Unde se vor duce 320 de milioane de euro?

Regimul Basescu s-a hotarat sa faca investitii. Ce fel de investitii? Investitii neproductive, total nepotrivite cu actuala etapa economica, la fel de nepotrivite ca salile de gimnastica si patinoarele care au provocat banuieli, neinlaturate pana acum, de coruptie. Cele anuntate acum sunt, printre altele, 30 de sali polivalente care, au estimat guvernantii, vor costa numai 320 de milioane de euro, esalonate, daca nu ma insel, pe 5 ani. Cu acesti bani, la care se pot adauga alte zeci de milioane de euro programate tot pentru investitii sportive, pe care Basescu-Boc vor sa-i dea pe mana Elenei Udrea, s-ar putea face, de exemplu, un mare numar de mici industrii pentru prelucrarea produselor agricole, adica s-ar stimula agricultura, s-ar putea crea numeroase locuri de munca, s-ar reduce importul unor astfel de produse. In schimb se vor face niste sali care s-ar putea sa stea inchise, nu vor produce nimic si vor provoca cheltuieli pentru intretinere. Sigur ca cei interesati in aceste investitii vor sari in apararea autorilor. Vor vorbi despre nevoia de sport a tineretului, vor face comparatii cu statele bogate, etc. etc. Poate ca intr-o zi, daca vom scapa de incompetentii care conduc tara, vom ajunge in situatia de a face astfel de investitii. Acum, insa, trebuie sa marim productia Romaniei, sa-i salvam economia. Cei care pregatesc aceste investitii stiu toate acestea. De ce insista totusi sa se faca astfel de investitii aberante? Vin alegerile, vor sa ramana la putere si au nevoie de voturi. Iar voturile inseamna bani, foarte multi bani si unde pot fi gasiti acesti bani mai usor decat in bugetul statului?

Publicitate

Patriarhul, un general, sau o femeie?

Tot mai multi romani se intreaba: cine este vinovat pentru situatia in care am ajuns? Cum am reusit sa fim una dintre cele mai inapoiate tari din Europa? De ce suntem atat de saraci dupa 20 de ani de capitalism mimat? Ce s-a facut cu banii luati pe privatizari? De ce nu mai avem industrie iar agricultura nu ne mai poate hrani? De ce unii se hranesc din gunoaie in timp ce altii sfideaza din vile ultra-luxoase, se plimba in masini de sute de mii de euro si isi fac concediile in statiuni destinate miliardarilor? De ce vreo trei milioane de romani si-au parasit tara, muncesc pentru straini pe jumatati de salariu si, putem fi siguri, putini se vor mai intoarce? De ce multi copii, tineri, nu vor sa mai invete? De ce romanii cu stare isi trimit copii sa invete in strainatate, unde vor si ramane? De ce este lasata o caricatura de ministru sa faca, cu superficialitate, o lege a educatiei super-controversata? De ce ne rugam sa ne fereasca Dumnezeu de nevoia de a apela la „sistemul sanitar romanesc”? De ce justitia nu se bucura de increderea romanilor? Zeci, sute de intrebari pe care, speriati, in sfarsit, si le pun tot mai multi cetateni ai acestei tari, uitand, unii dintre ei, cum au votat, pentru o galeata sau pentru 20 de lei, pe un individ care, in scurt timp, a inceput sa prospere, fara sa faca nimic pentru cei care l-au „ales”.Ma opresc. Trebuie multe, multe volume, pentru a scrie aceasta „saga” a genezei clasei politice romanesti, a obrazniciei cu care indivizi, uneori semianalfabeti, au sarit din drojdia de pe fundul oalei  si, batandu-se in piept, s-au instalat in varful ierarhiei statului. Acesti indivizi, lacomi, inculti, needucati, cred cu tarie ca ei pot conduce o tara, cred ca a conduce Romania este la indemana oricui. Rezultatul se vede bine si-l vom vedea si mai bine in lunile care urmeaza, in anul 2011. De speriat este  ca oameni seriosi, oameni cultivati, au inceput sa accepte, ba chiar sa aprobe, felul in care functioneaza sistemul statal romanesc. Vreau sa ilustrez aceasta ultima afirmatie povestind ceva care poate parea, celor care inca nu au deschis ochii, ca neavand semnificatie.

