Vor reusi sa ocupe Romania?

Este, cred, vreo luna de cand, in fiecare zi, ma intreb cati bani se arunca, pe toate posturile oarecum importante de televiziune romanesti, pentru publicitatea lacrimoasa prin care Rosia Montana Gold Corporation incearca sa ne convinga ca cei din Rosia Montana nu au decat o dorinta: sa munceasca la exploatarea si instrainarea aurului romanesc. Toate clipurile compuse in acest scop au acelasi continut: o mama inlacrimata sau un batran intelept sau un intreprinzator in faliment, platiti de cei ce se vor „binefacatorii” lor, se straduie sa ne strecoare in minte urmatorul mesaj din partea Gold Corporation si a celor care sunt in solda sa: dati-ne cat mai ieftin aurul si va vom da voie sa munciti pentru noi. Vor reusi? Cred ca deja au reusit. Tot acest vacarm publicitar ne este destinat noua. Trebuie ca noi cetatenii sa fim convinsi si sa acceptam ca pe o binefacere ceea ce autoritatile sunt gata sa faca: cedarea ultimelor resurse ramase pe teritoriul nostru. Asa am facut cu petrolul, cu gazul metan, cu un milion de hectare de teren agricol, cu energia electrica ieftina si cu altele. Cred ca acesta este viitorul pe care ni l-au rezervat mai marii lumii. Ei vor „administra” si vor baga banii in buzunar, iar romanii vor munci. Cateva firimituri vor fi aruncate si slugilor care sunt gata sa vanda Romania, sfasiata in felii. Pentru acest scop a fost distrusa cea mai mare parte a industriei romanesti.      

Publicitate

Nu vreau sa folosesc cuvantul potrivit

Dupa ce l-am ascultat pe Traian Basescu insultandu-ne, declarandu-ne lenesi si limitati, adica prosti, dupa ce super-ineficientul ministru al agriculturii, Valeriu Tabara, a crezut potrivit sa-l sustina declarand taranimea o adunatura de indivizi care pierd timpul in carciumi, pot sa-l ascult, in seara de azi, pe purtatorul de cuvant al Bancii Nationale a Romaniei, dl Mugur Stet, declarand ca inapoierea economiei romanesti are drept cauza lipsa de educatie a poporului roman, lipsa de intelegere, de catre acesta, a mecanismelor economiei de piata. Sa remarcam, in primul rand, tactica perversa, a celor ajunsi la conducerea, pe diverse trepte, a Romaniei, de a induce poporului roman o stare de culpabilizare, de acceptare a posturii de vinovati pentru dezastrul economic si social al Romaniei, ramanand sa ne mai spuna ca nu suntem demni de „conducatorii” pe care ni i-a harazit Dumnezeu. In al doilea rand vreau sa-i spun dlui Stet ca habar nu are de felul in care functioneaza economia de piata, ca nu intelege un fapt esential: in economia de piata interesul, dorinta de castig bazata pe posibilitatea de a-l obtine este motorul principal al economiei. Acest interes nu se naste invatand, el se naste prin crearea de catre cei care conduc a conditiilor, a climatului, a regulilor care sa-i faca pe cetateni sa simta ca pot castiga prin munca. Acest interes a fost aproape anihilat prin felul in care clasa politica s-a imbogatit, prin exemplul nefast dat cetatenilor, prin crearea dorintei de a castiga mult fara munca reala, fara pricepere, fara calificare. Dl Mugur Stet exprima, de fapt, parerea BNR, care a alunecat vizibil in tabara actualei puteri, iar aceasta alunecare a fost marcata de decorarea dlui Mugur Isarescu cu cea mai inalta decoratie a Romaniei intr-un moment fara semnificatie. Aceasta alunecare a dus la sprijinirea imprumutului, care putea fi evitat, de la FMI si, mai grav, a celui de al doilea imprumut a carui destinatie reala se va vedea in curand. Orice roman trebuie sa gandeasca si sa inteleaga ca vinovat nu este poporul roman, ca vinovata este clasa politica si, in primul rand presedintele Basescu, prim-ministrul Boc si cei cativa sustinatori ai acestora. Sa nu-l uitam pe dl Mugur Isarescu care intelegand, mai bine ca toti, incompetenta celor din varful ierarhiei de stat, nu s-a opus ci dimpotriva a sustinut masurile absurde ale acestora. Cum se numeste aceasta atitudine? Nu vreau sa folosesc cuvantul potrivit.

