Un dar nemeritat?

Romania „progreseaza”, iar ritmul este uimitor. Incotro mergem? Spre haos. Spre dezagregarea sistemului de stat, spre paralizia legii, spre incetarea activitatii institutiilor care ar trebui sa ne apere, spre instaurarea puterii bandelor de hoti si criminali, spre domnia abuzului. Exagerez? Priviti, cu atentie, la ceea ce se petrece langa noi. Veti gasi toate aceste elemente. Mai mult sau mai putin avansate, unele in stadiu incipient, altele in plina desfasurare, alcatuind un tablou alarmant, un tablou al neputintei si al iresponsabilitatii, cu radacini profund infipte in mocirla coruptiei. Si, in acest timp, harmalaia luptei pentru bani, pentru salarii cat mai mari, a acoperit Romania. Priviti, ca exemplu, la asa numitele talk-showuri care au inundat televiziunile. Priviti la parlamentari, lideri de sindicat, comentatori, etc. care vorbesc unii peste altii, striga, se acuza si, ma tem, in curand se vor bate „in direct”. Toti vor mai mult. Doamne care castiga mult peste 10000 de lei pe luna isi clameaza nemultumirea. Ce conteaza ca acesti bani sunt de la oameni care traiesc din cateva sute de lei pe luna, ce conteaza puterea economica a acestei tari? Cum si cand vor raspunde cei care au scapat complet din mana sistemul de salarizare al bugetarilor? Ce interese au dus la aparitia unor salarii incredibile? Amintiti-va de Dana Lulache cu 17000 de euro pe luna, amintiti-va de pensiile de sute de mii de lei.  Sigur ca toti vor astfel de salarii. Sigur ca magistratii vor sa fie platiti ca in occident. Sigur ca toti bugetarii vor sporuri de zambet, de confidentialitate, de stres, de dureri de spate, de cafea, de prezenta la serviciu si altele la fel de ridicole dar, mai ales, periculoase. Din pacate, nu se poate. Din pacate, economia Romaniei regreseaza. Din pacate, incompetenta vorbeste cu voce tare, se lauda cu succese inexistente, inabuse vocea adevarului. Pana acum Guvernul s-a dovedit incapabil sa actioneze riguros, sa dimensioneze aparatul bugetar la adevaratele nevoi, sa negocieze fara sa permita transformarea negocierilor in targuiala.

Ce se va intampla pana la alegerile prezidentiale? Se vor putea desfasura? Vom face cunostinta, din nou, cu dictatura? A fost democratia un dar pe care nu-l meritam?

NOTA: Amintindu-mi de dna Dana Lulache, am incercat sa aflu ce mai face, daca mai contribuie la buna starea noastra cu inalta competenta care a dus-o in fruntea Fondului Proprietatea si daca, nu cumva, bravul nostru prim-ministru i-a redus salariul lunar de 17000 de euro la vreo 2000 de euro, cat mi se pare ca ar fi rezonabil. Negasind nici o stire in acest sens, deduc ca dna Lulache este bine, ca nu s-a atins nimeni de postul ei si ca amenintarile furibunde ale dlui Emil Boc, la adresa salariilor nesimtite si a pensiilor de lux, au tinut, potrivit unei vechi expresii, de joi pana mai apoi.

Publicitate

Va candida Oprescu la prezidentiale?

 

Sub acest titlu, in timp ce scriu, Ion Cristoiu discuta, in „zig-zag”, cu dr. Sorin Oprescu, medic bine cunoscut care si-a abandonat meseria in favoarea fotoliului de primar general al Bucurestiului. Sunt multi medici, in Romania, care s-au „dedicat” politicii, dar nu de talia lui Sorin Oprescu. Bucurandu-se de o notorietate comparabila, poate chiar mai puternica, Irinel Popescu, chirurg de al carui nume se leaga in Romania, pe drept sau pe nedrept, transplantul de ficat, este un alt medic care s-a lasat absorbit de mirajul politicii ocupand, dupa un neasteptat insucces in alegerile uninominale, fotoliul de presedinte al Casei de Asigurari de Sanatate. Amandoi sunt oameni demni de stima, oameni cu realizari care-i ridica mult, foarte mult, deasupra celor care, de multe ori incapabili sa realizeze ceva ca profesionisti, au intrat in politica pentru BANI. Si, in acest caz, ce i-a motivat pe niste profesionisti de acest calibru, ce i-a ispitit determinandu-i sa intre in mediul, cel putin dubios, al politicii? Nu mi-as fi pus aceasta intrebare in cazul lui Ion Bazac, medic care nu si-a practicat meseria preferand sa vanda automobile Ferrari, alegere care i-a adus o importanta avere dar l-a descalificat ca medic. Intrebarea este valabila in cazul celor doi si, marturisesc, ma obsedeaza si, inca o marturisire, nu pot accepta raspunsul care-mi flutura prin „fata ochilor.