In seara zilei de 12 iulie am ajuns la o emisiune televizata cu participarea unor comentatori pe care, indiferent de acordul sau dezacordul meu cu unele din opiniile Domniilor lor, ii apreciez si stimez. Emisiunea era moderata de Oana Stanciu si Adrian Ursu iar invitati erau: Bogdan Chireac, Cristian Parvulescu si Ion Cristoiu. Subiectul era afisat: Premier Patriarh, general sau femeie. Se discutau, asa cum ati inteles, ultimele zvonuri despre posibilul nou prim-ministru, dupa demiterea lui Emil Boc. Se discuta cu multa seriozitate despre sansele celor trei personaje: Patriarhul, Gabriel Oprea si Elena Udrea,  despre posibilele jocuri din culise, despre influente politice, etc. etc. Nimeni nu era indignat de pericolul unor astfel de numiri, nimeni nu protesta, nimeni nu incerca sa deschida ochii tele-spectatorilor, nimeni nu vorbea despre lipsa de competenta a celor trei. Mai mult nimeni nu a pus in discutie posibilitatea de a se desemna un prim-ministru cu adevarat competent.

Da! Ne-am deprins cu incompetenta, nu mai gandim la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un prim-ministru, cat de inteligent trebuie sa fie, ce cunostinte trebuie sa aiba despre economia Romaniei, despre carentele institutiilor statului, etc.etc.etc. Tot asa ne-am deprins si cu coruptia. Sau, Doamne fereste, s-a intors teama care ne-a guvernat multi ani?

Romania: o tara fara presedinte

Am auzit cum unii, politicieni si gazetari, il caracterizau pe dl Traian Basescu ca fiind un politician de exceptie dotat cu o deosebita inteligenta politica. Este adevarat? Fiecare dintre noi are dreptul la o parere proprie pornind de la ceea ce acest domn a facut si a vorbit, de la utilitatea pentru Romania a actiunilor pe care le-a construit in cei aproape 6 ani de presedintie. Parerea mea, sprijinita pe ceea ce am scris mai sus, este ca dl Traian Basescu, departe de a dispune de o inteligenta deosebita, este dotat cu o remarcabila super-viclenie care l-a ajutat sa-si realizeze visul vietii: castigarea presedintiei Romaniei. Inteligenta este constructiva iar viclenia destructiva.  Dl Traian Basescu nu a stralucit decat prin cultivarea vrajbei, prin manipularea electoratului cu ajutorul unor trucuri ieftine, de-a-dreptul ridicole, prin contrazicerea azi a celor spuse ieri, adica prin minciuna. Dl Basescu nu a facut NIMIC folositor pentru Romania si cetatenii sai, mai mult ne-a facut de ras prin grosolanie si incompetenta. Este adevarat, ultimii 20 de ani au apartinut, in Romania, unor politicieni care, majoritar, s-au dovedit incompetenti, preocupati de interesele proprii, lipsiti de un minimum de onestitate. Incepand cu Legea Privatizarii, opera a guvernului Petre Roman, pana la Legile Austeritatii, apartinand guvernului Emil Boc, Romania a suportat consecintele nepriceperii si lipsei de onestitate. Firul proastei guvernari a mers pe un drum permanent ascendent, ajungand in 2009 si 2010 la o adevarata culme. Azi, dl Emil Boc s-a straduit, in mod lamentabil, cred eu, sa ne convinga de vinovatia guvernelor anterioare, mai ales a guvernului Tariceanu, si de inocenta grupului in fruntea caruia se afla uitand ca in Romania debutul crizei a fost semnalat inca din vara anului 2008, ca in 2009 Domnia-Sa si, mai ales, dl Traian Basescu s-au ocupat numai de campania electorala prezidentiala, neavand habar de ceea ce se petrecea in economia romaneasca, in ciuda marelui numar de consilieri, ministri, secretari de stat, etc. etc. Atunci, in 2009, s-ar fi putut lua masurile potrivite pentru limitarea efectelor crizei. In schimb, dupa ce, de mai multe ori, ne-a anuntat sfarsitul recesiunii, dl Traian Basescu, erijandu-se in expert intr-ale economiei ne-a anuntat, cu cinism, in mai 2010 cand ne-am trezit pe buza prapastiei, „extraordinarele masuri” gandite de el si dl Boc pentru evitarea dezastrului pe care, in sfarsit, l-au constientizat. Esenta acestor masuri este aruncarea nenorocirii in bratele celor mai necajiti romani si protejarea celor ce s-au imbogatit, de cele mai multe ori nejustificabil.

