Cronica „succesurilor” (4)

 Neasteptata si surprinzatoarea, pentru mine si multi altii, miscare, prin care s-a marit cu 50% alocatia bugetara pentru salariile unor oameni care nu sunt bugetari si, in cea mai mare parte, nici necajiti, ma refer la preoti, impreuna cu alocarea de fonduri pentru investitii in 880 de lacase de cult, probabil ortodoxe, au nascut multe discutii, purtate, -oare de ce?-, mai mult in surdina, despre motivele care au determinat-o. De fapt nu trebuie prea multa osteneala pentru a intelege ca inspiratorul acestei initiative, ma refer la cel care, ahtiat dupa putere, vrea sa conduca totul, fara sa raspunda, si, pentru aceasta, are nevoie de sprijinul electoral al primei puteri din stat: Biserica. Ma intreb: este corect ca Biserica sa devina aliatul unui candidat in alegerile prezidentiale? Este bine ca Biserica sa se implice in patimile lumesti si sa incurajeze setea de putere? Este bine ca clericii sa fie amestecati in conflictele mirenilor? Este bine sa avem o Biserica subventionata de stat si  subordonata, pana la urma, acestuia? Pentru mine raspunsul este: NU! Afirm, cu tarie, credinta mea ca Biserica trebuie sa fie sprijinul celor multi in lupta, uneori disperata, pe care o duc pentru supravietuire; ca ierarhia bisericeasca a gresit neluand pozitie, categorica, impotriva coruptiei, a imoralitatii si abuzurilor; ca nu si-a folosit increderea de care s-a bucurat  in randul cetatenilor Romaniei, pentru a salva moralitatea traditionala romaneasca, pentru a sprijini invatamantul, pentru a scoate la lumina adevaratele valori, sufocate, de prea multe ori, prin asaltul impostorilor.  M-ar bucura sa aflu ca Biserica refuza „oferta”, ca nu accepta cei „trei zeci de arginti” si ramane la statutul de putere spirituala, ca cere clericilor si tuturor credinciosilor, sa fie un exemplu de moralitate, de viata potrivit canoanelor si pildei Sfintilor Parinti.       

Publicitate

Sanatate italiana

Aflam, prea des, in ultimul timp, ca cetatenii romani din Italia ocupa, din nou, prima pagina a ziarelor, cu un alt viol, jaf sau asasinat, urmate de o reactie, mai mult decat disproportionata, a politicienilor, a presei,etc. Romanii, care muncesc acolo, au ajuns sa se teama pentru viata lor datorita violentei unor organizatii extremiste, iar noi, cei din Romania, am ajuns sa auzim ca este riscant sa calatorim in Italia. Si toate acestea in anul 2009, in Europa la care am visat multi, foarte multi, ani. Da, este pacat ca pentru cativa infractori s-a aruncat anatema asupra celor peste un milion de romani care muncesc pentru italieni, dar si asupra noastra, a tuturor romanilor. Toate acestea m-au facut, insa, sa ma gandesc cat de usor am cazut si noi,  mai ales  presa din Romania, in acelasi pacat. Amintiti-va cum, pentru cateva cazuri condamnabile, dar care nu se pot compara cu crimele comise de romani in Italia, am reusit sa transformam colectivitatea medicilor in paria societatii romanesti, cum, datorita unei prese deslantuite, in cautare de subiecte „tari”, multi am uitat ca le suntem datori acestor oameni sanatatea, am uitat ca la ei ne vom duce, bolnavi si speriati de gandul mortii, ca ei vor fi, poate, ultima noastra speranta. Am reusit sa fim la fel cu italienii pe care i-am dezaprobat. Nimeni nu a protestat cand Guvernul a taiat 40% din fondurile destinate medicinei de familie, nimeni nu a protestat in fata ilegalitatilor care se comit la Primaria Brasov in legatura cu vanzarea catre medici a cabinetelor in care lucreaza, nimeni nu a protestat in fata incompetentei cu care este tratata reforma sanitara.

