Traiesc intr-o tara care nu-si poate hrani cetatenii. Traiesc intr-o tara despuiata de tot ce s-ar fi putut numi bogatie. Traiesc intr-o tara careia i s-a rapit petrolul, gazul metan si careia cativa „buni romani” se straduie sa-i ia si aurul ramas la Rosia Montana. Din industria tarii mele pot spune ca nu a mai ramas nimic, doar niste terenuri devenite proprietatea, pe nimica toata, a unor indivizi care s-au transformat in milionari, multimilionari sau miliardari -in euro-. Pana si uzine mari, cu potential comercial, ca cea producatoare de utilaj pentru foraj petrolier sau cea care producea tractoare, au disparut. La Brasov, pe locul de unde au fost alungati miile de muncitori care fabricau tractoare, se va ridica inca un mall. Milioane de romani sunt indatorati la bancile straine care dicteaza financiar in Romania, de la care si statul roman a imprumutat, in contul nostru, multe miliarde de euro.Guvernul Romaniei se gudura, ca un catelus supus, pe langa Fondul Monetar International care, daca este multumit, ne mai arunca un miliard sau doua de euro, cu imprumut, desigur. Cat este dator, oare, fiecare roman? Cat avem de platit pentru „cinstea” de a fi ajuns pe ultimul loc intre tarile Europei? Cine este regizorul care a pus in scena aceasta super-tragedie? Cu ce am fost anesteziati asa incat sa nu observam ca zi de zi suntem mai saraci? Unde sunt scriitorii, actorii, oamenii de cultura care ar fi trebuit sa ne deschida ochii? Unde sunt preotii care, cu harul primit de la Dumnezeu, ar fi trebuit sa ne aminteasca cele zece porunci, ar fi trebuit sa anatemizeze pe cei care ne-au tradat?
De ce am tot mai des senzatia ca traiesc printre ruine?
Bune intrebari! Lipseste una: unde am fost si unde suntem noi, noi romanii?
Tara noasra s-a impartit in doua. Intr-o parte noi, milioanele de romani jefuiti de cei care, in cealalta parte, traiesc in luxsi desfrau. Anul asta ne baga mana si mai adanc in buzunare.
Traim printre ruine… umane. Poate si noi, care inca ne mai simtim agresati de acest „peisaj”, am inceput deja a deveni ruine.
Un singur lucru a reusit perfect propagandei comuniste si se arata in adevarata sa splendoare abia acum: crearea „omului nou”. Iata, astazi OMUL NOU este pretutindeni: la carciuma / pub, in talcioc / mall, pe internet, la volan, in magazinul GSM etc etc. El nu are decat certitudini (incrustate in mintea sa prin propaganda / advertising). Nu-si pune niciodata intrebari. Nu doreste decat comoditatea sa mentala, in rest i se poate lua totul, si totusi el continua sa-si aduleze persecutorii. Este intruchiparea conlucrarii perfecte dintre victima si calau.
Ruinele erau deci singurul rezultat final posibil. Vorbind in lumina cunostintelor fizicii, despre entropia universala, se pot „crea” ruine in infinite variante, pe cand un lucru constructiv se poate realiza in doar foarte putine moduri. Haosul este la indemana, pe cand ordinea nu. Si ea costa. Costa disconfortul de a te intalni zilnic cu munca ta, a altora, cu propriile neputinte, cu ale altora. Orice energie sofisticat organizata, tinde sa se transforme pana la urma in energie bruta (caldura), daca nu intervine o ordine creatoare deliberata. Dar cine sa o initieze?
Ruinele sunt opera comuna a omului nou cu jefuitorii sai, care-l anesteziaza cu doctrina (de data asta consumista, nu comunista), si a pasivitatii sale cumplite, nascuta din lipsa oricarui dubiu privind viata.
Daca ajung la putere cei ce cheltuie mai mult in campanie, ne putem astepta la ce-i mai rau…
Oamenii de cultură, artiştii au fost asmuţiţi unii împotriva altora. Într-o sărăcie fără de seamăn, îşi ronţăie dezamăgirea. Se întâmplă să fie ameninţaţi, ei sau cei din imediata preajmă, dacă sunt prea îndrăzneţi. Dar vine o vreme …
Saracia salveaza Romania!
Romania postbelica.
FAZA 1: TEROAREA FIZICA (1946-1957). Pauperizarea generala, decimarea elitelor, ingenuchierea oricarei tentative de opozitie.
PAUZA STRATEGICA 1 (1958-1970). Liberalizare economica si culturala cu bune rezultate, dar pe fondul lipsei libertatii de exprimare. Spalare de imagine, atragerea intelectualitatii in joc, recuperarea sentimentelor nationale.
ETAPA 2: TEROAREA IDEOLOGICA (1971-1989). Acomodarea totala cu prezenta absurdului si arbitrarului. Promovarea incompetentei, relei-credinte, lipsei de reactie si inconstientei, in virtutea apartenentei la o cauza ideologica „nobila”. Aparitia si acutizarea dezechilibrelor grave in toate aspectele vietii.
PAUZA STRATEGICA 2 (1990-1999). Liberalizarea informatiei si initiativei lucrative, dar cu acces selectiv, foarte restrictiv, la mijloacele concrete de infaptuire . Declansarea haosului economic, ca surogat al economiei reale de piata. Demotivarea sistematica a muncii.
ETAPA 3 (2000-…): TEROAREA ECONOMICA. Readucerea cetateanului la dependenta totala fata de Stat, prin instaurarea unui climat economic neprietenos. Idolatrizarea consumului si discreditarea micii initiative private. Trecerea masiva in subteran a domeniilor profitabile. Segregarea sociala clara in doua caste extreme, puternic diferentiate.
Din toata schema asta, nu puteau rezulta in final decat RUINE – ruine mai extinse decat cele produse de toate razboaiele anterioare la un loc. De unde stau si ma intreb: oare in tot acest rastimp a fost pace sau razboi?
Unde va ajunge Romania? Ce aveti de gand? Mai aveti vreo speranta?
eu as intreba doar :
unde e curajul, intelepciunea, bunul simt, despre care citeam in manualele din scoala ?
Pentru ca ceea ce vedem … refuz sa cred in mistificarea totala a istoriei !
@Strongvaleriana. Nimic nu-i pur…Istoria…Alege fiecare ce vrea…Este gratis! PS.Numai istoria Basarabiei trebuie platita…La licitatie!
@ daurel
Doar am aplicat si eu la registrul d-aici !
Trebuie s-avem totusi si niste puncte de referinta, macar ca le extragem si le apreciem – din istoria mai mult sau mai putin pura !