AURUL SI SURPRINZATOAREA INSISTENTA A PRESEDINTELUI.

Dupa ce, pe calea televiziunii publice, dl Traian Basescu si-a manifestat, de la nivelul autoritatii de Presedinte al Romaniei, dorinta ca autoritatile statului sa deschida calea spre exploatarea aurului de la Rosia Montana pentru Gold Corporation,  am asistat la un gest riscant. Dl Traian Basescu s-a deplasat la Rosia Montana si a vorbit, din nou si autoritar, in favoarea aceleiasi Rosia Montana Gold Corporation. De ce am calificat drept riscant acest gest al dlui Traian Basescu? Deoarece dl Presedinte se situeaza pe o pozitie care poate fi interpretata drept „neconstitutionala”, atitudine cu care incepem sa ne obisnuim,dar, mai ales, pentruca atrage asupra Domniei-Sale, in ciuda incercarii de a ne face sa credem ca este vorba de dragoste de tara, banuiala ca este interesat, direct, in aceasta afacere.

Nu-mi amintesc ca, in cei 7 ani de cand exercita mandatul de presedinte, dl Traian Basescu sa fi vizitat cateva spitale sau cateva scoli, mai ales de la tara. Nu-mi amintesc ca dl Traian Basescu sa se fi documentat despre situatia agriculturii, sa fi vizitat exploatatii agricole, de diverse categorii, pentru a insista pentru un proiect de lunga durata de dezvoltare a agriculturii romanesti. Acesta este adevaratul aur din resursele Romaniei, mai ales acum cand se prevede o grava si indelungata criza alimentara. Si, atunci, de ce si de unde acest subit interes pentru Rosia Montana, mai ales ca urmasii nostri au dreptul sa le lasam cate ceva din resursele Romaniei, resurse risipite, in prea mare masura, de iresponsabila noastra clasa politica.

Cu ocazia vizitei despre care discutam, dl Traian Basescu a lansat urmatoarea idee: exploatarea aurului de la Rosia Montana nu a inceput pana acum din cauza lasitatii politicienilor. Dl Basescu uita ca este primul politician al Romaniei, uita ca, datorita incompetentei, s-a incarcat, in cei sapte ani de mandat, cu mari si grave raspunderi.

Publicitate

Parerile lui Mirel Axinte

Dl Mirel Axinte, consilier al dlui Sebastian Lazaroiu, Ministrul Muncii si Familiei, astepta trenul in gara Predeal,asezat pe o banca, impreuna cu Dana, prietena Domniei-Sale. Trenul se apropie. Cineva, se ridica de langa dl Mirel Axinte, ingenuncheaza si pune capul pe linia trenului. In secunda urmatoare, sub privirea dlui Mirel Axinte, rotile locomotivei imprastie creierul bietului om pe linie. „Impresionat”, dl Mirel Axinte consemneaza evenimentul pe blogul personal si, „emotionat”, il baga pe sinucigas in p… masii si opineaza ca, intr-un astfel de caz, trebuie chemati gunoierii de la Rebu ca sa faca curatenie.

Un astfel de individ il consiliaza pe Sebastian Lazaroiu in probleme de munca si familie si, probabil, cand se discuta despre milioanele de necajiti din Romania, dl consilier isi insoteste sfaturile cu aceiasi strasnica injuratura.

IMPORTANT: Faptul ca dl Sebastian Lazaroiu si-a ales un astfel de consilier ne indreptateste sa intelegem ca este un om de aceiasi factura. Il va demite oare pe Mirel? Numai daca nu va avea incotro!

