Monthly Archives: martie 2011

Iubiti pictura? Ce mare muzeu vreti sa vizitati?

Am folosit cateva ore pentru a incepe o fabuloasa calatorie. O calatorie printre extraordinarele comori ale artei, prin minunata lume a marii picturi. Am inceput o calatorie care, sunt sigur, va dura fara sfarsit, o calatorie de care, dupa ce o incepi, nu te mai poti desparti.  Convingeti-va. Pentru toti cei care iubesc pictura, pentru toti cei care au visat si viseaza sa vada marile muzee si inca nu au aflat ca multe dintre acestea sunt acum la indemana noastra, dau adresa unui extraordinar site construit, cu multa si admirabila truda, de Google:

http://www.googleartproject.com

Drum bun!

Publicitate

„Talibanii” au reusit

Consiliul National de Coordonare al PDL a reusit azi sa ne faca sa intelegem mai bine ceea ce se petrece in acest partid. In primul rand trebuie sa remarcam ingrijorarea, teama pe care o traiesc cei de la varful partidului. Daca in declaratiile pe care   liderii le faceau in media incercau sa minimalizeze prabusirea PDL in sondaje, azi s-a inteles clar ca toti simt nevoia unor actiuni care sa recredibilizeze partidul. Dar atat. Fara sa se refere clar la marile erori care au dus PDL la 10-12% incredere, cei mai multi au laudat „marile realizari” si pe artizanul acestora, Emil Boc. Trecand peste faptul deosebit de grav al cresterii datoriei externe a Romaniei, in perioada guvernarii Basescu-Boc, cu mult peste 20 de miliarde de euro, bani cu care nu stim ce s-a facut si de care Romania s-ar fi putut dispensa daca nu eram un popor lipsit de solidaritate, invrajbit, stare in care am fost adusi de actiunile iresponsabile ale lui Traian Basescu, liderii partidului cred(?) ca „realizarile” guvernarii Boc indreptatesc speranta in pastrarea puterii dupa viitoarele alegeri. Intorcandu-ne la discutiile din Consiliul National, iese in evidenta lupta dusa de liderii pe care cineva i-a numit, inspirat, talibani, pentru a inlatura incercarea minusculului grup de „reformatori” de a introduce cateva prevederi „aspre” in Statutul Partidului prin care sa fie eliminati cei cu probleme de coruptie. Daca va veti informa despre averile „talibanilor”, pe propriile lor declaratii, veti intelege usor ce au avut de aparat. Si, fiind in mare majoritate, au reusit, la vot, sa-i inlature pe reformatori. Invingatori sunt talibanii, invins este PDL, un partid care a refuzat o sansa.

Cred ca, din cele petrecute, rezulta o concluzie pe care as numi-o „capitala”. Traian Basescu nu mai este recunoscut ca autoritate suprema si, cred, sunt multi lideri pedelisti care asteapta sa-l vada doborat.

Iri si Moni

Doi oameni divorteaza si se bat pe un copil. Nu sunt singurii. Zeci, sute de familii din Romania, mii de familii din Europa sau zeci de mii de pe pamantul care ne adaposteste, traiesc aceiasi tragedie. Mii de copii sunt aruncati in afara normalului si a familiei care ar fi trebuit sa-i creasca, mii de femei si de barbati sufera, unii vor sa se razbune, altii ajung pana la crima, dar noi, de fapt unele dintre televiziunile noastre, ne ocupam numai de Iri si de Moni. Difera drama lor de celelalte drame prin ceva? Poate. De fapt fiecare divort se deosebeste prin ceva de celelalte. Dar pe noi ne „intereseaza” numai Iri si Moni. Televiziunile noastre scormonesc, cauta orice ar putea trezi interesul morbid al unor constiinte denaturate de viata de joasa calitate in care ne balacim. Comentatori, veniti direct din mahalalele lui Caragiale, debiteaza idei imbecile si cred ca au spus lucruri pline de intelepciune. Cred ca ar trebui sa le fie rusine celor care conduc posturile de televiziune, transformate in tribune ale mahalalei, pentru sarguinta cu care adancesc mocirla in care ne scaldam. Lasati-i in pace pe cei care trebuie sa-si traiasca drama divortului.In schimb CNA, care sare ars daca este atacat dl Basescu, nu vede, sau se face ca nu vede, cat de nocive sunt, pentru societatea romaneasca, aceste emisiuni ca si multe altele in care tot felul de „dive” isi dau cu parerea despre ce vrei si ce nu vrei.