NOTA:   Raspunsul dlui Sorin Oprescu a fost: „Nu m-am hotarat, mai am nevoie de timp, dar iau in considerare aceasta posibilitate”. Concluzia dlui Ion Cristoiu, la incheierea emisiunii: „Dupa raspunsurile date sunt sigur ca v-ati hotarat sa candidati”. Deoarece, in ultimul timp, dl Ion Cristoiu prefera mersul in zig-zag celui in linie dreapta, ma intreb ce a vrut sa provoace in mintea dlui Sorin Oprescu.

Stimate Domnule Ministru, Gheorghe Pogea!

In calitate de cetatean al Romaniei, ma simt dator sa va semnalez faptul, deosebit de grav, ca hotararea unor televiziuni private de a difuza gratuit, in campania electorala pentru alegerile europarlamentare, clipurile candidatilor, ascundea, de fapt, intentia de a primi costul difuzarii acestor clipuri direct, fara declararea sumelor respective, deci era vorba de evaziune fiscala din partea ambelor parti. Detin aceasta informatie de la Dl Presedinte al Romaniei, Traian Basescu, care a facut declaratii, televizate, in acest sens cu ocazia ceremoniei de depunere a juramantului de catre noul titular al Ministerului Tineretului si Sportului, dna Sorina Luminita Placinta. Au fost de fata, la declaratiile Dlui Presedinte: dl Prim-Ministru Emil Boc si mai multi ministri din cabinetul condus de acesta, printre care si Dumneavoastra. Va rog, Domnule Ministru, sa luati masurile necesare, inclusiv sesizarea Parchetului, in vederea recuperarii sumelor cuvenite bugetului de stat si pedepsirii celor vinovati. Presupun ca Dl Presedinte Traian Basescu detine si alte informatii, tainuite pana acum, inclusiv in legatura cu numele celor care au savarsit astfel de fapte, informatii care va pot fi de folos pentru elucidarea cazului.

Guvernul cel mai performant…?

L-am auzit de cateva ori pe dl. Emil Boc asigurandu-ne ca vom avea cel mai performant Guvern si iata ca, in sfarsit, cei ce vor fi propusi Parlamentului ca ministri, gata sa se bata cu criza, au aparut. Cele doua ministere vitale pentru viata noastra, al economiei si finantelor vor fi „conduse”: primul de un absolvent al Facultatii de Transporturi, sectia Autovehicule Rutiere, pe nume Adriean Videanu, iar al doilea de un inginer metalurg, dl. Gh. Pogea. Ce vor sti sa faca acesti doi ministri, straini de mecanismele complicate ale unei economii in criza, cand vor trebui sa ia decizii de care va depinde soarta noastra, a tuturor? Oare in randul partidelor din coalitie nu sunt si specialisti in economie si finante? Se poate, dar sigur sunt foarte buni economisti si finantisti in afara partidelor din coalitie. Pot continua cu astfel de exemple. Ce este de spus despre viitorul ministru al mediului, viceprimar la Constanta pana acum, inginer constructor care nu si-a practicat meseria,  dl. Nicolae Nemirschi, pe care se lauda ca l-a impus Radu Mazare, primar la Constanta. Ce crede acest domn ca inseamna „mediul”? Un alt primar, Marian Vanghelie, a sustinut-o pe Ecaterina Andronescu, fost si viitor ministru la Ministerul Educatiei. O doamna despre al carei fost mandat nu-mi amintesc nimic demn de remarcat. Asa se face un Guvern? Nu s-a facut nici un fel de selectie pe baza competentei, a experientei, etc? La sanatate a fost propus un medic care se  ocupa cu importul de masini Ferrari si care presupun ca este foarte departe de a cunoaste organizarea dar si dedesubturile sistemului nostru sanitar. Asta in timp ce erau la indemana doi medici de renume. Dupa parerea mea, majoritatea celor propusi nu indeplinesc cerintele de competenta minima necesare in aceste momente si singura explicatie este lipsa din mediul politic a unor oameni competenti, lipsa de preocupare  a partidelor pentru a dispune de astfel de membri, lipsa de grija pentru noi, fata de soarta Romaniei. Acesti ministri, ca si seful lor, dl. Emil Boc, nu stiu ce au de facut si nici nu pot invata.  Sa dea Dumnezeu sa gresesc si sa ne fereasca de raul care ne poate astepta!