Cei care l-au votat pe dl Basescu i-au incredintat sarcina exercitarii atributiilor stabilite prin Constitutie, sarcina apararii acesteia. Era de asteptat, si de dorit, ca in aceste momente dl Basescu, ca Presedinte al Romaniei, sa fie factorul de coeziune, liantul nostru, al tuturor categoriilor de romani, in traversarea dezastrului. sa fie stalpul legalitatii, al Constitutiei. Departe de aceasta, dl Basescu este, in continuare factorul de dezbinare al poporului roman, de diseminare a urii, de sustinere a unui guvern total incapabil. Felul in care, aseara, a convocat pedelistii la Snagov pentru a-i invata cum sa voteze motiunea de cenzura a PSD,  amenintandu-i pe cei care, respectand vointa celor care i-au ales, ar sustine, prin vot, motiunea de cenzura, il indeparteaza, definitiv, din fotoliul magistraturii supreme in stat: PRESEDINTIA ROMANIEI. Noi nu avem un presedinte adevarat.

Este greu de inteles, de ce Parlamentul, Presedintele, Guvernul, Justitia, nu ancheteaza pentru a incrimina, potrivit legii, cele pentru care este acuzat, aproape zilnic, dl Calin Popescu Tariceanu, dar si alte guverne anterioare. Probabil ca nu exista temeiul legal necesar in care caz nici aceste invinuiri nu-si au rostul, iar daca acest temei exista cei care vorbesc fara sa actioneze se transforma in complici.

Singura solutie: DEMISIA INCOMPETENTILOR!

Romania simte trepidatiile apropierii unui  puternic seism social. Saracita, spoliata de buna parte din bogatiile naturale, ramasa, printr-un dubios proces de „privatizare”, fara industria construita cu sacrificiul catorva generatii, cu o agricultura faramitata si neproductiva,Romania nu-si mai poate hrani cetatenii din productia proprie, nu-si mai poate plati profesorii, medicii, functionarii, pensionarii, etc. Dupa ce ne-au indatorat, fara rost, cu multe, foarte multe, miliarde de euro, politicienii incompetenti, cocotati prin minciuna in varful ierarhiei de stat, ne dovedesc, zi de zi, ca sunt incapabili sa rezolve problemele dublei crize economice in care se zbate tara noastra. Aflam, sau suntem impinsi sa aflam, ca, pe asa numita „scena politica”,  se infrunta, in umbra, grupuri de interese si se construiesc, de catre retelele mafioto-gangsteresti, organizate de indivizi de cea mai joasa extractie, „afaceri” de zeci de milioane de euro provenite din banii publici peste care se arunca perdeaua de fum a diverse subiecte umflate, umflate asa incat sa abata atentia presei, a comentatorilor de diverse culori si, mai ales, a noastra, a cetatenilor, despre care se spera, probabil, ca suntem intr-un stadiu suficient de avansat de imbecilizare pentru a nu mai discerne adevarul. Un astfel de subiect este asa numita „modernizare” a statului, principala preocupare a Presedintelui Basescu, a Primului-Ministru Boc, a liderilor Partidului Democrat-Liberal. Ce inseamna aceasta modernizare a statului? Deocamdata am aflat ca reducerea numarului de parlamentari si trecerea la sistemul unicameral sunt „prima si cea mai urgenta miscare” in drumul spre aceasta modernizare. Restul modernizarii asteapta, sub forma de idei in capul presedintelui si a catorva „apropiati”, momentul propice pentru a fi machiate si aruncate opiniei publice. Nu este foarte greu sa banuim, pe aproape de adevar, unde bat aceste idei, de fapt dorinte ale presedintelui. Vom incerca. In curand. Mai urgenta, insa, decat orice, grava si cu un potential realmente destructiv, este evolutia economiei romanesti pe care trebuie sa o privim in context european si global.

