, este obligat sa recurga la improvizatii, iar rezultatul va fi adancirea crizei grave in care ne aflam.

Se discuta cu argumente si contra-argumente, mai ales in cadrul PDL, despre cedarea catre UDMR a Ministerului Culturii, la care a fost nominalizat fostul candidat la presedintie, Kelemen Hunor. Obiectia se refera la faptul ca  Biserica Ortodoxa, majoritara in Romania, va fi obligata sa colaboreze, prin departamentul cultelor, parte a Ministerului Culturii, cu un reformat. Nu as da prea multa atentie acestui aspect, colaborarea referindu-se la aspecte administrative. Mi se pare ca se poate vorbi, insa, in ochii prea multor iubitori de banci vopsite tricolor, despre o problema de imagine, generata de incredintarea culturii nationale romanesti unui maghiar. Nu stiu de ce, de fapt stiu, dar cred ca Kelemen Hunor va fi cel mai bun ministru al culturii din ultimii 20 de ani.  

Publicitate

Platim mult. Ce primim? Merita?

 

Zarurile, bine manuite, au cazut. Pe ele scrie: Traian Basescu-presedinte-,  Emil Boc-prim-ministru-. Cat s-a cheltuit pentru acest rezultat? Putem masura in lei, sau in euro, costurile pe care le suportam pentru a ne intoarce la acesti doi pseudo-politicieni? Le vom cunoaste vreodata? Nu! Dar putem incerca sa vedem din ce se compun. Cheltuielile pentru campania electorala, de cateva zeci de milioane de euro, sunt doar o mica parte. Cel mai mare cost este reprezentat, insa, de ruperea Romaniei in doua, de dezbinarea dusa, uneori, pana la ura, care se va vindeca greu si, sigur, nu prin formarea unui Guvern cu aceiasi politicieni detestati de multi romani, romani care vor aprecia recentele gesturi politice ale dlui Traian Basescu drept o neglijare, pana la sfidare, a vointei celor care au spus clar ca nu-l mai vor, a vointei celor care doresc un Guvern cu adevarat capabil sa faca ceea ce trebuie, un Guvern fara Udrea, Videanu, etc. Nominalizarea dlui Emil Boc si felul in care pare sa se formeze noul Guvern ne pot face sa credem ca dl. Traian Basescu nu vrea sa gaseasca un drum real spre reconcilierea de care vorbea, ca vrea numai sa ne faca sa-i simtim puterea, sa-l simtim ca pe un stapan absolut caruia nu-i pasa de parerile gloatei.

Urmeaza desfasurarea activitatii acestui Guvern care va fi operational pana la Craciun. Vom trece prin momente grele. Doresc ca parerile mele sa se dovedeasca gresite  si ca noul Guvern sa reuseasca. Deocamdata nu cred. 

In ceea ce priveste felul in care s-a constituit firava majoritate parlamentara care va sprijini Guvernul Boc 4, acord circumstante atenuante celor din UDMR. Ei au un obiectiv politic clar: autonomia teritoriala. Probabil ca o vor obtine, sub o forma oarecare. Ceilalti sunt, eufemistic vorbind, numai niste oportunisti.

Marea flecareala

 