Cine sunt eu?

Nu este un secret pentru nimeni. In momentul de fata Guvernul Boc ramane in viata prin sustinerea minoritatilor. Guvernul ar cadea imediat fara voturile etnicilor maghiari, prin UDMR, si a  celorlalte grupari de diverse etnii, prin grupul parlamentar al altor nationalitati. Intr-un anumit fel, noi romanii suntem in minoritate si nu reusim sa ne impunem vointa politica,  Sigur ca aceasta situatie obliga pe cei care doresc puterea, cu orice pret, adica Traian Basescu si toata suita sa pedelista,   sa-si arate „recunostinta” preluand angajamente pe care noi majoritarii, adica etnicii romani, nu le cunoastem. Se adauga acum pretentiile altei etnii, tiganii sau, asa cum au fost numiti dupa „revolutia” din decembrie 1989, rromii. Ei tin mortis la aceasta ultima denumire care, de cand a fost introdusa, a provocat, mai ales in strainatate, frecvente confuzii intre romani si rromi, unii presupunand ca cei care au propus-o, ONG-uri ale cetatenilor romani de etnie tiganeasca, au urmarit chiar aceasta confuzie. Punctul meu de vedere, indiferent de dezbaterile in curs, este: sunt roman si nu accept sa fiu confundat cu nimeni altcineva, indiferent ca este norvegian, italian, suedez, englez sau tigan. Deci doresc, si este dreptul meu legitim, sa-mi pastrez identitatea nationala. Tiganii, daca nu le place aceasta denumire, sub care sunt cunoscuti in Romania de multe sute de ani, pot sa-si aleaga orice nume doresc, cu conditia sa nu duca la confuzii.  Cred ca cetatenii de orice alta nationalitate ar gandi exact la fel. Nu cred ca spaniolii, francezii, bulgarii,etc. ar fi de acord sa le cedeze numele lor, parte a patrimoniului national. Adaug ca oricum isi vor schimba numele, tiganii vor castiga respectul tuturor numai daca vor invata si vor renunta la parte din „regulile” de morala incompatibile cu cele ale celor care trebuie sa-i accepte. Oare pretentiile, despre care vorbim, vor fi tratate cu aceiasi „bunavointa”? Oricum tiganii au multe voturi pentru care dl Basescu s-a batut in 2009.

Stimate Domnule Marko Bela,

Sunt sigur ca, in calitate de reprezentant al UDMR, va preocupa, la fel ca pe noi toti, seismul politic si social care zguduie societatea romaneasca,  seism provocat de politicile social-economice eronate ale Guvernului Boc, dar al carui centru este la Palatul Cotroceni. Presupun ca, in calitate de coautor, cu raspunderi deosebite, al acestui seism, UDMR este in fata unei grave dileme: mai poate repara ceva, mai poate inlatura urmarile pentru viitorul acestei formatiuni ale culpei politice in care se afla? Care este aceasta culpa? Stiti foarte bine. Actuala configuratie a „coalitiei” care detine puterea este, in primul rand, opera Dvs. si, ca multi alti cetateni, sunt convins ca jocul politic pe care l-ati facut, si pe care, din politete, nu-l voi numi oportunism, a adus si a mentinut la putere aceasta coalitie. Sigur, ati obtinut, dupa parerea Dvs, multe avantaje, pe care probabil ca noi, cei neinformati, nu le cunoastem, dar, totusi, va pot asigura ca, de fapt, ati pierdut mult, ca noi romanii, care am asteptat si am aprobat cu caldura imbunatatirea relatiei cu Ungaria si, mai ales, cu etnia maghiara din tara noastra, vom pastra, mult timp, nu vom uita usor, amaraciunea provocata de felul in care nu ati tinut seama de interesul nostru comun. Cred ca noi, romanii, puteam trece peste unele exprimari cu care ne-ati jignit. Amintiti-va, printre altele, parerea pe care ati exprimat-o in legatura cu Sarbatoarea Nationala a Romaniei. Dar vom trece greu peste contributia importanta pe care ati avut-o si o aveti la politicile care ne-au adus in situatia grea in care ne gasim, care au adus o foarte mare parte din populatia Romaniei in stare de saracie extrema. Sfatul meu, al unui roman care are multa simpatie si apreciere pentru maghiarii care traiesc alaturi de noi, este acela de a parasi imediat „coalitia” si de a va stradui sa contribuiti, alaturi de un viitor Guvern, la complicata si dificila opera de reconstruire a economiei, sistemului sanitar, educatiei, etc.  Inchei, amintindu-va ca Romania va fi, sute sau mii de ani, si tara etniei maghiare, in ciuda extremistilor, printre ei fiind si membri ai UDMR, care spera sa anuleze Tratatul de la Trianon.

