„Prietenii” familiei

Casa Nationala pentru Asigurari de Sanatate, asa se numeste hibridul nascut de bramburitul nostru stat, de bramburita noastra economie de piata, insarcinat sa gestioneze banii, foarte multii bani, platiti de noi cei care credem ca detinem o asigurare de sanatate pentru consultatii medicale si medicamente. De fapt, CNAS este departe de a fi  un „asigurator” real, banii asiguratilor fiind folositi si pentru „neasigurati”, in locul banilor de la bugetul de stat. Din aceasta cauza, la care se adauga si altele, CNAS se lupta cu o grava boala cronica: saracia, saracie pe care o simtim, in primul rand, noi asiguratii, saracie care determina CNAS sa recurga la tot felul de jonglerii financiare prin care se straduie sa scoata, tot din buzunarele asiguratilor, banii care lipsesc. Acum 2-3 zile, presa ne-a informat despre o noua jonglerie, in pregatire, careia „expertii” de la CNAS i-au dat un nume care li s-a parut atragator: farmacia de familie. In spatele acestui nume se ascunde obligatia bolnavilor cronici de a se inscrie, in baza unei cereri, la o farmacie care se va ocupa de livrarea medicamentelor prescrise bolnavilor inscrisi. Daca nu-ti plac serviciile farmaciei la care te-ai inscris, poti pleca depunand o cerere la farmacia in cauza,  dupa trecerea a 6 luni, timp destul ca sa te lasi pagubas. Care pot fi dedesubturile acestei idei? Nu stim dar nimic nu ne poate opri sa avem niste banuieli. Interesate pot fi marile lanturi de farmacii care, datorita bogatiei pot practica preturi mai mici si vor atrage marea majoritate a viitorilor inscrisi, in dauna micilor farmacii. Pe de alta parte, CNAS va putea, cu usurinta, sa uniformizeze medicamentele livrate in sensul eliberarii, in regim de compensate, numai a celor mai ieftine, indiferent de gradul de eficacitate. Aceste medicamente ieftine se vor putea scumpi, arbitrar, datorita regimului de semimonopol ce se va crea, noi, pacientii, transformandu-ne intr-un fel de serbi legati de glie care s-ar putea sa fim obligati sa platim si o taxa lunara pentru ca farmaciile sa ne accepte pe lista lor.  Trebuie sa intelegem ca, daca aceasta idee se va concretiza intr-un act normativ, relatia dintre cetatean si un agent economic privat -farmacia- va iesi complet de sub regulile economiei de piata. Inchipuiti-va ca si alte grupuri de comercianti vor dori avantaje similare si ca, de exemplu, vom fi obligati sa ne inscriem la o anumita brutarie „de familie”, sau la un anumit magazin alimentar „de familie”. De ce sa nu ajungem sa avem si un sereist de familie? De ce sa nu le platim tuturor o taxa lunara? Nu cumva „farmacia de familie” este o idee ce a parut posibila in atmosfera politica de neo-totalitarism ce se intrevede?

Publicitate