Lumina orbilor


                                           Fals roman. Fragmente

                                                            Episodul 1

Ora 2 din noapte si el inca se zvarcolea mototolind cearsafurile de matase in care-l invatase un ministru, coleg de partid, ca se doarme neintors. O prostie.Tocmai azi cand avea un motiv serios sa se simta fericit si sa uite nelinistile care-i furasera buna dispozitie in ultimul timp, tocmai azi cand, in sfarsit, ticalosul de Cutuva transferase ultima transa pe care i-o datora, de la asfaltarile din vara care a trecut, si cu asta depasise, la cash, cinci milioane de euro, tocmai azi el nu putea sa doarma. Isi dadu seama ca nu scapase, inca, nici de teama care-l gadila in stomac de cand observase ca Cutuva nu respectase pasii de siguranta conveniti, atunci cand operase transferul banilor. O facuse intentionat? S-o fi dat cu astia de la PNA? Nu-i venea sa creada. Vorba aia, toti mananca graunte din palma lui. Dar mai stii. Coincidente nu prea exista si, batu in tablia de lemn sintetic al patului, iata ca au trecut doar vreo cinci-sase zile de cand fusese chemat de „cel mare” la palatul Treicoceni. Ce momente teribile. Cum strigase la el ca nu mai poate sa-i tina in frau pe cei care-l vaneaza si ca daca nu stie sa o faca cu perdea sa-si dea demisia, ca si asa partidul are destule necazuri. Nu indraznise sa intrebe ceva. Se lasase in genunchi langa jiltul sculptat in care statea stapanul, ii sarutase mana, i-o udase cu lacrimi adevarate, lacrimi de spaima,  pana cand acesta se mai linistise si-i aruncase un „Cara-te” mai binevoitor si, in sfarsit, multumesc Doamne, il binecuvantase si cu un hohot scurt de ras. Plecase dar nu apucase sa faca cei vreo douazeci de pasi pana la usa si se auzise strigat: „Fi atent, nu ti-ai platit datoriile si baga de seama ce si cu cine vorbesti, stau cu multe perechi de ochi pe tine”. Asa era. Trebuia sa cotizeze la fondul pentru alegeri cu un milion. Las-ca ai de unde, strigase seful la el si mai spusese, soptit, ceva, parca un nume, parca chiar numele bancii din celalalt capat al pamantului unde crezuse ca banii lui, banutii lui dragi, sunt la adapost de ochii si urechile spionilor. Doamne! E plina lumea de tradatori!  Nu putea sa spuna nimeni ca nu se straduise, ca nu-i stransese cu usa pe toti cei care adunasera ca furnicile din ce le aruncase el si, totusi, nu trecuse de jumatatea datoriei. Ba chiar unii se obraznicisera si, cu vorbe mestesugite, spuse pe ocolite, dadusera de inteles ca s-ar putea ca stapanul sa cada de la Treicoceni drept la ….., Doamne fereste! si ca, deci, erau bani aruncati, bani cu care s-ar putea castiga bunavointa celor care incep sa fie in carti. Simti un fior. Dar daca va trebui sa dea el banii din cele cinci milioane abia adunate? Dar daca prevestitorii de rau au dreptate? Trebuie sa se gandeasca bine. Trebuie sa pregateasca un plan de rezerva. Se ridica si, asezat pe marginea patului, incepu sa-i treaca in revista pe cei care ar fi potriviti pentru o intelegere. Dracu sa-i ia, au sa-l jupoaie de bani. Erau cativa, mai greu era sa stai de vorba cu ei fara sa te simta javrele si inca si mai greu era sa nu gresesti si sa te dai pe mana dusmanilor. Avea destui, gata oricand sa-i ia capul, ceea ce era gata sa le faca si el. Se ridica si inchise usa catre camera alaturata de unde se auzea sforaitul Marioarei, tinerica cu care-si inlocuise nevasta. A dracului muiere. N-a vrut sa plece fara juma de milion. Acu parca-i pare rau, cheltuiala mare pentru nimic. E drept ca-l cam facea de ras fosta nevasta, nu se mai potrivea cu pozitia lui de inalt demnitar, in curand ministru, ca asa-i spusese hohotind seful: „pe tine te voi face ministru la cultura, invata bine sa semnezi, altceva nu-ti trebuie”. Si acum toate se clatina, este ora 3 si el nu poate dormi, aia sforaie mai tare, i se zbate ochiul stang si-l mananca palma dreapta. Gata, sictir, spuse cu voce tare si rezemandu-se de masa dadu cu ochii de cartea legata in piele de crocodil pe care i-o adusese lingaul si nenorocitul de Sticleanu. Citi literele aurite: Augusto Roa Bastos. Eu, supremul.  Stia ce vrea Sticleanu, sa i se dea postul de director. Unde? La Directia de Cultura. Il plictisea si, totusi, il primise. Intrase indoit de mijloc, aruncand cu vocea lui de bas de cel putin zece ori: „sa traiti, sa traiti,…”. -Ce vrei? il intrebase scurt. „Sa traiti, dati-mi voie sa va ofer aceasta carte. Sunt sigur ca va prefigureaza viitorul. Am legat-o in piele de crocodil asa incat sa fie demna de biblioteca Dvs”. Isi batea joc? Nu, e prea lingau. „Bine. Pune-o acolo”. „Si, va rog din suflet, nu ma uitati, stiti, cu Directia de Cultura…..iar daca nu se poate acolo, ma duc si la Finante, sau la Sanatate, ca eu sunt un intelectual veritabil, stiu de toate iar credinta mea…stiti Dumneavoastra” „Bine, bine, poti pleca”. Ce tampit, vrea post de director si vine cu o carte, dar, mai stii, poate ca nu mi-ar strica o biblioteca. Ar completa frumos decorul  in camera unde am pus plasmele, punem si cartile de bucate ale Marioarei, mai gasesc vreo cateva…..

                                                  Va urma, in curand  

NOTA: Orice asemanare cu personaje sau intamplari din viata reala este strict intamplatoare si nedorita de autor.

Anunțuri

6 responses to “Lumina orbilor

  1. Cand am citit am tot ras, dar … cred c-a fost pe sistem nervos !
    D-abia la finalul cu ”nota” am ras cu adevarat ! 🙂

  2. Stiu ca m-am distrat, cu toate ca e de plans si nu de ras

  3. St. Prelipceanu

    Elementele scriitoricesti par ale unui consacrat. Subiectul? Dupa mine nu merita atentie.

  4. Sa va dea Dumnezeu sanatate, bine le spuneti. Am ras toti ai casei.

  5. ionut brasoveanul

    Ba eu nu rad. N-as fi crezut ca un oras ca acesta va ajunge in halul asta. Traiasca analfabetii care rod la temelie.

  6. Pingback: … dacă eram… « Anamariadeleanu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s