Trivialitate si agresivitate

Sub titlul de mai sus, un ziar brasovean publica, in 20 august, un editorial, semnat de dl Alexandru Ganea, in care autorul isi exprima parerile despre „cauzele pentru care am ajuns, ca natie, in halul in care suntem”. Fiind, in buna parte, de acord cu dl Ganea si convins de nevoia de a patrunde si a discuta deschis „mecanismele” evolutiei societatii romanesti, societate aflata intr-un ingrijorator proces de degradare, imi permit sa adaug, la constatarile autorului, cateva observatii. Am asistat in ultimii 20 de ani la un declin accelerat al scolii, la modificarea frecventa, dupa bunul plac al diversilor ministri si fara o analiza serioasa de fundamentare, a curiculei, a continutului unor materii importante ca „Limba si Literatura Romana” sau „Istoria Romaniei”, a desfasurarii principalelor examene, etc. Concomitent, s-a dat un veritabil atac, de catre clasa politica, la demnitatea profesorilor. Acestia au fost umiliti in diverse feluri de catre mai marii lor dar si de elevii, fii de bogatasi dubiosi, veniti la scoala la volanul unor masini al caror cost se apropie de salariul de o viata a celor care ar fi trebuit sa-i educe. Iesiti din scoala, prea multi dintre fostii elevi se dovedesc a fi niste ignoranti ridicoli, niste indivizi preocupati de distractie sub forma de alcool, nopti pierdute si femei, traitori pe banii dubiosi, de multe ori, ai parintilor. Ei alimenteaza, din ce in ce mai substantial, numeric, societatea de care ne plangem.Pe de alta parte milioanele de romani saraci, multi dintre ei terorizati de lipsa unor elementare oportunitati, hraniti nesanatos, fara igiena elementara, fara ingrijire medicala, etc. asista la desmatul celor care cheltuie un milion de euro pentru o nunta, isi fac concediile in locuri exotice unde o mie de euro abia ajunge pentru o zi, se imbraca cheltuind mii de euro pentru o pereche de pantofi sau o geanta si care, in schimb, ajunsi in varful ierarhiei de stat, se ocupa, in primul rand, de razboiul pentru putere, iar acest razboi este, de foarte multe ori, purtat cu agresivitatea si trivialitatea pe care, prea multi au deprins-o in cei „sapte ani de acasa”. Ei sunt „modelele” sociale, lor trebuie ” sa le multumim”, ca sa-l citez din nou pe dl Ganea, pentru „halul” in care am ajuns, pentru inlaturarea de la parghiile decizionale a veritabilei intelectualitati, a celor competenti, inlocuiti cu oportunisti politici lacomi, lipsiti de patriotism real si fara scrupule. Va recomand articolul la care ma refer.

Daca taceau…

De o buna bucata de timp, Traian Basescu si Emil Boc se intrec in a ne lumina, pe posturile de radio si televiziune obediente, cu panseuri despre cele mai diverse subiecte, legate, bineinteles, de modul genial in care au facut „tot ce trebuie”, asa cred ei, pentru salvarea si prosperitatea noastra. Acum doua-trei zile, dl Basescu a vorbit din nou. Nu-mi venea sa cred, ascultandu-l, cum sustinea  cedarea, prin concesiune, a aurului de la Rosia Montana. Ca sa ne convinga, dl Basescu a folosit, ca argument „decisiv”, nevoia de a mari rezerva de aur a Bancii Nationale. Rezulta ca Presedintele Romaniei nu stie ca nimic din aurul ce se va exploata, eventual, prin contractul de concesiune negociat pana acum, nu va intra in rezerva Bancii Nationale decat cumparandu-l de la concesionar la pretul pietii care este acum de cca 1800 de dolari uncia -31 de grame-.  Statul Roman se va alege doar cu redeventa, impozitele si dividendele. Ma intreb, de ce intervine dl Basescu in favoarea acestei afaceri? De ce da acest semnal autoritatilor? De ce trebuie sa ne grabim sa cheltuim una din ultimele rezerve ale Romaniei? Ce interese obscure, secrete, sunt pe dedesubt? Copiii nostri nu au dreptul la nimic din resursele tarii? Sa nu uitam ca am dat o buna parte din petrol si din gazul metan. Azi l-am ascultat si pe dl Boc. A raspuns, oarecum, dlui Basescu, adoptand o atitudine mai nuantata, spunand, printre altele, ca nu este un fan al acestei afaceri. Interesant! Ce stie dl Boc? De ce s-a referit la Rosia Montana dupa ce se parea ca Presedintele a trasat atitudinea guvernamentala? Tot azi, dl Boc si-a permis sa spuna, in cadrul campaniei sale electorale, ca Victor Ponta si Crin Antonescu s-ar fi bucurat daca Romania intra in faliment, ca Opozitia nu a dat nici un fel de ajutor Guvernului pentru salvarea tarii din criza. Cred ca cuvantul „nerusinare” este cel ma potrivit pentru a caracteriza ideile dlui Boc. Domnia -Sa a uitat ca ceea ce el si Traian Basescu numesc „reforma”, inclusiv „masurile anticriza”, s-au adoptat sarind peste Parlament, sarind peste noi, cetatenii Romaniei, ca orice a spus Opozitia a fost tratat cu profund dispret si cu calomnii.