Aritmetica dlui Traian Basescu

Presedintele unora dintre romani a ajuns la concluzia ca, cu fiecare zi, cresc sansele de aprobare a „motiunii de cenzura”, a carei dezbatere a fost programata, perfect legal, pentru marti, 15 iunie. Ori, programarea dezbaterii si votului pentru ziua de marti are, pentru dl Traian Basescu, 2 mari dezavantaje: 1/Parlamentarii vor veni in contact direct, in timpul week-end-ului, cu alegatorii revoltati, ceea ce ar putea sa-i impinga spre un vot favorabil motiunii, si 2/marti este programat un meeting  pro-motiune care, deasemeni, poate influenta votul. Consecinta aprobarii motiunii va fi, cu certitudine, formarea unei noi majoritati, a unui guvern complet diferit de cel condus de Emil Boc si, spre spaima dlui Basescu, posibilitatea unei noi initiative pentru demiterea presedintelui. Iata ce spune art.113, al 4, din Constitutie: „motiunea de cenzura se dezbate DUPA 3 ZILE de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna a celor 2 Camere.” Deci dezbaterea motiunii putea fi programata, cu respectarea Constitutiei, marti, miercuri, joi, etc. Felul in care se numara zilele, in scrisoarea adresata de dl Traian Basescu este ridicol, ca sa nu folosesc calificativul pe care-l merita.

Sa remarcam insolenta adresarii dlui Traian Basescu catre Parlamentul Romaniei, ca si dubioasa invocare a avizului Curtii Constitutionale.

O ultima subliniere: motiunea de cenzura constituie o extraordinara miza pentru VIITORUL ROMANIEI, pentru viitorul fiecaruia dintre noi, al copii;or nostri..  Viitorul politic al dlui Traian Basescu si a sustinatorilor sai, pe care si l-au compromis singuri prin dispretul aratat vointei cetatenilor, nu are nici o importanta pentru noi.

Aceasta extraordinara miza nu permite, nimanui, sa plece urechea la diversiunile aruncate pe piata politica. Nu va fi, daca se va respecta Constitutia, nici un fel de instabilitate politica. Mai mult stabilitatea se va imbunatati mult prin crearea unui nou orizont de speranta pentru romani. Singura conditie: noul Guvern trebuie format din cele mai importante si competente personalitati  de care dispune Romania.