Cheia „prosperitatii”:Protocolul de colaborare PDL, UDMR, UNPR, si Grupul minoritatilor

Dupa cum am fost anuntati, sau amenintati, de catre triada Basescu-Boc-Udrea, dupa marile victorii obtinute pe frontul „austeritatii” romanilor si al imbogatirii „alesilor” neamului, a venit randul anihilarii crizei, al trecerii la crestere economica si, deci, la prosperitatea romanilor.  Baza politica a acestei noi etape este „Protocolul de colaborare PDL, UDMR, UNPR si Grupul Minoritatilor”. L-am citit, de mai multe ori si, foarte pe scurt, am ajuns la cateva concluzii. In primul rand, cred ca cele 4 formatiuni au insarcinat cu redactarea protocolului un grup de scolari, recent intrati la gimnaziu. Naiv, nefundamentat, scris pe masura competentei celor care au ajuns sa ne guverneze, Protocolul este doar o insiruire de fraze goale, de generalitati, care nu au, in mare majoritate, nimic de-a face cu un Protocol de colaborare bazat pe un adevarat program de refacere al economiei romanesti si care sa plece de la realitatile prabusirii in care am ajuns. Va invit sa-l cititi pe site-ul PDL. Ma marginesc sa remarc:   1)Agricultura, ramura care ar putea sa creasca in cativa ani de 2-3 ori, lipseste cu desavarsire.  2) Nici o referire la cresterea capacitatilor de prelucrare ale produselor agro-zootehnice.  3)Nici o referire la dezvoltarea de capacitati productive industriale.  4)Nici o referire la atragerea de capital strain. 4)Nimic despre inlocuirea incompetentilor promovati politic si inlocuirea cu specialisti adevarati.  5)Nimic despre stimularea creditarii intreprinderilor productive 6) Nimic despre incurajarea IMM   7)Etc. etc. etc. Ce putem astepta de la aceasta coalitie? Ma mir de faptul ca UDMR, care credeam ca dispune de politicieni mai rasariti ca cei de la PDL, nu a sesizat gaunosenia acestui protocol pe care l-a semnat, gandindu-se, probabil, numai la promisiunile care li s-au facut. De fapt, daca ma gandesc la „performantele” juristului Cseke Ladislau, pus sa se ocupe de sanatatea romanilor, sau la ale lui Laszlo Borbely, pus sa pazeasca sanatatea mediului si PADURILE romanesti, cred ca-mi voi schimba total parerea despre politicienii maghiari din UDMR.Cred ca nici dl Kelemen Hunor nu a citit protocolul. Nu se putea ca ministrul Culturii si paznicul Patrimoniului Cultural National al Romaniei sa nu fi remarcat greselile de ortografie care incununeaza Protocolul si care nu au, bineinteles, nici o importanta in raport cu greselile de fond ale actualei guvernari.