Sunt 2 luni, spunea adineaori cineva, persoana importanta in PDL, de cand Romania nu are Guvern, dand de inteles ca vinovati sunt cei care nu vor sa se supuna „indicatiilor” lui Traian Basescu, care, bietul de el, a facut mari eforturi pentru a ne ferici cu un Guvern in care sa reapara, pe posturi de ministri,  cei care si-au dovedit din plin „competenta” in guvernele Boc 1, Boc 2 si Boc 3. Urmeaza Guvernul Boc 4 care va desavarsi opera inceputa de cele trei care l-au precedat. Iar daca, da-i Doamne „bravului nostru roman” mintea cea de pe urma, vom avea un alt prim-ministru, „realizarile” nu vor fi cu nimic mai prejos. De fapt, ce a ramas in urma acestor 2 luni care, in linii mari, se suprapun peste campania electorala oficiala, dar care sunt un fel de corolar al ultimilor 20 de ani?  Printre altele, putem enumera: o Romanie impartita in doua, o Romanie in care neintelegerile ajung, uneori la ura; o situatie financiara dezastruoasa care se traduce in datorii enorme ale statului catre FMI si catre bancile comerciale; o economie bolnava bazata pe speculatii,  pe consum mai mare decat productia; o agricultura care nu ne poate hrani; un sistem administrativ central si local nestructurat si necontrolat; etc. etc. Acestea sunt doar cateva exemple si le-am insiruit pentru o concluzie: tara arde iar baba se piaptana. In locul dezbaterii de catre candidatii la presedintie a acestor teme, am auzit tot felul de barfe, demascari, murdarii, etc. demne de cele mai vulgare tabloide. Iar in acest gen de „dezbateri” s-au angrenat toate posturile de televiziune, o armata de comentatori, o puzderie de politicieni, toti manifestandu-si, doct, priceperea intr-ale politicii, pe care au transformat-o intr-o lupta pentru mai binele fiecaruia dintre ei, despre noi cetatenii Romaniei si nevoile noastre nediscutandu-se practic nimic. Pot afirma fara gres: Politica romaneasca in general, campaniile electorale, discursurile asa numitilor lideri, incepand cu Traian Basescu,  sunt numai o mare flecareala, o flecareala de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflam nimic, dar pe care le platim. Nu stim, de exemplu, ce conditii au acceptat in tratativele cu FMI; nu stim care este adevarul in legatura cu felul in care se spune ca am pierdut gazul si petrolul; nu stim cum s-a pierdut si distrus, prin privatizare,  cea mai mare parte a industriei romanesti; nu stim cum s-au construit averile politicienilor de varf; nu stim din ce bani s-au cheltuit multe, foarte multe, milioane de euro in campaniile electorale; etc. etc. Si, totusi, eu m-am ales cu ceva. Am aflat, din nou, dar definitiv, ca in lumea noastra politica ponderea celor care vor si pot sa faca ceva adevarat este mica. Am aflat ca trebuie sa ma feresc de flecareala cu care cei mai multi politicieni vor sa ma ameteasca, sa ma faca sa nu vad adevarul. Am aflat ca partea vazuta a politicii romanesti este o MARE FLECAREALA. 

Remarc, din nou, surpriza numita Crin Antonescu. Sunt sigur ca, daca ar fi avut suficient timp, ar fi putut castiga presedintia Romaniei si s-ar fi schimbat multe. Se pune o intrebare: cat timp va rezista? Va ramane singur sub atacurile unora de categoria Tariceanu?  

Nota: Apropos de flecareala, vreau sa flecaresc si eu si sa felicit Primaria Brasov pentru halul in care s-a circulat azi, 15 decembrie, in Brasov. A fost un furnicar de utilaje -adica niciunul-, nu mai incapeau stropitorile cu lichid antiderapant -adica niciuna-, iar noi ne taraiam cu 20-30 km/ora, incordati sa nu ne lovim intre noi. Notati: Am circulat toata ziua.  

Sub stapanirea diavolului

 

Romani, iata ce a hotarat Dumnezeu:  Pacatele voastre, lasitatea si ticalosia, dospite in nimicnicie si prostie, vor fi pedepsite de diavol. Va dau in stapanirea lui.  Sa nu plangeti, sa nu implorati mila, sa nu incercati sa Ma induplecati cu rugaciuni false. Ati dovedit, atunci cand v-am lasat sa alegeti, ca nu meritati altceva. Ati dovedit ca va place sa fiti mintiti de diavol, ca strambaturile sale, felul in care topaia, canta si hahaia, felul in care va insela pe fata, sunt pe placul vostru. V-ati lasat invrajbiti pana la ura intre frati.  Preotii vostri, imbracati in haine stralucitoare, in loc sa va deschida mintea, l-au lasat pe diavol si pe demonii sai sa-si deslantuie puterile desertaciunii pentru a se putea desfata cu placeri pacatoase platite tot de voi, de voi care veti plati totul. Voi veti plati, voi veti suferi in spitalele fara medicamente, voi veti plange dupa copiii care va vor parasi, voi veti rabda foamea pentru a-i da diavolului aurul pe care-l iubeste, voi veti vrea sa munciti si nu veti avea unde si tot voi veti tremura de frica demonilor care-l slujesc. Tara voastra va fi alungata din randul tarilor care-mi respecta poruncile. Veti avea ceea ce meritati. Veti avea ceea ce iubiti. Mergeti si cadeti in genunchi in fata lui! Eu mi-am intors fata de la voi.