Nota: Intrucat s-a creat impresia ca infractorii cetateni romani din Italia sunt, in primul rand, de etnie roma, sa ne amintim ca de zeci de ani, nici un guvern nu a incercat sa inteleaga problemele etniei tiganesti, nici un guvern nu a incercat sa construiasca o strategie, bazata pe intelegere si severitate, pentru transformarea acestei etnii intr-o comunitate pe care sa o putem accepta si integra, dupa cum nici un guvern nu a inteles ca inlocuirea cuvantului „tigan” cu „rom” aduce o confuzie inacceptabila intre „rom” si „roman”. Spun inacceptabila deoarece, eu cel putin, doresc sa-mi pastrez identitatea de „roman”. Aceasta este o problema si pentru Academia Romana. Si, deoarece presupun ca si in alte tari europene -vezi Ungaria- aceasta etnie creaza probleme asemanatoare, cred ca organismele Uniunii Europene ar trebui sa-i dea mai multa atentie si sa elaboreze o directiva pentru o strategie generala. Iar daca se crede ca nu exista solutie, sau ca este prea dificila, sa nu ni se mai reproseze noua cele ce se intampla.

Nota, 23.02.09  La Brasov un medic ginecolog a fost pus sub acuzare, de catre parchet, la reclamatia parintilor unui copil care s-a nascut, din nenorocire, fara toate degetele. Parintii, asistati de un avocat(?), pretind ca nu au fost avertizati, inainte de nastere. Procurorul, care instrumenteaza cazul, a conchis ca este vorba de neglijenta in serviciu. Expertiza va spune daca la ecografia -sau ecografiile- facuta in cadrul asistentei prenatale, se putea constata aceasta deficienta. Nu inteleg, insa, ce ar fi facut parintii daca ar fi fost avertizati si ce pot pretinde. Probabil ca psihoza creata in mintea unora, in legatura cu medicii, poate explica carentele de logica, dar si de moralitate, ale instrumentarii cazului.             

Se cauta PRIM-MINISTRU

Dezbaterea proiectului de buget pe 2009 ne-a pus in contact cu cateva fapte, cel putin interesante, din viata politica a Romaniei. M-a socat, de exemplu, felul in care majoritatea PD-L+PSD-PC a zdrobit minuscula opozitie, a zdrobit, de fapt, democratia romaneasca. Un amendament dupa altul a cazut, fara urma de discutie,  sub votul unei majoritati formata, ma tem, din prea multi indivizi care faceau impresia ca habar nu au ce voteaza. De fapt, chiar daca ar fi vrut, le-ar fi fost imposibil, in timpul ce le-a fost lasat la dispozitie, sa citeasca amendamentele, asa cum multi nu au citit, sunt sigur, nici bugetul propriu zis. Rezultatul este transformarea Parlamentului intr-o masina de vot orb, care nu are nimic in comun cu democratia.  M-a socat, deasemeni, sa constat ca in imensa majoritate, formata de cele doua partide, nu s-a gasit macar o voce de bun simt care sa intrebe cum crede expertul in metalurgie, Gheorghe Pogea, ca se vor putea realiza PIB-ul, deficitul si cursul valutar,la nivelul pe care se sprijina constructia bugetara si ce vor face cand vor constata, si vor trebui sa recunoasca, ca Romania este in recesiune, ca diferenta dintre veniturile programate si cele realizate nu se poate acoperi decat prin imprumuturi tot mai mari si tot mai dezavantajoase.                          Un moment de suspans, pentru amatorii de „box politic”, a fost duelul dintre fostul si actualul prim-ministru, castigat de departe de C.P.Tariceanu care s-a aratat a fi mai inteligent si mai priceput intr-ale bugetului, spre deosebire de E. Boc care a raspuns la nivel de barfa pe scara blocului. Sa nu uitam insa ca dl. Tariceanu a guvernat intr-o conjunctura internationala favorabila Romaniei pe care, din pacate, nu a stiut sa o foloseasca in folosul nostru, dupa cum nu a stiut sa aduca in guvern oameni competenti, lasand de izbeliste domenii importante ca invatamantul, agricultura, externele, etc. In ceea ce-l priveste pe dl. Emil Boc, comentariul meu se rezuma la: „Doamne fereste!” Dupa nici 2 luni de guvernare, impresia de incoerenta, de dezorientare, de ignorare a realitatilor, este tot mai pregnanta. Concluzia este: avem nevoie de o guvernare formata din oameni competenti, de respectarea legilor, de construirea unei ierarhii administrative clare, fara baroni si grupuri de interese care se amesteca in administratie, de controlul sever dar obiectiv al felului in care se munceste la fiecare treapta a ierarhiei. Deci: se cauta prim-ministru!