Acest protocol, menit in primul rand sa reafirme solidaritatea „coalitiei”, este mai mult un instrument electoral. Cele 4 formatiuni nici nu se gandesc sa plece de la putere, aduna bani si gandesc fel de fel de stratageme pentru a manipula pe cei naivi dar si pentru a aduce voturi prin mijloace neortodoxe. Manevrele pe care le fac, de exemplu, la Primaria Capitalei, pentru a pregati instalarea Elenei Udrea ca primar,  sunt de o josnicie comparabila, eventual, cu manevrele facute, acum cativa ani, la Brasov impotriva lui Ioan Ghise, soldate cu inscaunarea PDL la conducerea primariei. Dintre actiunile electorale, cuprinse in protocol, face parte promisiunea de marire a pensiilor cu 100% din rata inflatiei si cu jumatate din cresterea salariuluimediu brut din anul anterior, adica din 2010. Aceasta prevedere este cuprinsa, de fapt, in Legea Pensiilor si a fost trecuta in Protocol numai ca manevra manipulatorie. Chiar daca se va aplica ea nu va reface pensiile pe care PDL le-a redus cu mana lui Boc. Semnificativ, pentru seriozitatea PDL & comp. este faptul ca, in timp ce Protocolul anunta marirea pensiilor, dl Botis, Ministrul Muncii, ne informeaza ca sistemul de pensii al statului roman este amenintat de colaps, ceea ce se traduce prin posibilitatea incetarii platii, la un moment dat, a pensiilor.

Nu-l credeti pe Emil Boc!

Nu stiu daca l-ati auzit pe Emil Boc spunand, in cadrul disputei in legatura cu noul Cod al Muncii,: -Nu-i credeti pe liderii sindicali, ei isi apara propriile interese! Mai mult, dupa parerea acestui domn, noul Cod al Muncii va usura angajarea si va aduce multe avantaje angajatilor. Dupa parerea mea dl Boc nu a citit noul Cod sau, mai degraba, l-a citit dar nu l-a inteles. Nu voi comenta, articol cu articol, codul, voi sublinia, insa, principalele sale deficiente. Noul Cod nu protejeaza, in nici un fel, sanatatea angajatilor, nu se ocupa de formarea unor angajati cu o calificare de nivel european si nu asigura remunerarea corespunzatoare orelor suplimentare si lucrului de noapte. Angajatii pot fi folositi multe ore peste cele 8 ore normale, pot fi adusi la lucru fara a li se lasa suficient timp pentru refacere prin odihna sau prin efectuarea unui numar rezonabil de zile din concediul de odihna. Nici o vorba despre o eventuala obligatie a angajatorului de a asigura medic de intreprindere, despre subventionarea de catre angajator a tratamentelor pentru imbolnavirile profesionale sau despre obligatia de a indeparta noxele de la locurile de lucru. Deasemeni nu am gasit nimic despre obligatia angajatorului de a crea conditiile materiale necesare pentru calificarea continua a angajatilor. Am dat cateva exemple dar vreau sa subliniez si faptul ca erau necesare unele prevederi legate de imbunatatirea disciplinei, de cresterea calitatii muncii, etc. in primul rand prin amplificarea competitiei pe piata muncii, dar de aici pana la un Cod al Muncii indreptat impotriva angajatilor, transformati in potentiali exploatati fara aparare, este o mare distanta. Angajatorii vor actiona, totdeauna, potrivit intereselor imediate, vor actiona pentru maximizarea profitului si, practic, niciodata pentr interesul general. Deci, nu-l credeti pe Emil Boc! El nu apara interesele celor care traiesc din munca, si nu apara, de fapt, interesele Romaniei. Asa cum s-a intamplat cu toate legile prin care Basescu, Boc si acolitii, cred ca reformeaza Romania, acestea nu sunt bazate pe o cat mai profunda cunoastere a situatiei, pe o analiza serioasa si competenta a acesteia. Toate aceste legi vor mari gradul de dezordine din functionarea statului marind, cu fiecare zi, dificultatea corectarii sau a inlocuirii lor. Aprobarea si a Codului Muncii prin angajarea raspunderii Guvernului este un abuz similar, prin consecinte, tradarii intereselor nationale. Si, de fapt, ce raspundere angajeaza Guvernul? Raspunderea „angajata” nu este a Guvernului ci a acestui popor pe care nu-l intreaba nimeni ce crede, nici macar prin mecanismul reprezentarii parlamentare.