Porc mincinos

 

L-am ascultat inmarmurit pe DOMNUL Radu Berceanu, ministru, fruntas PDL si apropiat al Domnului Presedinte Traian Basescu, folosind, la adresa dlui Mircea Geoana, „eleganta” sintagma: „porc mincinos”. Acest „domn”, detinator al unei averi impresionante, ministru ineficient, autodefinit ca marlan prin felul in care vorbeste, este un membru reprezentativ al grupului de pedelisti care stapaneste Romania. Asa sunt toti, inclusiv asa numitii baroni din provincie. Grosolani, inculti, incompetenti, se mira, dupa ce au dus Romania pe ultimul loc in Europa, de ce vrem sa scapam de ei si se cramponeaza de putere. Daca Basescu nu va fi alungat de la Cotroceni, acesti indivizi ne vor umili, ne vor aduce la sapa de lemn, vor folosi politia pentru a ne teroriza si vor reinstaura politia politica. De acest tratament se vor „bucura” si cei care, impresionati de minciunile sale, vor vota Basescu.

Traian Basescu s-a adresat Institutului National de Expertize Criminalistice pentru analiza filmuletului in care loveste un copil. Va pot dezvalui rezultatul expertizei: filmul este trucat. Accept orice pariu! Deci filmul este trucat, lovitura este veritabila.

Este foarte greu de inteles cum se poate ca indivizi, aparent normali, cetateni romani, sa se plaseze in postura de adepti fanatici ai lui Traian Basescu. In afara de rau, Basescu nu a facut NIMIC pentru Romania. Ani de zile, cuvantarile sale, la nivel de barfa, ne-au otravit constiinta. Totdeauna s-a marginit la generalitati otravite dar niciodata nu a denuntat concret, nu a dat nume. Priviti unde a ajuns invatamantul, sanatatea, economia, priviti unde am ajuns in planul politicii externe. Mi-e rusine ca tara mea sa aiba ca presedinte un individ incult, grosolan, violent, care are alte pareri zilnic, care nu respecta legile, care calca peste Constitutie. Voi, adeptii sai fanatici, credeti ca veti fi crutati? Faceti-l presedinte si Basescu se va dezlantui. Veti afla ce inseamna mizeria morala si materiala. Este adevarat, concurentii sai nu prezinta prea multe garantii, dar trebuie sa incercam. Sigur, nu pot fi mai rai decat Basescu si camarila sa. Dimpotriva!

