2.”Alte intamplari din Treicoceni” sau „Din secretele reformei!”

Se vedea bine ca Toderica Basu era framantat de ganduri. Asta era marele lui cusur. Gandea. Gandea prea mult si nu-si gasea linistea pana ce gandurile nu dadeau, provocand mari necazuri, pe dinafara capului unde le zamislise. Asa si acum. Mergea de colo pana dincolo, bolborosea, privea catre cer, poate l-o scoate Dumnezeu din incurcatura si, deodata, se hotari. Porni cu pasi indesati, scoase vaca din grajdul ei, scoase si calul din celalalt grajd si, sa vezi si sa nu crezi, baga calul in locul vacii si vaca in locul calului. Apoi isi facu cruce iar pe fata i se asternu seninul lucrului bine facut.  -Da ce-ai facut, Toderica? se auzi un glas cantat. Era Lenuta care, cu parul blond despletit, iesise din casa speriata ca Toderica are ceva necazuri cu alzhaimarul.  -Ce sa fac, muiere, fiecare este acum la locul care i se cuvine. Reforma si modernizarea au triumfat. -Mai Toderica, da ieslea vacii este joasa iar a calului  inalta. N-or sa poata manca saracele animale. Vrei sa le omori cu reforma? Toderica o privi cu indignare si striga, mai ceva ca Vadim: -Te-ai dat si tu, Nuti draga, cu ai lui Crin? Te pui si tu de-a-curmezisul reformei si modernizarii curtii? Dupa care, Toderica Basu puse punct discutiei cu o strasnica injuratura pe care nu-mi permit sa o redau dar, pot sa va spun, foarte potrivita cu personalitatea sa.

Publicitate