Cronica „succesurilor” (3)

Inca un succes al deciziilor arbitrare, al betiei puterii, al exacerbarii orgoliului unor personaje care cred ca au dreptul sa conduca tara dupa capricii personale. Azi 61 din cei 68 de membri ai Corpului de control al Primului-Ministru au fost destituiti cu motivarea: premierul nu are incredere in voi. De ce nu are incredere? Nu stie nimeni. Ce putem banui? Este simplu, Dl. Prim-Ministru vrea in Corpul de control oameni care sa faca ce vrea Domnia-Sa, adica „oameni de incredere”, oameni care sa scrie, in actele de control, ceea ce li se „sugereaza”. Subliniez, este o banuiala, dar este greu sa gasesc o alta motivare. Cum poti spune ca nu ai incredere in niste oameni pe care nu i-ai vazut, cu care nu ai stat de vorba, care s-ar putea sa fie toti, sau o parte,mai mare sau mai mica, dintre ei,  profesionisti cinstiti si gata sa-si faca corect datoria. Sper sa nu am dreptate si ca felul dictatorial in care Primul-Ministru procedeaza cu angajatii Guvernului sa nu-i contamineze pe diversii „sefi”din Romania, sa nu devina inca un mod de a se incalca legile prin care s-a incercat tocmai stoparea unor astfel de practici. 

Nota: Azi, 18.02.09, dl. Prim Ministru Emil Boc, justificand destituirea celor 61 de angajati ai Guvernului, a spus, printre altele, ca neincrederea Domniei Sale pleaca de la faptul ca nu putea sa le incredinteze teme de control ale activitatii Guvernului Tariceanu. Deci rafuielile sunt un obiectiv important al actualului Guvern, iar Corpul de Control al Primului Ministru va fi un instrument al acestor rafuieli.

Nota: DL. prim-ministru, Emil Boc, a adus, in aparatul Guvernului, o mica armata de clujeni, oameni de „casa”, adica de incredere. Pentru acestia a fost nevoie de posturi libere. Sa aplaudam „reforma”. 

