Dl Presedinte Basescu plange cu aceiasi usurinta cu care rade, cu motiv sau fara, daca putem numi „ras” hahaiala vulgara cu care se straduie sa castige o anumita categorie de electorat. Nu! Nu cred in plansetele Dlui Presedinte, nu cred in simtamintele omenesti ale Domniei-Sale, dar admir talentul actoricesc cu care mimeaza tristetea si care-i poate face pe multi sa creada ca exista sentimente adevarate in spatele lacrimilor. Ieri, in fata militarilor romani din Irak, Dl Presedinte a plans, in public, pentru a opta oara in acest mandat, cel putin asa sustine un gazetar. Lacrimile din Irak ma fac sa presupun ca „plansetele” au fost alese ca instrument electoral, pentru castigarea voturilor celor care mai pot avea naivitatea de a crede in ele. Mai cred ca, in acest caz, Dl Presedinte va avea multe motive sa-si exerseze talentul. Puteti plange, Dle Presedinte, de exemplu, de mila celor care vor trebui sa plateasca pentru fiecare vizita medicala sau internare intr-un spital dar si de mila celor care vor plati „impozitul progresiv pe transe de venit”, botezat de dl. Pogea „impozit forfetar”. Puteti plange de mila sistemului sanitar reorganizat, de dl. Bazac, ca un sistem birocratic in care medicii, in loc sa se ocupe de bolnavi, vor completa fel de fel de formulare. Puteti plange de mila celor care stau uimiti, gata sa planga si ei, in fata vitezei cu care cresc preturile. Si, de ce sa nu plangeti de mila celor care au votat minciunile in care au crezut, lansate in campania electorala de asa zisi politicieni, fara scrupule, care nu s-au ostenit, sau nu au vrut sa se osteneasca, sa cunoasca adevarul. Slava Domnului! veti avea destule motive sa lacrimati. Iar daca, din cand in cand, veti adauga cate o palarioara oseneasca, veti mai tunde cate o oaie, sau veti juca sarba, ajutat de Dl Prim-Ministru Emil Boc, s-ar putea ca „romanii sentimentali” sa va dea votul. Va fi, apoi, randul lor sa planga.
P.S. Inca un sfat. Va poate ajuta si Eba, puteti dansa impreuna in ritm de manele, am vazut ca este bine pregatita in acest domeniu.
P.S.2 Si inca un sfat. Plangeti si de mila celor care nu reusesc sa deosebeasca minciuna de adevar si care, disperati de mizeria vietii pe care o traiesc, cred ca pot fi salvati de cate un om care-i minte fara scrupule.
Viata vazuta de Mircea Suman 
Presedintele Basescu se afla pe Insula Mare a Brailei la serbarile organizate de Culita Tarata. Nu mai inteleg, ca Presedinte al Romaniei nu ai alta traba decat tot felul de petreceri?
Imi place ideea cu manelele dar mai bine ar fi ca tot guvernul sa invete Calusarii si sa danseze la adunarile electorale condusi de presedinte.
Cel dintai plans al presedintelui m-a aruncat in duplicitatea sentimentala dintre induiosare si respingere; urmatoarele au dat castig de cauza respingerii jenate. Acum stiu:nu vreau ca vreodata vreun presedinte al acestei tari sa ne mai faca partasi la plansul sau
@Silvia Trebuie sa plangem impreuna toti cei care avem nefericirea de a ne fi lasat mintiti de acest om.
De acord pe deplin cu cele scrise cu un mic amendament. Nu cred ca semnul intrebarii este nimerit folosit dupa titlu, ar fi mers un alt semn, degetul mijlociu ercet spre ceruri.
Hahaila-Smiorcaila
05/06/2009
Motto: Cimitir particular, angajam bocitoare. Seriozitate.
Daca in plan politic ,Basescu, in actualul mandat, nu a reusit sa se faca remarcat decat prin haosul si dezbinarea semanate, la impresia artistica insa, a dat clase si celor mai vestiti comici ai tuturor timpurilor.
Si asta deoarece, daca pentru specialistii in domeniu, histrionismul politic electoral al basescului nu trece de interpretarea baiatului cu tava, sau cel mult a unui nefericit cabotin, pentru o parte a electoratului roman, acest gen de comportament este sine-qua-nonul prestatiei unui adevarat sef de stat. “Repertoriul artistic” al alesului in cautare de reales cuprinde, pe langa hahaitul si hlizitul prostului la poarta noua, plansul la comanda, plans care l-a consacrat fara drept de apel drept inititaorul bocitului destinat culegerii de voturi.
De la bocitul la comanda politica, pe umerii muribundului “Draga Stolo” , la bocitul stransului de capital electoral anticomunist, afisat in vizita la fostele lagare comuniste de “reeducare” a dizidentilor si luptatorilor anticomunisti si de la bocitul victimelor Holocaustului, la bocitul militarilor romani care si-au dat viata in Irak, iubitul nostru presedinte nu a ratat practic nicio ocazie in care varsatul unor lacrimi de crocodil i-ar fi putut aduce ceva foloase electorale.
Astfel, “fiara politica”, “animalul pradator de temut”, Basescu Traian, in fata caruia alde adversari politici ca Mircea Geoana sau Crin Antonescu, dupa momentul initial de incremenire de groaza, dezmeticindu-se isi iau picioarele la spinare si fug de mananca pamntul, ne dovedeste ca, la o adica, pentru un pumn de voturi, da dracului inversunarea si incrancenarea pradatorului la o parte si se metamorfozeaza in cea mai indurerata bocitoare, vestita in traditia noastra populara pentru disponibilitatile si repertoriul sau artistic.
Si fraierii din toate colturile tarii pun botu’ si voteaza!
Daca insa, ai face un minim efort si ai compara lacrimile curate, pornite din inima ale sportivilor nostri campioni, spre exemplu, care la auzul imnului de stat si le stapanesc cu greu, cu posirca varsata de asimetric in varii ocazii cu puternic impact electoral, ai ramane, pe langa un gust amar persistent si cu o imensa scarba fata de un individ care abuzeaza de escrocheria sentimentala pusa in slujba atingerii interesului personal.
Dar fraierii din toate colturile tarii nu fac deosebirea si-l voteaza!
Singurul motiv pentru care ar fi interesant un al doilea mandat la Basescu ar putea consta in lectia pe care acesta le-ar da-o cu precadere celor din toate colturile tarii, care ar face prin votul lor diferenta, lectie dupa modelul “Petre esti cel mai tare !” sau “Lavinia, mars pe centura politica a tarii !”.
Nu cred totusi ca, pentru o aemenea experienta, se merita calvarul pe care Romania l-ar avea de suportat inca cinci ani de acum incolo.
sa fii iubit
marcus
Amaraciunea si revolta dvs care sunt atat demult si ale noastre, v-au inspirat un text foarte reusit, o satira sincera si cutremuratoare. Personajul, (din pacate real)seamana atat de multi cu Catavencu al lui Caragiale si cu alti catavenci ai ultimilor 19 ani care isi sensibilizeaza unanumit tip de electorat nu printr-un mesaj rezistent si verosimil ci prin teatralitate, grandilocventa, lacrimi de crocodil, promisuni ca ‘tot romanul sa prospere” in „tarisoara lui” in care, de ce nu, „Anglia, Franta, isi au falitii lor!De ce sa nu avem si noi falitii nostri!”…