Alte doua zacaminte importante de aur sunt aproape de deschiderea exploatarii prin concesiune de catre doua firme private. Dl Boc nu se simte dator sa ne dea detalii? Cine sunt patronii acestor firme? Ce politicieni sunt amestecati? Care sunt conditiile contractului de concesiune?

GRANDOARE SI DECADERE. SCURTA MEDITATIE

Moammer Kadhafi s-a prabusit. Aruncat din varful pe care nu credea ca-l va parasi vreodata,  soarta l-a transformat intr-un fugar vanat de cei care, mult timp, i-au fost supusi umili. Multi dictatori, multi asa zisi ,”sefi de state”, avizi de putere, si-au incheiat  jalnic zilele de „glorie”. Hitler, Mussolini, Stalin, Ceausescu, Hosni Mubarak si multi altii au simtit intr-o zi mana grea a destinului, au simtit umilinta, groaza si disperarea. Altii vor simti toate acestea intr-o zi care poate fi maine. Istoria se va repeta, istoria nu cruta! Oare asa sa fie? Oare asa va fi?

Eu cred, meditatie de Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman)

Eu cred ca suntem un popor vegetal,/ De unde linistea/ In care asteptam desfrunzirea?/ De unde curajul/ De a ne lasa pe toboganul somnului/ Pana aproape de moarte,/ Eu cred ca suntem un popor vegetal/ Cine-a vazut vreodata/ Un copac revoltandu-se?

                              CREDETI SI VOI? EU, NU!

AZI IN TIMISOARA, MAINE-N TOATA TARA?

Este adevarat ca , din nenorocire, ne-am deprins ca tara noastra sa fie scena desmatului, a deslantuirii primitivismului, a obrazniciei fara limite a lichelelor. Javrele au luat si iau in stapanire Romania, o tara pentru care nu au facut si nu vor face nimic. Si totusi, am aflat ca sunt locuri in care se petrec fapte mai cutremuratoare, fapte care sunt o grava amenintare la fiinta tarii noastre. Nu ma refer la ceea ce face un individ ca Hoara care, cu tupeul caracteristic anumitor politicieni, ne minte cu zambetul pe buze. Sunt multi ca el. Ma refer la ceea ce am vazut, intr-un reportaj televizat, ca se petrece la Timisoara unde, fapt despre care se vorbeste de multi ani, mafia tiganeasca a luat in stapanire strazi intregi, unde tiganii isi etaleaza, fara urma de frica sau rusine, castelele sau masinile de sute de mii de euro. Am putut vedea cum tiganilor nu le pasa de POLITIE, am putut vedea cum sunt agresati si fugariti ziaristii, am putut vedea cum pentru ei nu exista autoritatea statului. Nimeni nu-i intreaba de unde au banii cu care ne sfideaza. Sigur ca nu din munca, sigur nu din spoit tingiri, din potcovit cai sau din sapat santuri. Sigur ca aceasta mafie, deosebit de primejdioasa, are legaturi cu indivizi corupti, cu siguranta politicieni, care o protejeaza si o sprijina in activitate.

Problema tiganilor este una din marile probleme ale Romaniei. Ce au facut politicienii pentru a oferi o solutie viabila? NIMIC.   S-au cheltuit multi bani, fara rezultate, iar organizatiile care i-au cheltuit, nu se stie pe ce, si care se bat cu pumnul in piept pentru drepturile acestei etnii cer mai multi. Nu s-a facut, inca, nici un studiu sociologic serios  pentru a se gasi o cale de reducere a diferentelor mari de morala dintre noi si ei. Mai mult, se pare ca romanii sunt cei care imprumuta tot mai mult elemente de comportament si limbaj de la tigani. Nu cumva procesul de integrare functioneaza invers? Nu cumva, incet, incet, ne integram noi in societatea tiganeasca si nu ei intr-a noastra?

Nuclee ale mafiei tiganesti, in diverse stadii, par a se forma si in alte zone ale Romaniei. Vom ajunge sa ne temem de aceasta etnie? Ce aveti de gand Domnule Presedinte Basescu?