In 30 martie, in fata Parlamentului Romaniei, Dominique Strauss-Kahn, directorul-general al Fondului Monetar International, vorbea despre posibilitatea unei cresteri, in 2010, a economiei mondiale, de 4,1%, ceea ce inseamna o majorare cu 0,2 puncte procentuale a aprecierii anterioare de 3,9%. Iata cum vede FMI, dar si alte institutii economice, compozitia regionala a acestei cresteri. Statele Unite, 3%, in loc de 2,7% anterior. China, 8%…12%, probabil 10%. India, minimum 7,5%, probabil 10% dupa unii economisti. Zona EURO, 0,8%, in scadere fata de 0,9% apreciere anterioara. In acest context ROMANIA a realizat, in primele doua luni ale anului, un deficit bugetar de 1,5% ceea ce poate insemna, pana la sfarsitul anului, un deficit de 8%…10%, adica un adevarat dezastru. Guvernantii inteleg ca nu sunt in stare sa blocheze acest declin. Faptul ca, la recenta intrevedere cu Dominique Strauss-Kahn, Presedintele Basescu a introdus subiectul unui nou „ajutor” din partea FMI, sustine aceasta afirmatie. Presedintele Basescu, incalcandu-si atributiile constitutionale, ca si si ocazia primului imprumut, vrea ca noi, cetatenii Romaniei, sa acceptam inrobirea noastra pentru cateva generatii pentru ca dezastrul financiar sa fie mai putin simtit in timpul actualului sau mandat. In timp ce guvernul nu face nimic pentru a revigora industria, agricultura si comertul, miliardele de euro, imprumutate de Romania, se topesc in gaura neagra a incompetentei, coruptiei si proastei administratii. Este de necrezut lipsa de reactie guvernamentala la dezvaluirile zilnice ale presei. Fiti siguri, insa, ca, intr-o zi, presedintele va iesi din mutenia in care s-a cufundat de la alegeri si ne va da „capul lui Motoc”. Nu ne va ajuta cu nimic. Asa cum ne-a obisnuit, Presedintele, bazandu-se pe un fals argument constitutional, va instala un nou Motoc in varful Guvernului iar degringolada va continua. Singura solutie este demisia incompetentilor, incepand cu Presedintele Basescu si instalarea unui Guvern format din personalitati oneste si pricepute in managementul national, inclusiv demiterea si inlocuirea clientelei politice care stranguleaza institutiile statului. Anchetarea coruptiei, pedepsirea exemplara a celor care au jefuit Romania, confiscarea averilor ilicite, etc. sunt indispensabile pentru asanarea economiei romanesti. In acest fel s-ar putea reconstrui si indispensabila solidaritate nationala, care a fost inlocuita cu discordia, cu ura, cu violenta intre frati.

Stimate(?) Domnule Cristian Diaconescu!

Incep prin a va felicita pentru gestul, nu-l pot numi politic, prin care ati devenit parlamentar „independent”, castigand astfel umilitorul drept de a executa, fara cracnire, deci in deplina „independenta”, ordinele transmise, prin seful de grup, de catre cel pe care-l iubiti si stimati. De fapt am vrut sa va intreb daca simtiti vreo urma de rusine, sau poate de mandrie, participand la rasturnarea lui Mircea Geoana, fostul prieten si partener de crez politic, pentru a contribui, astfel, la „reforma si modernizarea statului”, asa cum o doreste noul Dumneavoastra mentor. Regret naivitatea cu care, timp de multi ani, v-am stimat, crezand ca sunteti un om politic care merita aceasta stima.

P.S.   Sa nu credeti ca sunt ingrijorat  de soarta lui Mircea Geoana. A ajuns presedinte al Senatului in calitate de artizan al unei aliante de aceiasi calitate cu cea care se construieste acum. Ma ingrijoreaza soarta acestei tari si a noastra, cetatenii sai. Cele ce se petrec acum pe fondul lipsei de respect pentru LEGE, vor evolua, cu repeziciune, spre totalitarism. Sa dea Dumnezeu sa gresesc.