TRAIAN VITEAZUL

Ma astept ca dupa ce Presedintele s-a intalnit, la  vila de protocol din Sfantu Gheorghe, cu notabilitatile din zona locuita majoritar de secui, pentru a le spune, „categoric”, ca nu poate fi vorba de autonomie teritoriala pentru maghiarii din Romania, sa se gaseasca destui cetateni care sa spuna:  „Ai vazut, le-a spus-o de la obraz. Bravo lui. Pe el trebuie sa-l votam”. Mai cred ca cei care gandesc asa fac parte dintre cei mai saraci, dintre cei a caror singura avere nu mai este decat un patriotism artagos si agresiv, care se simt bine numai cand se odihnesc pe banci vopsite in trei culori. Lor le-asi pune o intrebare: „Nu va mira coincidenta dintre vitejia cu care Presedintele iese la lupta cu cei care vor sa ne „fure” tara si anul electoral in care acelasi Presedinte are mare nevoie de voturile noastre? Ce-ar fi ca spectacolul autonomiei, care v-a indignat, sa fie regizat si montat ca act al marelui spectacol electoral? Iar celor care spun ca nu mai pot trai fara autonomie, le-asi pune alta intrebare: ” La ce va trebuie autonomia aceasta? Ce foloase va poate aduce, in afara de specularea „electorala”, de catre liderii vostri, a orgoliului catorva conationali? Iar acestia sunt foarte putini, din ce in ce mai putini” Ceea ce mi se pare, insa, ca trebuie discutat, cu multa seriozitate, este situatia economica a judetelor Harghita si Covasna, pentru care marii imbogatiti, din partea locului, nu au facut mare lucru, de fapt nu au facut nimic. Sau poate nu sunt eu informat.

Nota1 : Cred ca impatimitii autonomiei ar trebui sa se astepte ca, in cazul ca o vor obtine, sa fie obligati sa se margineasca la veniturile zonei, fara finantari de la bugetul central. Este de asteptat ca romanii sa nu fie de acord, indiferent de eventuale intelegeri subterane, sa se finanteze, din impozitele pe care le platesc, investitii in zona autonoma. 

Nota2: Marian Cozma a platit cu viata un moment de mare emotie din procesul lent, dar sigur, de reconciliere dintre noi si maghiari. ” Autonomistii” si Presedintele l-au intinat cu lacomia electorala. Cred ca Presedintele a pierdut, cu aceasta ocazie, multe voturi, printre care si pe al meu.      

Un cascaval numit: PUTEREA in ROMANIA

In curand se vor implini 100 de zile de cand cei care au castigat cascavalul puterii, la loteria alegerilor, se straduie sa-l imparta in felii, mai groase pentru unii, mai subtiri pentru altii, asa incat sa-i multumeasca pe cat mai multi dintre cei care se imbrancesc, dand din coate, infometati, la coada devotamentului politic. Feliile groase s-au dat, iar cei care au pus mana pe ele le rod dar nu uita sa stea cu mana intinsa, poate mai pica ceva. S-au dat aceste felii celor care detin competenta necesara? Nu cred, mai bine zis, cred ca sunt destule cazuri in care in functii mari s-au cocotat persoane straine de cerintele postului.Altii asteapta. Si feliile vin. Iata, la Brasov s-a dat felia de prefect. Al 13-lea titular al functiei este gata sa se instaleze ceea ce ma face sa-mi pun o intrebare: Cati dintre cei 13 au desfiintat, prin mijloacele permise de lege, macar o hotarare a Consiliului Local ca nelegala? Se va intampla asa ceva sub al treisprezecelea prefect? Ma angajez sa-l ajut si nu-mi va fi greu. Consiliului local Brasov, cu sprijinul celui care trebuie sa se ocupe de legalitatea acestor hotarari, este vorba de secretarul consiliului, i se intampla sa modifice, cu seninatate, legi, sau alte acte normative, ale Romaniei. Ramane sa vedem daca numarul 13 va aduce ghinion noului prefect  sau brasovenilor.  

NOTA: Mi-am amintit, legat de cele de mai sus, geniala idee, si nu este singura, a dnei Elena Udrea. Domnia Sa cere 75 de milioane de euro pentru construirea, sau reconstruirea, brandului turismului in Romania. Ca si cum un astfel de brand se poate construi din vorbe. Ca si cum  Romania nu ar fi fost vizitata de suficienti turisti pentru ca realitatile turismului nostru sa fie bine cunoscute. Brandul turismului romanesc exista si continutul sau nu ne aduce turisti si nu cu vorbe poate fi dres. Sunt destui indivizi care asteapta sa se infrupte din cele 75 de milioane. Dati-le peste mana!          

