Un dar nemeritat?


Romania „progreseaza”, iar ritmul este uimitor. Incotro mergem? Spre haos. Spre dezagregarea sistemului de stat, spre paralizia legii, spre incetarea activitatii institutiilor care ar trebui sa ne apere, spre instaurarea puterii bandelor de hoti si criminali, spre domnia abuzului. Exagerez? Priviti, cu atentie, la ceea ce se petrece langa noi. Veti gasi toate aceste elemente. Mai mult sau mai putin avansate, unele in stadiu incipient, altele in plina desfasurare, alcatuind un tablou alarmant, un tablou al neputintei si al iresponsabilitatii, cu radacini profund infipte in mocirla coruptiei. Si, in acest timp, harmalaia luptei pentru bani, pentru salarii cat mai mari, a acoperit Romania. Priviti, ca exemplu, la asa numitele talk-showuri care au inundat televiziunile. Priviti la parlamentari, lideri de sindicat, comentatori, etc. care vorbesc unii peste altii, striga, se acuza si, ma tem, in curand se vor bate „in direct”. Toti vor mai mult. Doamne care castiga mult peste 10000 de lei pe luna isi clameaza nemultumirea. Ce conteaza ca acesti bani sunt de la oameni care traiesc din cateva sute de lei pe luna, ce conteaza puterea economica a acestei tari? Cum si cand vor raspunde cei care au scapat complet din mana sistemul de salarizare al bugetarilor? Ce interese au dus la aparitia unor salarii incredibile? Amintiti-va de Dana Lulache cu 17000 de euro pe luna, amintiti-va de pensiile de sute de mii de lei.  Sigur ca toti vor astfel de salarii. Sigur ca magistratii vor sa fie platiti ca in occident. Sigur ca toti bugetarii vor sporuri de zambet, de confidentialitate, de stres, de dureri de spate, de cafea, de prezenta la serviciu si altele la fel de ridicole dar, mai ales, periculoase. Din pacate, nu se poate. Din pacate, economia Romaniei regreseaza. Din pacate, incompetenta vorbeste cu voce tare, se lauda cu succese inexistente, inabuse vocea adevarului. Pana acum Guvernul s-a dovedit incapabil sa actioneze riguros, sa dimensioneze aparatul bugetar la adevaratele nevoi, sa negocieze fara sa permita transformarea negocierilor in targuiala.

Ce se va intampla pana la alegerile prezidentiale? Se vor putea desfasura? Vom face cunostinta, din nou, cu dictatura? A fost democratia un dar pe care nu-l meritam?

NOTA: Amintindu-mi de dna Dana Lulache, am incercat sa aflu ce mai face, daca mai contribuie la buna starea noastra cu inalta competenta care a dus-o in fruntea Fondului Proprietatea si daca, nu cumva, bravul nostru prim-ministru i-a redus salariul lunar de 17000 de euro la vreo 2000 de euro, cat mi se pare ca ar fi rezonabil. Negasind nici o stire in acest sens, deduc ca dna Lulache este bine, ca nu s-a atins nimeni de postul ei si ca amenintarile furibunde ale dlui Emil Boc, la adresa salariilor nesimtite si a pensiilor de lux, au tinut, potrivit unei vechi expresii, de joi pana mai apoi.

Anunțuri

8 responses to “Un dar nemeritat?

  1. Consider ca sindicatele nu ne reprezinta ci „se reprezinta”…Sistemul de plata din invatamant este gresit si devine tot mai gresit…cladit pe criterii artificiale si incontrolabile.Televiziunile mizeaza pe libertatea de exprimare si transforma acele emisiuni de care vorbeati in piese de teatru urmarite cu atentie de mii de oameni. Acum e de bon-ton sa fii invitat la tv, sa faci previziuni, sa dai verdicte…Saracul Brucan…daca ar sti ce au ajuns televiziunile si emisiunea min care era intrebat si ascultat doar cine mertita si avea experienta necesara sa faca previziuni…

  2. Nu am raspunsuri, dar am o intrebare:
    care este societatea perfecta ?

  3. @Gina Pot raspunde: „cu certitudine, niciuna”. Dar, acceptand un oarecare grad de incertitudine, cred ca poate fi mai buna decat altele o societate democratica bazata pe lege, pe moralitate, cu o clasa politica majoritar competenta si cinstita. Usor de spus dar foarte greu de facut, ramanem pe terenul incertitudinilor.

  4. Am crezut in pasoptisti, le-am iubit crezul, am un respect deosebit pentru Bratieni, care vine de undeva, dintr-un interes pentru creatia nepotului lor, Ion Pillat.
    Da, ai dreptate, am sperat in forta legii ,in moralitate, in democratie!
    Inca sper!

  5. Asa este. In numai doua sau trei zile am aflat vesti despre jafuri cu arma, masina oprita pe drum si jefuita, minciuni de politician, plimbari si modestie ipocrita la Basescu. Salveaza-ne Doamne de politicienii care ne distrug.

  6. Nerusinare, nerusinare, nerusinare!!!

  7. Ioana Codarcea

    Unde este tara mea? Unde sunt sperantele de acum 20 de ani?

  8. Traim consecintele unei incredibile ipocrizii politice. Il ascult acum pe Traian Basescu. Si-a inceput discursul cu: Stimate Domnule Presedinte al Senatului si, dupa ce s-a adresat tuturor celor care ocupa ierarhia de varf a statului, a incheiat cu: dragi romani. Acesta este locul cetatenilor Romaniei in grija lui Traian Basescu: ULTIMUL. Il ascult vorbind despre ceea ce a facut ca presedinte. Inchid televizorul. Stiu ce a facut: NIMIC.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s