Fuga de adevar

Reactia hotarata a pensionarilor, in fata hotararii guvernului Basescu-Boc de a-i sacrifica pe altarul FMI, l-a speriat pe Traian Basescu. Cu un ranjet mult mai palid decat rictusul cinic  cu care ne-a anuntat, in Joia neagra, intrarea in coma a economiei romanesti si hotararea de a o salva prin transfuzarea cu banii pensionarilor, ai bugetarilor, ai mamelor, ai handicapatilor si ai altor necajiti, a incercat sa justifice toate acestea in fata presei convocata la Cotroceni. Nu voi comenta cele spuse in apararea sa si a guvernului de catre dl. Presedinte. Nu m-a convins. Din pledoaria sa au lipsit, din nou, elemente absolut esentiale. Dl Presedinte a vrut sa ne faca sa-l credem fara sa ne furnizeze datele esentiale ale agoniei in care se afla economia, deci fara sa ne explice de ce trebuie reduse pensiile cu 15% si nu, sa zicem, cu 17%, fondul de salarii al bugetarilor cu 25% si nu cu 26%, etc. etc. Dl Presedinte a incercat sa impresioneze prezentandu-ne o realitate grava: lucreaza cca 3.000.000 de romani care trebuie sa sustina 4.400.000 de pensionari si 1.400.000 de bugetari, uitand sa ne spuna ca avem aproape 1.000.000 de someri si vreo 2.000.000 de romani, buni de munca, plecati sa lucreze in strainatate, uitand sa ne spuna ca Guvernul nu are nimic in vedere pentru a stimula cresterea numarului de locuri de munca, uitand sa ne spuna ca aceasta este singura solutie pentru a imbunatati raportul de mai sus. Si mai grav, Dl Presedinte nu ne-a spus nimic despre masurile draconice care trebuie luate pentru a diminua evaziunea fiscala, pentru a arunca in inchisori pe cei din retelele de contrabandisti. Nu ne-a spus nimic despre cum se va cerceta, in vederea supraimpozitarii, sursa averii bine cunoscutilor milionari si multimilionari in euro care-si permit, in timp ce milioane de romani vor suporta foamea si frigul, sa cumpere, in continuare yachturi sau supermasini. Cum poti cere solidaritate unor oameni care sunt umiliti si sfidati de indivizi carora nu li se cere, in nici un fel, sa participe la efortul unei natiuni?

Regret faptul ca presa a trimis la aceasta conferinta de presa oameni foarte tineri nepregatiti in economie. Presedintelui nu i s-au pus intrebari cu privire la felul in care va reactiona piata la masurile anuntate, cu privire la efectele perverse care vor contamina intreaga economie romaneasca. S-au pus si intrebari interesante. Eu l-as fi intrebat, printre altele, de ce, dupa un an in care a cantat, a dansat, a baut si a mancat la un numar impresionant de paranghelii electorale,  nu si-a facut timp sa viziteze cateva spitale, cateva dintre scolile care scot tampiti, dupa parerea Domniei-Sale. L-as fi intrebat in ce masura se simte raspunzator pentru ignoranta cu care ne asigura ca Romania nu are a se teme de criza, in ce masura se simte raspunzator pentru felul in care, dupa peste 5 ani de presedintie, vorbeste ca si cum abia acum ar afla ce se intampla in tara, in statul al carui „sef” spune ca este.

Dl Presedinte nu s-a referit in Joia neagra la necesitatea de a supraveghea felul in care administratiile locale folosesc banii din taxele si impozitele locale si nu a facut-o nici azi, cu toate ca cele spuse de ziaristul Tolontan trebuia sa i-o aminteasca.

Asa cum ma asteptam nu au lipsit insinuarile si amenintarile voalate, caracteristice caracterului Dlui Presedinte.

Raman la parerea ca este absolut necesar, pentru binele Romaniei, ca dl Traian Basescu si dl Boc, impreuna cu cei care-i secondeaza, sa demisioneze, ceea ce, bineinteles, nu se va intampla.

Singura solutie: DEMISIA INCOMPETENTILOR!

Romania simte trepidatiile apropierii unui  puternic seism social. Saracita, spoliata de buna parte din bogatiile naturale, ramasa, printr-un dubios proces de „privatizare”, fara industria construita cu sacrificiul catorva generatii, cu o agricultura faramitata si neproductiva,Romania nu-si mai poate hrani cetatenii din productia proprie, nu-si mai poate plati profesorii, medicii, functionarii, pensionarii, etc. Dupa ce ne-au indatorat, fara rost, cu multe, foarte multe, miliarde de euro, politicienii incompetenti, cocotati prin minciuna in varful ierarhiei de stat, ne dovedesc, zi de zi, ca sunt incapabili sa rezolve problemele dublei crize economice in care se zbate tara noastra. Aflam, sau suntem impinsi sa aflam, ca, pe asa numita „scena politica”,  se infrunta, in umbra, grupuri de interese si se construiesc, de catre retelele mafioto-gangsteresti, organizate de indivizi de cea mai joasa extractie, „afaceri” de zeci de milioane de euro provenite din banii publici peste care se arunca perdeaua de fum a diverse subiecte umflate, umflate asa incat sa abata atentia presei, a comentatorilor de diverse culori si, mai ales, a noastra, a cetatenilor, despre care se spera, probabil, ca suntem intr-un stadiu suficient de avansat de imbecilizare pentru a nu mai discerne adevarul. Un astfel de subiect este asa numita „modernizare” a statului, principala preocupare a Presedintelui Basescu, a Primului-Ministru Boc, a liderilor Partidului Democrat-Liberal. Ce inseamna aceasta modernizare a statului? Deocamdata am aflat ca reducerea numarului de parlamentari si trecerea la sistemul unicameral sunt „prima si cea mai urgenta miscare” in drumul spre aceasta modernizare. Restul modernizarii asteapta, sub forma de idei in capul presedintelui si a catorva „apropiati”, momentul propice pentru a fi machiate si aruncate opiniei publice. Nu este foarte greu sa banuim, pe aproape de adevar, unde bat aceste idei, de fapt dorinte ale presedintelui. Vom incerca. In curand. Mai urgenta, insa, decat orice, grava si cu un potential realmente destructiv, este evolutia economiei romanesti pe care trebuie sa o privim in context european si global.