„Prietenii” familiei

Casa Nationala pentru Asigurari de Sanatate, asa se numeste hibridul nascut de bramburitul nostru stat, de bramburita noastra economie de piata, insarcinat sa gestioneze banii, foarte multii bani, platiti de noi cei care credem ca detinem o asigurare de sanatate pentru consultatii medicale si medicamente. De fapt, CNAS este departe de a fi  un „asigurator” real, banii asiguratilor fiind folositi si pentru „neasigurati”, in locul banilor de la bugetul de stat. Din aceasta cauza, la care se adauga si altele, CNAS se lupta cu o grava boala cronica: saracia, saracie pe care o simtim, in primul rand, noi asiguratii, saracie care determina CNAS sa recurga la tot felul de jonglerii financiare prin care se straduie sa scoata, tot din buzunarele asiguratilor, banii care lipsesc. Acum 2-3 zile, presa ne-a informat despre o noua jonglerie, in pregatire, careia „expertii” de la CNAS i-au dat un nume care li s-a parut atragator: farmacia de familie. In spatele acestui nume se ascunde obligatia bolnavilor cronici de a se inscrie, in baza unei cereri, la o farmacie care se va ocupa de livrarea medicamentelor prescrise bolnavilor inscrisi. Daca nu-ti plac serviciile farmaciei la care te-ai inscris, poti pleca depunand o cerere la farmacia in cauza,  dupa trecerea a 6 luni, timp destul ca sa te lasi pagubas. Care pot fi dedesubturile acestei idei? Nu stim dar nimic nu ne poate opri sa avem niste banuieli. Interesate pot fi marile lanturi de farmacii care, datorita bogatiei pot practica preturi mai mici si vor atrage marea majoritate a viitorilor inscrisi, in dauna micilor farmacii. Pe de alta parte, CNAS va putea, cu usurinta, sa uniformizeze medicamentele livrate in sensul eliberarii, in regim de compensate, numai a celor mai ieftine, indiferent de gradul de eficacitate. Aceste medicamente ieftine se vor putea scumpi, arbitrar, datorita regimului de semimonopol ce se va crea, noi, pacientii, transformandu-ne intr-un fel de serbi legati de glie care s-ar putea sa fim obligati sa platim si o taxa lunara pentru ca farmaciile sa ne accepte pe lista lor.  Trebuie sa intelegem ca, daca aceasta idee se va concretiza intr-un act normativ, relatia dintre cetatean si un agent economic privat -farmacia- va iesi complet de sub regulile economiei de piata. Inchipuiti-va ca si alte grupuri de comercianti vor dori avantaje similare si ca, de exemplu, vom fi obligati sa ne inscriem la o anumita brutarie „de familie”, sau la un anumit magazin alimentar „de familie”. De ce sa nu ajungem sa avem si un sereist de familie? De ce sa nu le platim tuturor o taxa lunara? Nu cumva „farmacia de familie” este o idee ce a parut posibila in atmosfera politica de neo-totalitarism ce se intrevede?

Spor de ipocrizie pentru Presedintele nostru!

Inca din primavara anului 2008, criza financiara globala se facea simtita, in Statele Unite, printr-o spectaculoasa criza a creditelor ipotecare, prin zgomotoase falimente in lumea financiara. In vara aceluiasi an semnele crizei erau usor vizibile si in Romania unde toti agentii imobiliari stiau ca dispar lichiditatile, ca bancile  inchid robinetul creditelor, ca nu se mai vindea si nu se mai cumpara. Numai Presedintele, Traian Basescu, si Primul-Ministru, Calin Popescu Triceanu, habar nu aveau ce pericole ne ameninta. Datorita lor Romania a ramas descoperita in fata crizei. Datorita incompetentei celor din fruntea statului, Romania a trebuit sa contracteze imprumuturi enorme, iar, dupa ce le-a contractat sa le cheltuie ineficient. Calin Popescu Triceanu a parasit puterea inca de la sfarsitul anului 2008, dar Traian Basescu continua sa ocupe locul de presedinte, ba, mai mult, a castigat inca 5 ani de prezidentiat. Secondat de Emil Boc, Traian Basescu este artizanul indatorarii romanilor, a saracirii Romaniei, a unei politici economice din care lipseste esentialul: productia. Azi, 5 martie, Dl Presedinte ne-a anuntat ca daca Guvernul nu va sti sa tempereze cheltuielile inutile, la sfarsitul lui 2010 vom face un nou imprumut. Ceea ce a spus azi Traian Basescu este inceputul pregatirii psihologice a Romanilor. Sunt sigur ca imprumutul se va face si, mai mult, ca s-au inceput tatonari pentru obtinerea sa. Potrivit tacticii cu care ne-a obisnuit, Dl Basescu se face ca abia acum a aflat ce face Guvernul, ca el, care hotaraste aproape totul in Romania, nu are nici o raspundere, ca nu el a hotarat componenta guvernului, ca nu stie nimic despre risipa si despre lipsa unei adevarate politici de austeritate. In loc sa ne vorbeasca despre adevarata risipa, dl Basescu s-a referit la „sporul de zambet”, ca si cum din cauza acestui spor, inexistent de altfel, se vor face noi imprumuturi. Cata ipocrizie. Presedintele merita un spor la salariu, un spor de ipocrizie.