NU CRED, Domnule Prim-Ministru!

V-am ascultat, cu „speranta” si multa curiozitate, Domnule Prim-Ministru, vorbind, in fata liberalilor adunati din toata tara pentru prezentarea candidaturilor la alegeri, despre cum a reusit guvernul, in fruntea caruia ati fost patru ani, sa realizeze 95% din program, despre cum au crescut in acest timp pensiile si salariile, despre ce ati facut la inundatii si despre multe altele. Parca va vad, dragul nostru prim-ministru, umbland vitejeste printre puhoaie ca sa faceti case, casutele acelea insiruite una langa cealalta, ca margelele pe ata, bietilor sinistrati sau luptand cu constructorii de autostrazi, care, imediat, s-au pus pe treaba si au si depasit primii cinci kilometri. Pentru toate acestea si pentru multe alte binefaceri, nu pot crede ce scriu ziarele rauvoitoare despre cum vreti sa-i puneti in brate lui Puiu Dumitrescu, ginerele lui Ion Dinca, aeroportul Baneasa. Nu pot crede ca, in ajun de alegeri, faceti o astfel de greseala care poate scadea multe voturi din „conturile” candidatilor liberali. Stiu ca aveti o avere frumusica si ca nu se poate sa va lasati tentat de ceva din cele doua miliarde de euro, la cat evalueaza terenul aeroportului ziarele, care insinueaza, printre randuri, ca v-ar putea tenta astfel de „afaceri”. Cum s-ar putea sa cadeti, Dumneavoastra, dusmanul coruptiei, in ispita cand, toata lumea stie,  numai din vanzarea, de catre dl C. Costanda, a 1,63 ha. din satul francez, dna notar Ioana Tariceanu a incasat peste 400.000 de euro. Cam putin, este adevarat, pentru nevoile Dvs. dar, poate gresesc, aproximativ de doua ori cat ia, intr-o viata, un salariat platit cu salariul mediu pe economie. Sunt sigur, Domnule Prim- Ministru, ca veti desminti toate rautatile presei, in spatele careia s-ar putea afla vreun dusman de-al Dvs, si veti aduce linistea in inimile celor care, fara mine, va iubesc, va admira si va cred. INCA!

