Sindromul sclaviei


Unul dintre cele mai vizibile rezultate ale campaniei electorale va fi cresterea numarului de depresivi, de insomniaci, de consumatori ai diverselor pilule anti-stres. Tot mai multi spun: „Inchide televizorul, nu-i mai pot suporta, nu vreau sa mai stiu nimic despre abjectia politica”, etc.etc. Asa creste numarul celor care nu voteaza, al celor care par lipsiti de interes pentru viata lor, pentru ceea ce se intampla cu copiii, cu bolnavii, cu scoala si cu tot ceea ce inseamna viata noastra. Toti acestia sunt oameni care si-au pierdut orice speranta, oameni carora li se pare ca traiesc inconjurati de indivizi lacomi, nemilosi, gata sa le ia tot ce mai au, gata sa-i batjocoreasca, gata sa-i umileasca, in timp ce  privesc, zambitori, elegant imbracati, grasi si rumeni la fata, de pe ecranele televizoarelor sau cocotati pe afisele electorale platite cu multe milioane de euro. Multi dintre acesti oameni sunt niste infranti carora nu le mai functioneaza reflexele de aparare, carora, in schimb, le functioneaza un manunchi de reflexe, dobandite intr-o viata umila, reflexe care pot fi numite „sindromul sclaviei”. Ei stiu ca trebuie sa voteze cu stapanul si vor vota cu el. Frica, o frica greu de explicat si pe care nu o constientizeaza, le va duce mana in care tin stampila pe numele acestuia. Ei sunt cam 30% dintre noi. Multi dintre ei vor fi pacientii medicilor psihiatri, in incercarea de a-si recastiga normalitatea gandurilor, mai multi isi vor continua existenta fara orizont.

Anunțuri

5 responses to “Sindromul sclaviei

  1. Vasile Amariei

    Foarte bine punctat! Mi-a placut. Ma mira sa vad ca printre cei bolnavi de sindromul sclaviei sunt si oameni tineri.

  2. Voi vota cu mintea. Nu sunt printre cei 30%.

  3. Mai avem mult pana la sfarsitul celor 20 de ani de tranzitie prevazuti de Brucan. Nu ca el ar fi vreo icoana a democratiei, dar asta nu inseamna ca nu pot sesiza adevarul din spusele lui.

    Un exemplu: intra azi unul in sediu (da, sunt membru de partid, dar nu imi e rusine) cu o hartie in mana.

    Ca de unde stiu unde sta si cum il cheama?!?! (tocmai primise un „certificat de revolutionar al bunului simt” – unul dintre materialele de campanie ale lui Crin).

    Am incercat sa ii explic ca exista un registru al votantilor, ca la acest registru exista acces (cel putin pana anul trecut a fost)…

    Nu am avut cu cine sa ma inteleg.

    Mi-a spus ca el e homosexual de-al lui Orban si ca ne da in judecata.

    Cam astea sunt limitele practice (alea care le intalnesti pe strada, printre oamenii reali) ale practicarii democratiei…

  4. Foarte bun articolul. Am inceput si eu sa simt scarba. Dar voi rezista

  5. Buna abordarea asta din punct de vedere psihologic !
    Putina lume constientizeaza ca sunt multi oameni sensibilli ce poate ca n-au reusit sa-si transforme pielea in soriciul nepasarii – conform trendului !
    Nu ma refer neaaparat de nebunia alegerilor, ci la indolenta unor topoare zambitoare ce nici nu realizeaza raul pe care-l fac, nu-si pot imagina ca pentru unii, stresul indus de imposibilitatea unei alinieri la o societate bolnava, e sinonim cu o lenta otravire !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s