Disperare si lipsa de demnitate

Dl. Traian Basescu si sustinatorii sai apropiati simt cum le fuge pamantul de sub picioare. Marea majoritate a cetatenilor Romaniei cer, prin votul lor, plecarea sa de la Cotroceni. Este aproape, foarte aproape, ziua cand vor spune „adio” puterii, onorurilor, banilor publici si privilegiilor de tot felul. Disperarea este acum motorul actiunilor acestor doamne si domni si se simte usor la ce decizii gresite ii impinge, la ce tactica neproductiva au ajuns. Caracteristica acestei tactici este, in primul rand, lipsa de demnitate. Aceste personaje, adica: Traian Basescu, Elena Udrea, Adriean Videanu, Roberta Anastase, Gheorghe Flutur, etc. ne lasa sa-i vedem in plenitudinea modului gaunos in care gandesc, ne lasa sa intelegem ca pentru ei nu conteaza decat „puterea”. Asemenea lor, actioneaza, constient sau inconstient sau naimiti de pedelisti, cei care, brusc, nu mai pot de grija liberalismului care, vezi Doamne, s-ar pierde prin colaborarea cu social-democratia. Deodata au aparut feluriti teoreticieni ai „dreptei” si ai „stangii”, teoreticieni care, aidoma sefului lor, Traian Basescu, habar nu au ce inseamna dreapta si stanga. Un astfel de individ, numit, cred, Florin Calinescu, baiguia, in seara aceasta la Antena 3, consideratii de acest fel, exprimand, de fapt, sprijinul  pentru  Traian Basescu. Este posibil ca multi alti imbogatiti in conditii la fel de dubioase, multi „smenari” politici, deprinsi cu aranjamentele care le-au adus castiguri imense, concomitent cu saracirea Romaniei, sa fie darji sustinatori ai lui Traian Basescu. Toti acestia, toti ziaristii care,  de frica sau „cointeresati, strecoara indoiala in mintea romanilor, comit un grav atentat la viitorul Romaniei. Asa fac, de exemplu, chiar in acest moment, pe Realitatea TV, Corina Dragotescu si Andreea Pora. Ingrijorate, aceste doua doamne, una mai antipatica decat cealalta, insista, mimand ingrijorarea si cerand garantii asupra durabilitatii parteneriatului dintre PNL si PSD. De fapt dorinta acestora este sustinerea ultimei diversiuni a grupului Basescu. Nu viitorul Romaniei le intereseaza ci viitorul lui Basescu. Daca, in urma efortului tuturor acestora, Romania va pierde aceasta sansa, careia, bineinteles, nu i se poate garanta o reusita de 100%, dar care este acum singura posibilitate de iesire a Romaniei din mocirla in care a adus-o Traian Basescu, putem fi siguri ca vom ramane ultimii din Europa, dar cu Basescu in frunte.   

In timp ce scriu, Corina Dragotescu, Andreea Pora, Adrian Ursu si unii politicieni pedelisti, se straduie, in continuare, la Realitatea TV, sa dea parteneriatului dintre PNL si PSD aparenta unui act ilegal. Discutia este transformata, de catre acesti ziaristi, intr-o ancheta. Se pun, pe un ton acuzator,  intrebari, eufemistic vorbind, absurde si lipsite, in aceasta etapa de relevanta.  N-ar fi indraznit niciodata sa discute in acest fel cu Basescu. Nici odata nu le-am auzit tipandu-si acuzele atunci cand tara a fost supra indatorata, fara ca cetatenii sa fie informati. Nu le-am auzit vorbind atunci cand s-au facut, pe ascuns, legi pentru scaderea salariilor, etc. Nu le-am auzit intreband despre averea familiei Basescu. De ce oare? Putem banui. Schimbarea de atitudine a postului Realitatea TV  poate semnifica o intelegere intre S.O.Vantu si Basescu. Vom vedea. 

Partea pozitiva a emisiunii de la Realitatea TV a fost incercarea de disectie a amestecului intre politica si marile afaceri, prin discutia cu Dinu Patriciu si Sorin Vantu, acceptata, ma mir, de acestia. Din pacate, ziaristele in cauza nu au stiut sa puna intrebari care sa conduca la intelegerea „fenomenului”, in profunzimea sa, de catre cei care urmareau emisiunea, iar izul de cearta de taraba a impins, din nou, spre impresia, daca nu chiar certitudinea, ca scopul este salvarea lui Basescu si nu interesul cetatenilor. Sau cred, oare, ziaristii in cauza, ca exista alegere reala intre Elena Udrea si cei doi „moguli”? Ne-o propun pe Elena Udrea?

Cui prodest?

Cui prodest=Cui foloseste   -(explicatie pentru cei carora, ignoranti si cu studii dubioase, li se adreseaza cele de mai jos)-.

