Ce vrei sa te faci tu, puisor, cand vei fi mare? Este printre noi cineva caruia sa nu i se fi pus aceasta intrebare? Toti am raspuns, dezvaluindu-ne visele de copil. Unul voia sa fie medic, altul mecanic de locomotiva, altul politist, altul inginer, numai politician nu-mi amintesc sa fi dorit vreunul. Dar asta era pe vremea mea, azi visul a din ce in ce mai multi copii este sa se faca „oameni bogati”, sa fie si ei ca cei care au ajuns modelele nocive, toxice, distrugatoare, ale zilelor de azi. Sa aiba vila, masina scumpa si, cat mai repede, un elicopter si un yacht. Totul cu cat mai putina munca si fara raspundere. Sigur, copiii de azi navigheaza pe internet si afla, prin acest mijloc recomandat ca inlocuitor al scolii chiar de presedintele tarii, ca, potrivit declaratiilor de avere, cea mai eficienta „meserie”, pentru implinirea acestor visuri, este cea de politician. Este greu? Este usor? Ce trebuie sa faci pentru a ajunge sa te numesti „politician”? Sa sintetizam. Un politician trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. Mai trebuie sa stie sa caute informatii pe Google, dupa care se poate inscrie intr-un partid. In care? In cel care pare sa aiba cele mai multe sanse la cele mai apropiate alegeri. Urmeaza efortul principal: mimarea devotamentului fata de lideri, a dragostei pentru doctrina partidului, chiar daca nu stie nimic despre asa ceva, scandarea la manifestarile de partid a numelui liderului cel mare, si altele ejusdem farinae. In scurt timp, candidatul la glorie politica castiga statutul de „tanara speranta”, i se recunosc meritele si primeste o prima functie in partid, de regula in organizatia de tineret. A venit momentul sa-si continue studiile. Nu a facut liceul? Nu-i nimic. Il poate face, ca sa zic asa, odata cu facultatea. In foarte scurt timp, tanara speranta poate arata tuturor prietenilor politici o splendida diploma. Vine si rasplata. Recunoscut ca atare, proaspatul politician este invitat la showurile politice ale televiziunilor, unde apara cu strasnicie fiecare miscare a partidului si primeste, de exemplu, un loc eligibil pe lista candidatilor la un loc de consilier in Consiliul Local. Intre timp, ca prin minune, incep sa se adune cateva terenuri, vreo doua apartamente, ceva banuti negri pentru zile albe si, dintr-un amarat, venit din satul natal cu o traistuta cu doua camasi si o pereche de izmene, proaspatul om politic a ajuns sa aiba o figura prospera, poarta costum negru cu cravata rosie si nu mai bea decat whisky „black label”. Ce mare lucru poate fi sa mai faca inca o facultate, sa devina doctor in „ceva” si sa se pregateasca pentru un loc in Parlament. Undeva, la orizontul ambitiilor sale, politicianul nostru intrevede, deja, un portofoliu ministerial, cel al sanatatii sau al invatamantului sau, de ce nu, al finantelor, dar, la rugamintile sefului va accepta si afacerile externe.
Sigur ca cele de mai sus sunt o „parabola” si orice asemanare cu vreun eventual caz real este o nefericita intamplare. Ceea ce trebuie sa retinem, insa, este apetenta pentru functii politice combinata cu lipsa de pregatire a celor care se lupta pentru scaune de consilieri, parlamentari, ministri, etc. Cetatenii Romaniei percep, din ce in ce mai acut, faptul ca regresul relativ al tarii noastre este provocat, in primul rand de INCOMPETENTA.
Viata vazuta de Mircea Suman 