Romania este un stat aservit, un stat care a pierdut industria, si-a ruinat agricultura, si-a dezorganizat invatamantul si sistemul sanitar.  Presupunand, ceea ce este greu de crezut, ca la conducerea tarii ar ajunge oameni dintre cei mai competenti, este nevoie de ani, de multi ani, pentru reechilibrarea tarii.

Vezi: https://mirceasuman.wordpress.com/2008/09/15/uraganul-ajunge-si-la-noi/

Asa se formeaza dinastiile

 

Ma pregatisem sa notez cateva pareri despre felul in care porneste, scartaind, economia romaneasca in 2010 si, nu se putea altfel, ceva despre proiectul de buget. M-a deturnat, insa, televizorul si discutia, gazduita de Antena 3, despre candidatura la un loc de deputat a unui tanar „promitator”, pe nume Honorius Prigoana, fiul cunoscutului organizator de afaceri  -insalubre-  cu salubrizarea nu stiu cator orase, afaceri din care a reusit sa adune o avere de cca. 150 de milioane de euro. Curios, am adunat cateva informatii, am admirat mutrisoara baietelului dlui Prigoana, l-am ascultat debitand niste pareri despre reforma statului si am aflat ca are, halal lui, drept model-idol, pe Traian Basescu, tatal altei odrasle minune. Puisorul de politician este dotat cu un automobil Lamborghini, de 400 de mii de euro, spunea Radu Tudor, de numai 150 de mii de euro, stiu eu. Sa nu uitam ca si dl Prigoana-senior este  politician, deputat sau senator, una dintre importantele sale idei politice fiind eliberarea actualului sediu al Parlamentului pentru a fi transformat intr-un centru „mondial”, cred eu, de distractie si mutarea Parlamentului in cladirea, la care se lucreaza de vreo 30 de ani, a Bibliotecii Nationale. Buna idee. Ce nevoie are Romania de Biblioteca Nationala? Mult mai multa nevoie avem de luminile imberbului Honorius, de „extraordinarele” sale cunostinte in afacerile de stat, de „experienta” sa in problemele sociale ale romanilor. L-am ascultat, cu „admiratie”, vorbind despre banii castigati din munca sa si nu am indraznit sa ma intreb cu ce s-a spetit castigand atatia bani, in timp ce oameni de mare competenta in inginerie, medicina, cultura, in meserii  care cer talent si invatatura, etc. abia reusesc sa supravietuiasca. Regret, dar in discutia televizata, nu am auzit pe nimeni afirmand un fapt esential: in situatia de azi avem nevoie de mari competente in domeniul deciziei politice, nu putem fi de acord cu transformarea politicii intr-o sinecura, intr-un instrument de promovare a imposturii, de sprijinire a arivismului. Si totusi, nu ma voi mira daca banii vor reusi si de data aceasta.

Cred ca nimeni nu poate fi cu adevarat politician pana nu afla, prin efort real, cum se intretine o familie, cum se cresc copiii, cum se sta noaptea la capataiul copilului bolnav, cum traiesc milioanele de romani care nu pot avea nici macar un Logan la mana doua.  Nu poate fi politician adevarat cineva care a trait in cu totul alta lume, in lumea banilor de-a gata, a luxului, a sfidarii celor pe care se declara dornic sa-i reprezinte. 

Trebuie sa-mi impartasesc convingerea ferma ca in Romania sunt multi, foarte multi, oameni de mult mai mare valoare decat acest domn Honorius, oameni care nu au transferat in buzunarele lor nici un leu din taxele si impozitele platite de cetateni romani.    

Spectacol gratuit

 

Spectacolul gratuit, oferit, cu „generozitate”, celor doua mari tabere in care s-a impartit Romania, continua. Aceleasi personaje rebut sunt amestecate in coctailul, numit Guvern, pe care-l mixeaza Emil Boc, sub privirea atenta a lui Traian Basescu. Au aparut si cateva noutati. Dl Boc vrea sa dea educatia copiilor din Romania, reformele absolut necesare in acest domeniu, pe mana unui oportunist de a carui competenta ma indoiesc, a celui care din sindicalist vehement s-a transformat intr-un super-vehement pedelist; la agricultura un medic veterinar, autor al unui dubios accident in care si-a pierdut viata un copil, impus de Gheorghe Flutur; la apararea nationala un individ cu multe semne de intrebare: etc. etc. Spectacolul continua. Cele cateva randuri de mai sus au un singur rost: sa semnaleze criza acuta de politicieni competenti in cadrul PDL. Din pacate, pentru Romania, dl. Emil Boc nu are cu cine sa construiasca guvernul, este obligat sa recurga la improvizatii, iar rezultatul va fi adancirea crizei grave in care ne aflam.