 Cu agresivitate, lipsa de tact,  fara sa dea o explicatie plauzibila si acceptabila, Dl. Emil Boc, Prim-Ministru prin jocul intamplarii, a atacat-o pe Dna Ecaterina Andronescu, amenintand-o cu „remanierea” daca va pune in aplicare ordinul prin care isi asuma responsabilitati in verificarea directorilor de scoli numiti cu delegatie. De fapt dl. Emil Boc a sarit in apararea numirii politice a directorilor de scoli, a politizarii excesive a invatamantului. Dl Emol Boc stie ca este foarte important ca PDL sa dispuna de cati mai multi directori de scoli pentru a favoriza alegerea lui Traian Basescu.  Prea putin ii pasa dlui Emil Boc de invatamantul romanesc, de consecintele pe care le are decaderea invatamantului asupra viitorului Romaniei, asa cum rezulta din faptul ca dl Boc nu s-a simtit dator sa ne explice, noua catatenilor, de ce a adoptat aceasta atitudine. Ar trebui ca dl Boc sa nu uite ca Romania nu este proprietate PDL, ca invatamantul este de interes national si nu de interes politic de partid. Doresc sa mentionez reactia stangace a dlui Mircea Geoana, reactie care, impreuna cu altele asemanatoare, face ca electoratul sa-l vada ca pe un trepadus in umbra puterii PSD, ca pe un individ lipsit de personalitate caruia nu poti sa-i incredintezi soarta tarii.  

Dl Becali, bogatas caruia nu i-a verificat nimeni, in mod serios si in fond, felul in care si-a constituit averea, l-a dat afara pe Bergodi din functia de antrenor al Stelei, dupa doar 3 luni de functionare. Dl Becali uita ca Steaua nu este jucaria sa, ca aceasta echipa poate aduce un plus sau un minus prestigiului Romaniei. Dl Becali uita ca banii nu-i permit un comportament arbitrar, uita ca are o  imagine negativa in randul multor romani                                                                                                                                     

Brasovul s-a umplut cu „sensuri giratorii”. Se cheltuie si s-a cheltuit enorm, arbitrar, pentru un sistem de sistematizare nejustificat al traficului rutier si care expune unor grave pericole pietonii si masinile. De ce nu suntem informati care sunt motivele si interesele pentru care dl Scripcaru promoveaza aceste sensuri giratorii, ce avantaje aduc, cati bani, din taxele si impozitele, printre cele mai mari din Romania, platite de noi, sunt cheltuite pentru acestea? Pentru a se face sensuri giratorii s-au facut imprumuturi enorme pe care le vom plati tot noi? Brasovenii au dreptul sa primeasca aceste explicatii si nu numai in legatura cu sensurile giratorii. Brasovul este oras al Romaniei, oras al brasovenilor si nu proprietate privata a dlui G. Scripcaru.

Am dat trei exemple, oarecum la intamplare, de atitudini arbitrare. Cui folosesc atitudinile arbitrare descrise mai sus? Ce distanta este intre arbitrar si abuz? Ma tem ca nu ne va raspunde nimeni. Cei pusi sa administreze, pe diverse trepte, tara, orasele si satele sale, nu par sa se simta in slujba cetatenilor, uita ca au obligatia de a administra, ceea ce este cu totul altceva decat a decide potrivit unor interese straine de cele ale cetatenilor.

Prima sau a doua doamna a Romaniei?

Ca cetatean oarecare, ma informez, asa cum pot, despre realitatile romanesti. Bineinteles, nu primesc buletine informative de la SRI sau de la SIE, nu sunt tinut la curent de catre SPP cu miscarile politicienilor si nici cu ultimele scandaluri de alcov, ba nici macar barfitoarea de la etajul 3 nu se mai osteneste sa-mi sopteasca ce se mai vorbeste pe scara noastra. Asa ca ma multumesc cu stirile de la televiziuni, mai cumpar cate un ziar sau doua si, pe cat pot, bat si drumurile internetului.  Ca mine fac multi altii, in proportii diferite,  unii mai mult iar altii mai putin, acestia din urma fiind, pot spune, dominanti numeric, dar in pericol sa fie depasiti, in curand, de cei care boicoteaza buletinele de stiri, adica de cei scarbiti de tot ceea ce se petrece. Rezultatul? Fiecare dintre noi detine un coctail personalizat de informatii din care ne extragem si ne formam parerile, simpatiile si, foarte important, optiunile de vot. Va dau un exemplu de functionare a mecanismului descris mai sus. Am auzit, in ultimele zile zeci, poate sute, de informatii si comentarii despre dna Elena Udrea. Mai grav, pentru ea, am urmarit-o in diverse ipostaze culese cu deliciu de cameramanii posturilor de televiziune. Am vazut-o calare, jucand de-alea de-ale noastre, mergand pe bicicleta, mancand carnati si band palinca, exhibandu-si toaletele elegante dar purtate in imprejurari care le faceau de prost gust. Am vazut-o zambitoare sau incruntata, am vazut-o sfidand Constitutia si Legile, am vazut-o trimitand, cu aroganta, pe un secretar de stat sa-i cheme liftul, am vazut-o mancand inghetata alaturi de dl. T. Basescu, etc. etc. Din coctailul de informatii, adunate in mintea mea, s-a format un fel de portret al acestei doamne:

Este urata. Mi s-a parut, la inceput, ca este o femeie frumoasa. M-am inselat, are o privire rea, vicleana, care strica totul. Aroganta cu care trateaza, stiindu-se aparata la nivel „foarte inalt”, sfidarea pe care o arboreaza in discutiile cu cei pe care-i considera dusmani, felul in care cocheteaza, copilarindu-se, o fac foarte, subliniez, foarte antipatica. Refuzul de a se comporta ca un cetatean supus legii, dezaprobat de marea majoritate a cetatenilor, s-a constituit intr-un exemplu antisocial pe care-l vor copia si de care vor profita multi dintre membrii lumii interlope. Pana la urma, Dna Elena Udrea a reusit sa ma convinga ca are multe de ascuns si ca, in pofida atitudinii sfidatoare, se teme sa dea fata cu legea. Poate ca daca dna Udrea ar fi avut o atitudine corecta, ar fi raspuns cu sinceritate, ar fi renuntat la comportamentul obraznic de „mi se cuvine totul”, as fi acceptat si scuzat unele greseli. Acum insa sunt sigur ca nimic nu-mi poate schimba parerea: aceasta doamna este un pericol pentru ceea ce a mai ramas din societatea romaneasca.

Unirea face puterea!

Tresari. Talanga, scuturata de maistru, anunta sfarsitul celor zece ore de lucru pe santierul cu blocuri numite, in reclamele viu colorate,  Gradina Bucuriilor. Se intinse, injura si incerca, oftand, sa-si indrepte spatele teapan, dupa care mai pipai inca odata banii din buzunar. Cinci hartii de o suta, doua de zece si una de un leu. Atat primise azi, pe langa cele patru sute avans, pentru o luna in care lucrase zilnic, de luni pana sambata, cate zece ore. Se simtea umilit, injosit, terfelit prin noroi de nemernicul pentru care ajunsese sa lucreze, el care era, in vremurile de inainte, cel mai bun tencuitor din trustul in care muncise mai mult de zece ani. Isi scoase, cu miscari incete, batranesti, salopeta murdarita cu mortar si imbraca o pereche de blugi, uzati de prea mult purtat, dupa care trase peste cap un tricou rosu, capatat la o panorama politica. Era tarziu si, totusi, nu se simtea indemnat sa plece acasa unde trebuia sa asculte, din nou, invinuirile cu care il primea nevasta de peste un an, de cand incepuse criza asta blestemata.  Stia cum va incepe si cum va continua: -Sunt patru luni de cand nu am platit intretinerea, lumina e inchisa de nu mai tin minte si nu ne-o mai deschide nici dracu, mancam numai ciorba de buruieni cu paine. Unde o sa ajungem? Nenorocita asta de fata, ca n-a vrut Dumnezeu sa ne dea baiat, nu vine acasa cu zilele, cine stie cu cine s-a mai inhaitat, iar tu vii  cu cinci sute de lei! Si da-i cu tipete si cu plansete. Nu, nu mai putea. Pasi incet, injurandu-l printre dinti pe cel de la volanul masinii negre care trecuse pe langa el, lasand sa razbata, prin geamurile deschise, ritmul unei manele: -„Du-te-n….hot nenorocit. Ati furat pana ce ne-ati lasat sa murim de foame”. Stranse furios pumnii, scrasni din dinti, mai injura o data si se hotari. Impinse usa carciumii, din care razbatea veselia altora ca el, se tranti pe un scaun si striga: -Unirea, vreau o sticla de Unirea!