Marele vinovat: PRESA

Miercuri, 11 februarie, 2009, ora 17: 20. Dl. Dan Nica a depus juramantul, l-a semnat, a dat mana cu Presedintele si a devenit titularul Ministerului Administratiei si Internelor. Un bun prilej pentru Presedintele Romaniei ca, dupa cateva cuvinte de felicitare, sa le arate guvernantilor care este drumul cel drept. Ascult si admir indemanarea cu care Presedintele vorbeste ca si cum nu ar fi avut nici cel mai mic amestec in formarea Guvernului, ca si cum nu ar mai fi stat, de mult timp, de vorba cu Primul Ministru, ca si cum Guvernul greseste iar Domnia-Sa, marele si singurul aparator al poporului, trebuie sa-i traga de urechi. De ce vorbeste asa, fara sa simta nici o urma de raspundere pentru ceea ce se intampla in Romania?  Cred ca este simplu de inteles. Emitand idei critice la adresa guvernului, cu care , in linii mari, nu putem sa nu fim de acord, ni se induce ideea ca Presedintele se lupta pentru noi si nu pentru inca un mandat, ca nu are nici o raspundere pentru greselile care nu lipsesc si, eventual, sa uitam ca, de fapt, Presedintele conduce acest Guvern si ca trebuie sa-l consideram raspunzator solidar cu acesta. Nu pot sa detaliez aici tot ce a spus Presedintele. Mi se pare, insa, foarte important si vreau sa subliniez, dintre indicatiile date de Presedinte, cele spuse despre „discreditarea statului” de catre presa, sau, potrivit presedintelui, de catre „moguli” prin folosirea presei pe care o stapanesc. Ideea principala, adresata ministrilor, a fost exprimata astfel: ” aceasta politica e evidenta, o politica de discreditare deliberata a autoritatilor statului* si aveti obligatia sa luptati prin fapte si prin realitati impotriva acestei politici…” Sigur ca, la nevoie, ni se va spune ca prin „fapte si realitati” s-a inteles munca si realizarile guvernului, dar ce au inteles oare guvernantii? Nu cumva au inteles ca trebuie sa gatuie presa? Nu cumva vor incepe, folosind „organele abilitate”, o campanie de haituire a ziaristilor care reusesc, uneori in ciuda opacitatii autoritatilor, sa ne informeze despre dedesubturile faptelor acestora?  Doamne fereste! Sper, din toata inima, sa ma insel, mai ales ca mai sunt si alte semne de orientare spre autoritarism. 

*Cea mai importanta autoritate este, fara indoiala, Presedintele, care trebuie „aparat”, mai ales in acest an electoral, de criticile, numite „discreditare”, venite din partea presei.    

Salvarea lor: SOLIDARITATEA, intre ei!

Fiecare zi ne face sa simtim realitatea crizei, iar acesta este numai inceputul. Preturile alimentelor si medicamentelor, taxele si impozitele, cresc si vor creste, in ciuda vorbelor frumoase ale celor care ne asigurau ca ne apara de efectele crizei. Toate se dovedesc, si se vor dovedi, a fi doar vorbe, vorbe aruncate cu aceiasi darnicie si de aceiasi valoare cu cele din campania electorala. Dovada? Ce poate fi mai lamuritor decat bugetele propuse pentru Administratia Prezidentiala, personalul cancelariei primului-ministru, personalul Senatului, etc. Fata de 2008, de exemplu, in acest an s-a propus pentru personalul Administratiei Prezidentiale o crestere de 20% iar pentru bunurile si serviciile ce le va achizitiona aceiasi administratie o crestere de 75%.  Aceasta este solidaritatea la care se face apel, aceasta este solidaritatea care ne va salva? Sau este vorba de bani pentru campania electorala a presedintelui? Ce vor face guvernantii cand se va vedea, ceea ce este sigur, ca veniturile prevazute in buget nu se pot realiza? Ce vor face cand vor trebui sa recunoasca realitatea recesiunii? Ce cheltuieli vor mai reduce? Nu cred ca din cele destinate clasei politice.     