Se discuta cu argumente si contra-argumente, mai ales in cadrul PDL, despre cedarea catre UDMR a Ministerului Culturii, la care a fost nominalizat fostul candidat la presedintie, Kelemen Hunor. Obiectia se refera la faptul ca  Biserica Ortodoxa, majoritara in Romania, va fi obligata sa colaboreze, prin departamentul cultelor, parte a Ministerului Culturii, cu un reformat. Nu as da prea multa atentie acestui aspect, colaborarea referindu-se la aspecte administrative. Mi se pare ca se poate vorbi, insa, in ochii prea multor iubitori de banci vopsite tricolor, despre o problema de imagine, generata de incredintarea culturii nationale romanesti unui maghiar. Nu stiu de ce, de fapt stiu, dar cred ca Kelemen Hunor va fi cel mai bun ministru al culturii din ultimii 20 de ani.  

Cine va fi Presedintele Romaniei? (4)

Ce se poate spune despre campania electorala care se apropie de incheiere? Ce am putut intelege? Stim acum mai mult  despre candidati? Au reusit acestia sa formeze in mintea alegatorilor o imagine clara a conceptelor politice carora se vor stradui sa le dea viata ca potentiali viitori presedinti ai Romaniei? Raspunsul meu, care poate diferi de cel al altor cetateni, este un categoric „NU”.  De fapt, campania s-a rezumat la o risipa condamnabila de bani aruncati pe cantitati enorme de panouri, pliante, etc. ilustrate cu chipul zambitor al candidatilor, insotit de diverse „ziceri” inepte, ca, de ex: „Basescu e cu noi”, „De ce le e frica nu vor scapa”, etc. Nu au lipsit atacurile, dezvaluirile, turnatoria, mita, bascalia, etc. Peste acestea, „analistii politici” au turnat, din belsug, gramezi de vorbe care pot fi, cu usurinta, incadrate la categoria „barfe”, lipsind, in schimb, ceea ce era mai important: analiza lucida, rece, a felului in care calitatile candidatilor pot fi de folos cetatenilor acestei tari, a felului in care candidatii au, sau nu au, o viziune proprie a unei strategii de modernizare reala a Romaniei, a schimbarilor care trebuie facute in organizarea statului si in mecanismele de interventie ale statului in economie, a felului in care poate fi diminuata coruptia care distruge, zi de zi, sistemul statal, etc.etc. Fac o paranteza pentru a sublinia lipsa totala de continut a afirmatiilor lui Traian Basescu despre modernizarea Romaniei, modernizare despre care candidatul, dupa cum a rezultat din ceea ce a spus, nu are habar ce ar putea insemna. Uitand ce inseamna presedintele, ca atributii si raspunderi, toti candidatii au emis niste idei minore de program la nivelul, cel mult, al guvernului. Un exemplu in acest sens sunt asa zisele masuri pentru iesirea din criza, care, departe de nivelul presedintelui, puteau fi de nivelul unor contabili sau functionari de banca. Dau ca exemplu, constructia de locuinte in viziunea dlui Geoana. Nu l-am auzit pe niciunul dintre candidati vorbind despre nevoia inlocuirii urgente a politicienilor de duzina, care sufoca aparatul executiv al statului,  cu profesionisti competenti si apolitici. Nu am auzit vorbindu-se despre nevoia de a crea mecanisme de monitorizare a administratiei publice locale pentru a stavili risipa pe care o fac multi primari complet nepriceputi in administratie. Ma opresc aici. Maine, ultima zi de campanie electorala, ne vom opri asupra candidatilor care au sanse si vom selectiona pe cel sau cei care pot aduce un oarecare progres in viata noastra.  Sa nu uitam ca toate slabiciunile in felul in care a fost conceputa campania electorala sunt slabiciunile sistemului nostru politic si reflecta cu exactitate capacitatea partidelor.