In 30 martie, in fata Parlamentului Romaniei, Dominique Strauss-Kahn, directorul-general al Fondului Monetar International, vorbea despre posibilitatea unei cresteri, in 2010, a economiei mondiale, de 4,1%, ceea ce inseamna o majorare cu 0,2 puncte procentuale a aprecierii anterioare de 3,9%. Iata cum vede FMI, dar si alte institutii economice, compozitia regionala a acestei cresteri. Statele Unite, 3%, in loc de 2,7% anterior. China, 8%…12%, probabil 10%. India, minimum 7,5%, probabil 10% dupa unii economisti. Zona EURO, 0,8%, in scadere fata de 0,9% apreciere anterioara. In acest context ROMANIA a realizat, in primele doua luni ale anului, un deficit bugetar de 1,5% ceea ce poate insemna, pana la sfarsitul anului, un deficit de 8%…10%, adica un adevarat dezastru. Guvernantii inteleg ca nu sunt in stare sa blocheze acest declin. Faptul ca, la recenta intrevedere cu Dominique Strauss-Kahn, Presedintele Basescu a introdus subiectul unui nou „ajutor” din partea FMI, sustine aceasta afirmatie. Presedintele Basescu, incalcandu-si atributiile constitutionale, ca si si ocazia primului imprumut, vrea ca noi, cetatenii Romaniei, sa acceptam inrobirea noastra pentru cateva generatii pentru ca dezastrul financiar sa fie mai putin simtit in timpul actualului sau mandat. In timp ce guvernul nu face nimic pentru a revigora industria, agricultura si comertul, miliardele de euro, imprumutate de Romania, se topesc in gaura neagra a incompetentei, coruptiei si proastei administratii. Este de necrezut lipsa de reactie guvernamentala la dezvaluirile zilnice ale presei. Fiti siguri, insa, ca, intr-o zi, presedintele va iesi din mutenia in care s-a cufundat de la alegeri si ne va da „capul lui Motoc”. Nu ne va ajuta cu nimic. Asa cum ne-a obisnuit, Presedintele, bazandu-se pe un fals argument constitutional, va instala un nou Motoc in varful Guvernului iar degringolada va continua. Singura solutie este demisia incompetentilor, incepand cu Presedintele Basescu si instalarea unui Guvern format din personalitati oneste si pricepute in managementul national, inclusiv demiterea si inlocuirea clientelei politice care stranguleaza institutiile statului. Anchetarea coruptiei, pedepsirea exemplara a celor care au jefuit Romania, confiscarea averilor ilicite, etc. sunt indispensabile pentru asanarea economiei romanesti. In acest fel s-ar putea reconstrui si indispensabila solidaritate nationala, care a fost inlocuita cu discordia, cu ura, cu violenta intre frati.

Stimate(?) Domnule Cristian Diaconescu!

Incep prin a va felicita pentru gestul, nu-l pot numi politic, prin care ati devenit parlamentar „independent”, castigand astfel umilitorul drept de a executa, fara cracnire, deci in deplina „independenta”, ordinele transmise, prin seful de grup, de catre cel pe care-l iubiti si stimati. De fapt am vrut sa va intreb daca simtiti vreo urma de rusine, sau poate de mandrie, participand la rasturnarea lui Mircea Geoana, fostul prieten si partener de crez politic, pentru a contribui, astfel, la „reforma si modernizarea statului”, asa cum o doreste noul Dumneavoastra mentor. Regret naivitatea cu care, timp de multi ani, v-am stimat, crezand ca sunteti un om politic care merita aceasta stima.