RUSINEA NATIONALA

Duminica seara. Privesc, cu oarecare detasare, la inceput, apoi cu indignare, pot spune cu furie si rusine, la un reportaj-document. ANTENA3 ne prezinta Biblioteca Nationala a Romaniei. Este a doua, in Europa, ca marime si, cred, valoare, dupa cea a Frantei. Incaperi mizere, umezeala, instalatii care nu functioneaza, totul intr-o cladire care ameninta sa se prabuseasca. Aici sunt adapostite tiparituri si manuscrise care inseamna cultura acestui popor. Nu stiu cat a „colorat” reporterul acest reportaj dar este suficient sa aud ca nici un ministru al culturii nu a vizitat, dupa 1989, acest asezamant, infiintat pe vremea lui Cuza-Voda, pentru ca sa inteleg, mai bine, unde am ajuns. Nici chiar Adrian Nastase, care a vrut sa „confiste” imensa cladire inceputa in anii 80 si destinata acestei biblioteci, in care puterea comunista a investit, ni se spune, 60 de milioane de dolari, fara sa apuce sa o termine, nu a catadicsit sa vada, cu ochii lui, ce inseamna acest depozit de cultura.    Intentia lui Adrian Nastase a fost, ce rusine, sa termine cladirea si, in loc sa mute acolo Biblioteca Nationala, sa o transforme in sediu al Guvernului. L-au oprit protestele. Cladirea nu a devenit sediu al guvernantilor dar, in aproape 20 de ani, cei care s-au perindat la guvernare, de toate culorile politice, nu au gasit bani pentru a o termina si a da un adapost potrivit Bibliotecii Nationale. In schimb s-au cheltuit sume imense, incomparabile cu ce ar fi trebuit pentru terminarea acestei cladiri, pe masini, plimbari in strainatate, sedii de lux, propaganda electorala, etc. etc. etc. Desteptati-va domnilor, cereti scuze acestui popor necajit si umilit, faceti economii acolo unde trebuie si aratati, in ceasul al doisprezecelea, putin respect pentru cultura noastra. Nu uitati ca se apropie un cutremur important. Daca actualul sediu al Bibliotecii Nationale se va prabusi si va ingropa tezaurul pe care-l „adaposteste”, nimeni si nimic nu va putea sa va scuze. NU LASATI CA BIBLIOTECA NATIONALA SA FIE O RUSINE NATIONALA!

Cronica „succesurilor”(2)

PSD, partidul celor care traiesc din munca(?), este in campanie electorala, undeva prin Oltenia. Privesc „cu incantare” la dl. Mircea Geoana. Super-elegant, cu cravata asortata la costum,- nu pot ghici daca este Armani sau Boss-, vorbeste cu convingere unei adunari de batrani, femei si barbati, tarani zbarciti timpuriu de munca in soare si vant, cam zdrentarosi dar, inca, creduli. Se simte ca pestele in apa, si-a amintit tot arsenalul electoral de promisiuni social-democrate si le arunca bietului auditoriu care, iarta-i Doamne, aplauda din cand in cand. Dl Geoana nu uita sa vorbeasca despre criza, nu uita sa le aminteasca bietilor oameni despre principalul atu cu care o vom traversa cu bine: SOLIDARITATEA. Aplauze, si chiar cateva urale, rasplatesc elocventa vorbitorului. Zambete largi ne lasa sa vedem cei cativa dinti putrezi din guri care nu au trecut niciodata pe la dentist. Da! Suntem solidari, vom da totul pentru bunul trai al celor mai bogati social-democrati. S-a terminat. Secondat de sustinatorul sau, dl. Marian Vanghelie, liderul social-democrat imparte strangeri de mana. Inca un succes, felicitari! Multumesc, Antena3!