O stafie bantuie Parlamentul: votul uninominal

Legea votului uninominal este un copil nascut, in chinuri, printr-o cezariana la care, printre multe alte moase, dl. Cristian Parvulescu a depus o „laudabila” munca. Cum, necum, legea a iesit si, oricat de mult a fost „imbunatatita”, multi dintre parlamentarii „de cariera” au inceput sa se infioare la gandul unui Parlament in care nu vor mai avea un fotoliu comod, nu vor mai avea acces la bufet, nu vor mai avea imunitate, birou parlamentar, masina, secretara. invitatii la fel de fel de festivitati, participare la mai mari sau mai mici „initiative antreprenoriale” si nici macar frumoasele carti de vizita, platite tot de alegatori. Si, colac peste pupaza, se termina si cu diversele indemnizatii, care le rasplateau eforturile. Sigur ca au aparut diverse reactii „de aparare” ca, de exemplu, protestul, la Curtea Constitutionala, a PRM. Daca protestul va fi acceptat, se termina cu votul uninominal la apropiatele alegeri si renaste, din propria cenusa, votul pe liste de partid. In acest caz s-ar putea ca dl. Ion Iliescu sa se razgandeasca si sa candideze pentru Senat, adevarul fiind ca Domnia Sa, ca si alti cativa „fruntasi” a diverse partide, nu-si pot permite sa se supuna votului uninominal si sa se afle adevarul despre dragostea de care se bucura. Chiar ales cu, sa zicem, un modest procentaj de 55% dintre voturi, dl. Iliescu ar pierde, spre bucuria unora, pozitia de „prim violonist” al PSD. Asa ca dl Iliescu, ca si altii, a ales varianta vulpii care nu ajunge la struguri.  Legea votului uninominal are si unele ciudatenii nascute din dorinta de a crea  portite pentru cei care nu mai au sanse in fata alegatorilor, printre ei fiind si multisori membri UDMR. Datorita acestor ciudatenii se va putea intampla ca unii candidati sa fie alesi fara a obtine majoritatea. Principalul inspirator al acestor „ciudatenii” este dl Cristian Parvulescu, motiv pentru care l-am pomenit printre moasele legii. Sa-i multumim. Singura varianta de vot uninominal, adecvata actualei etape politice si care ar fi primenit, cu adevarat, clasa politica, ar fi fost: votul direct in doua tururi, insotit de o procedura simpla de demitere, de catre cetateni, a parlamentarului. Vreau sa subliniez si faptul ca s-a evitat trecerea la vot uninominal pentru consiliile locale si judetene, ceea ce ar fi insemnat bararea, in buna masura, a drumului pentru „afacerile imobiliare” ilicite si nici nu s-a inlaturat actuala procedura, inutila si ridicula, de demitere de catre cetateni a primarilor.

IMUNITATE sau IMPUNITATE

Dupa ce PSD a blocat ancheta penala impotriva a doi foarte marcanti lideri ai sai, domnul Mircea Geoana s-a hotarat sa dreaga busuiocul si a lansat, pentru urechile alegatorilor, propunerea anularii imunitatii pentru presedintele Romaniei, ministri si parlamentari. Dupa ce s-au stins aplauzele, oferite de diverse partide electoratului, s-a trecut la partea doua a reactiei adica la lansarea de diverse idei intelepte ca: este foarte bine dar trebuie sa ne gandim temeinic, sau: totdeauna am sustinut aceasta idee dar nu este momentul cel mai potrivit, etc.etc. De fapt, cred ca impunitatea dobandita prin imunitate este un principal motiv al bataliei pentru scaune de parlamentari si putini dintre acestia sunt gata sa renunte la ea. Nici cand au provocat accidente grave de circulatie, in conditii agravante, nu am auzit sa fi fost condamnat vreun parlamentar. Orice averi, lipsite de logica, au aparut in declaratiile, scrise cat mai necitet, nu s-a sesizat nimeni, dupa cum oricate „spectacole” a organizat DNA, parlamentarii si ministrii au fost mai tari. Adevarul este ca toti acestia alcatuiesc o casta, o casta care se apara, o casta mai tare ca milioanele de cetateni care, chipurile, i-au ales, pana acum, pe liste de partid. Dar sa nu credem ca aceasta casta se limiteaza la cei care au prin „lege” imunitate. Nu! Din aceasta casta fac parte si toti asa numitii :baroni locali” de care nu am auzit sa se fi atins „organele abilitate”, iar pe langa baroni, parlamentari, etc. si „ajutoarele acestora. Constitutia Romaniei are destule lacune, este timpul sa fie revizuita cu seriozitate, cu patriotism adevarat, cu dorinta de a servi milioanele de cetateni ai tarii si nu pe cei cativa care vor sa se ascunda sub titlul de „demnitar”. Cei care doresc ca Parlamentul sa se bucure de increderea cetatenilor trebuie sa inteleaga ca aceasta nu poate fi castigata prin tot felul de privilegii, prin averi facute in timpul mandatului de deputat sau senator, prin sustragere de la controlul alegatorilor. Parlamentarii trebuie sa voteze potrivit intereselor cetatenilor si nu asa cum li se transmite, prin liderul de grup parlamentar, potrivit unor interese „politice” lipsite de transparenta. Parlamentarul trebuie sa-si explice, periodic, votul in fata celor care l-au ales, trebuie sa raspunda intrebarilor acestora.