Guvernarea Romaniei. O farsa tragica sau o comedie grotesca?

Traian Basescu, un personaj a carui evolutie pe scena politica romaneasca trece, aproape zilnic, prin episoade tragi-comice, prin episoade care ma tem ca intr-o zi, nu prea departata, vor uimi, prin cunoasterea adevarului, pe cetatenii Romaniei, inclusiv pe cei care inca se mai lasa cuceriti de gesturile de teatru ridicol si hahaielile in care este specialist acest domn. Osciland intre disparitia flotei Romaniei, a patra din lume, si implicarea lui Mircea Basescu in tentativa de a se apropia de miliardele de euro ce se vor cheltui de catre romani pentru apararea tarii, „misterele” vietii politice ale Dlui Presedinte Traian Basescu trec prin banii multi ai Ioanei Basescu, cariera rizibila a Elenei Basescu, tupeul lui Mircea Basescu, actorii, sustinuti de Domnia-Sa, ai unor scandaluri rasunatoare ca dna Ridzi sau dna Elena Udrea, etc. etc. etc. Sa nu uitam consecintele grave ale amestecului incompetent si neconstitutional al dlui Traian Basescu in politica externa, economie, educatie si altele. Sa nu uitam ce pierdere de prestigiu si, mai ales, de apreciere a Romaniei in planul relatiilor externe ne-a adus nepriceperea, grosolania si infatuarea acestui domn.  Este o datorie cetateneasca, a fiecaruia dintre noi sa ne informam, sa gandim cu obiectivitate si sa punem in balanta ceea ce credem ca a facut bun si ceea ce a facut rau dl Presedinte Traian Basescu in cei cinci ani ai mandatului de presedinte al tarii, sa tragem linie si sa votam la apropiatele alegeri prezidentiale asa incat sa putem spune, in fata constiintei noastre, ca ne-am respectat pe noi insine si pe ceilalti romani, ca nu am uitat ca aceasta tara este a urmasilor nostri. Sa nu le lasam o tara in care sa nu poata trai, o tara pe care sa o paraseasca lasand-o celor care au inceput sa se simta stapani aici.

Televiziunile de stiri ne-au prezentat azi, pe larg, intamplarile de la Caracal, intamplari pe care primarul orasului le-a caracterizat public drept reflex al luptei pentru acapararea puterii economice si politice pe plan local. Printre altii, primarul a citat si numele unui senator pe care-l crede amestecat in aceste evenimente. Prezenta intr-una dintre tabere a unui grup numeros, agresiv si super-galagios de tigani poate fi provocata de modul in care unii potentati locali apreciaza ca teama de a nu se spune ca organismele statului iau masuri cu caracter rasist poate determina impunitatea acestora. Dar cu tigani sau fara, lupta pentru transformarea oraselor si satelor in feude ale unor indivizi care, urmarind acest obiectiv, predica descentralizarea, este prezenta in multe locuri.  

Aroganta cu care Elena Udrea calca peste lege; corul politicienilor pedelisti care o sustin cu aceleasi „idei” elaborate la partid; suspiciunile privind folosirea banilor publici; lipsa finalizarii proceselor de coruptie; impresia de destructurare a administratiei publice, asa cum o prezinta presa; continuarea unor cheltuieli inutile sau, cel putin, inactuale; situatia grava in care a ajuns economia prin incompetenta guvernului Boc; balbaiala in stabilirea masurilor anticriza; etc. etc. au adus o stare de profunda nemultumire in constiinta foarte multor cetateni. Tot mai multi cred ca trebuie sa se schimbe esenta guvernarii. Aceasta schimbare presupune, in primul rand, plecarea lui Traian Basescu din fruntea tarii. Demisia imediata a acestuia i-ar aduce, din partea prea ingaduitorului popor roman, un anumit grad de iertare pentru multe dintre greselile grave, voite sau nevoite, pe care le-a facut.