P.S.   Sa nu credeti ca sunt ingrijorat  de soarta lui Mircea Geoana. A ajuns presedinte al Senatului in calitate de artizan al unei aliante de aceiasi calitate cu cea care se construieste acum. Ma ingrijoreaza soarta acestei tari si a noastra, cetatenii sai. Cele ce se petrec acum pe fondul lipsei de respect pentru LEGE, vor evolua, cu repeziciune, spre totalitarism. Sa dea Dumnezeu sa gresesc.

FELICITARI, DOMNULE BASESCU!

Vizita la Chisinau a Domnului Presedinte al Romaniei m-a uimit prin darnicia cu care s-au facut diverse promisiuni. In timp ce la Bucuresti, seful delegatiei FMI anunta ca vom incheia anul cu 1.000.000 de someri, la Chisinau dl Traian Basescu anunta un ajutor nerambursabil de 100.000.000 de euro. Presupun ca sunt bani ce se vor obtine din disponibilizarea a 100-200.000 de bugetari. In continuare, dupa ce a multumit alegatorilor din R. Moldova, care l-au facut Presedintele Romaniei, dl. Basescu anunta masuri de simplificare si grabire a procedurilor de obtinere a cetateniei romane de catre moldoveni. Probabil ca, intr-un timp nu prea lung, toti moldovenii vor fi si cetateni romani. Care va fi impactul acestei evolutii? S-a facut un studiu? Are de gand, dl. Traian Basescu, sa obtina o modificare a Constitutiei prin care sa mai poata obtine unul, sau poate doua, mandate de presedinte si cauta alegatori? Felicitari, Domnule Traian Basescu, pentru clarviziunea politica, cea care va facea sa nu vedeti criza economica, atunci cand actiona din plin, dar care v-a permis sa-i anuntati sfarsitul pentru 2010.

In timp ce dl Traian Basescu face cadou 100.000.000 de euro Moldovei, Guvernul Boc ajuta pe nenorocitii din Haiti cu 50.000 de euro, adica cca. 30% din cat costa automobilul Lamborghini al unei geniale odrasle de pedelist.

Printre ruine

Traiesc intr-o tara care nu-si poate hrani cetatenii. Traiesc intr-o tara despuiata de tot ce s-ar fi putut numi bogatie. Traiesc intr-o tara careia i s-a rapit petrolul, gazul metan si careia cativa „buni romani” se straduie sa-i ia si aurul ramas la Rosia Montana. Din industria tarii mele pot spune ca nu a mai ramas nimic, doar niste terenuri devenite proprietatea, pe nimica toata, a unor indivizi care  s-au transformat in milionari, multimilionari sau miliardari -in euro-. Pana si uzine mari, cu potential comercial, ca cea producatoare de utilaj pentru foraj petrolier sau cea care producea tractoare, au disparut. La Brasov, pe locul de unde au fost alungati miile de muncitori care fabricau tractoare, se va ridica inca un mall. Milioane de romani sunt indatorati la bancile straine care dicteaza financiar in Romania, de la care si statul roman a imprumutat, in contul nostru, multe miliarde de euro.Guvernul Romaniei se gudura, ca un catelus supus, pe langa Fondul Monetar International care, daca este multumit, ne mai arunca un miliard sau doua de euro, cu imprumut, desigur. Cat este dator, oare, fiecare roman? Cat avem de platit pentru „cinstea” de a fi ajuns pe ultimul loc intre tarile Europei? Cine este regizorul care a pus in scena aceasta super-tragedie? Cu ce am fost anesteziati asa incat sa nu observam ca zi de zi suntem mai saraci? Unde sunt scriitorii, actorii, oamenii de cultura care ar fi trebuit sa ne deschida ochii? Unde sunt preotii care, cu harul primit de la Dumnezeu, ar fi trebuit sa ne aminteasca cele zece porunci, ar fi trebuit sa anatemizeze pe cei care ne-au tradat?

De ce am tot mai des senzatia ca traiesc printre ruine?