Printre ruine

Traiesc intr-o tara care nu-si poate hrani cetatenii. Traiesc intr-o tara despuiata de tot ce s-ar fi putut numi bogatie. Traiesc intr-o tara careia i s-a rapit petrolul, gazul metan si careia cativa „buni romani” se straduie sa-i ia si aurul ramas la Rosia Montana. Din industria tarii mele pot spune ca nu a mai ramas nimic, doar niste terenuri devenite proprietatea, pe nimica toata, a unor indivizi care  s-au transformat in milionari, multimilionari sau miliardari -in euro-. Pana si uzine mari, cu potential comercial, ca cea producatoare de utilaj pentru foraj petrolier sau cea care producea tractoare, au disparut. La Brasov, pe locul de unde au fost alungati miile de muncitori care fabricau tractoare, se va ridica inca un mall. Milioane de romani sunt indatorati la bancile straine care dicteaza financiar in Romania, de la care si statul roman a imprumutat, in contul nostru, multe miliarde de euro.Guvernul Romaniei se gudura, ca un catelus supus, pe langa Fondul Monetar International care, daca este multumit, ne mai arunca un miliard sau doua de euro, cu imprumut, desigur. Cat este dator, oare, fiecare roman? Cat avem de platit pentru „cinstea” de a fi ajuns pe ultimul loc intre tarile Europei? Cine este regizorul care a pus in scena aceasta super-tragedie? Cu ce am fost anesteziati asa incat sa nu observam ca zi de zi suntem mai saraci? Unde sunt scriitorii, actorii, oamenii de cultura care ar fi trebuit sa ne deschida ochii? Unde sunt preotii care, cu harul primit de la Dumnezeu, ar fi trebuit sa ne aminteasca cele zece porunci, ar fi trebuit sa anatemizeze pe cei care ne-au tradat?

De ce am tot mai des senzatia ca traiesc printre ruine?

Publicitate