Eventuala remaniere a guvernului, anuntata de acum 2-3 luni pentru luna septembrie, in chip de pilula pentru domolirea nemultumirilor noastre, a pus pe jar presa, comentatorii politici, jurnalistii, fara sa starneasca, insa, prea mult interes in randul tot mai blazatilor cetateni. Pentru trezirea acestui interes, „specialistii” PDL lanseaza pe piata „surselor” fel de fel de variante. Se vorbeste, printre altele, de o remaniere mica, adica de schimbarea a 3-4 ministri, dar si de o remaniere mare, care ar putea cuprinde pana la 9 ministri. Nici una dintre „surse” nu uita sa aminteasca jurnalistilor, pe care-i hraneste cu zvonuri, ca decizia va fi a celui care, fara jena, incalca Constitutia ba, mai mult, a inceput sa i se „recunoasca”, inclusiv de catre unii adversari, „dreptul” de a o face. De fapt este vorba doar de mult zgomot pentru nimic. Remanierea Guvernului inseamna pastrarea primului-ministru, inseamna pastrarea unui mod de functionare a puterii executive, prin incalcarea prevederilor si spiritului Constitutiei, bazat pe obedienta fata de Presedintele tarii. Un astfel de Guvern va pleca la drum fara sansa de a putea elabora o politica coerenta, bazata pe realitati. Un astfel de Guvern nu va putea anula masurile fara sens si nu va putea face schimbarile necesare in politica interna, dar si externa. Vopseaua numita „remaniere” nu va schimba nimic din actualele racile de fond ale Guvernului Boc. Este nevoie, in primul rand, de un prim-ministru care sa inteleaga ca intre el si Presedintele Romaniei nu sunt nici un fel de relatii de subordonare, ca Guvernul nu raspunde in fata Presedintelui ci a Parlamentului. Comportandu-se in acest fel si excluzandu-l, in limitele Constitutiei, pe Presedinte de la actul de guvernare, se va putea face ceea ce trebuie. Principala piedica pentru a se ajunge la aceasta situatie este Parlamentul, in actuala sa configuratie, si, in primul rand, UDMR care, pentru interese marunte, impiedica crearea unei majoritati de urgenta nationala si calca, astfel, peste interesul major al Romaniei, care este si al etniei maghiare, acela de a-si reface economia, prestigiul si unitatea nationala. Sa nu uitam ca actuala situatie are ca principal artizan nu pe Traian Basescu sau Emil Boc, stiam la ce ne puteam astepta de la acestia, ci pe UDMR, care le-a oferit acestora puterea cu care ne-au adus unde suntem. Sunt foarte mici sansele ca Emil Boc sa fie inlaturat. Traian Basescu stie ca schimbarea acestuia poate sa-i limiteze „jocul” la limitele constitutionale si, deci, sa nu mai poata lua hotarari dupa bunul sau plac, fara sa raspunda pentru ceea ce face. Mai mult, plecarea lui Emil Boc, poate crea conditii pentru demiterea sa. Sunt convins ca Presedintele Basescu este in mare incurcatura, ceea ce s-ar puteasa-l impinga spre o decizie necugetata.
Se poate remarca lipsa Opozitiei din textul de mai sus. Sunt dezamagit de orizontul politic ingust al acesteia.
O ultima subliniere: din momentul in care, pe fata, prin vorbe si actiuni, dl Traian Basescu se manifesta ca lider al PDL, in ciuda Constitutiei, si-a pierdut calitatea de Presedinte al tuturor romanilor.
Viata vazuta de Mircea Suman 