Arata-ne ca esti roman!

Romania nu va mai avea nici un fel de Guvern peste doar cateva zile, adica din 15 noembrie.  Potrivit Constitutiei, termenele in care s-a mai putut functiona cu un Guvern demis, cu ministri demisi dar in acelasi timp interimari, se apropie de sfarsit. Daca dl Traian Basescu ar uita de dorinta sa apriga de a fi din nou presedintele Romaniei, daca si-ar aminti de interesele poporului roman, am putea avea, in cateva zile, un guvern condus de Klaus Iohannis, format din oameni priceputi si nu din cei care au adus Romania pe marginea prapastiei, vezi, printre altii, Gheorghe Pogea si Adriean Videanu. Daca dl. Traian Basescu nu va avea “puterea” de a pune inaintea propriilor interese pe cele ale celor care, candva, au avut incredere in el si l-au votat Presedinte al Romaniei, vom plati noi, noi cei multi, noi cei care platim totdeauna, pentru “gafele” politicienilor. Avertismentul dat, azi, de dl. Theodor Stolojan, prim-vicepresedinte al PD-L, deci al partidului prezidential, potrivit caruia, datorita modului gresit in care sunt gestionati banii publici, suntem in situatia de a se micsora salariile si pensiile, este anuntul falimentului economiei romanesti. Unde vom ajunge? Doamne fereste de furia celor care au rabdat pana acum. 

Domnule TRAIAN BASESCU, arata-ne ca esti ROMAN si desemneaza-l candidat de prim-ministru pe Klaus Iohannis.

Nota: Instalarea unui Guvern cu dl. Klaus Iohannis in frunte, va insemna, printre altele, ca dl. Traian Basescu va candida in conditii egale cu ceilalti candidati, fara avantaje create prin abuz.

De ce le e frica romanilor?

A inceput campania electorala. De pe nenumarate postere uriase, scumpe si de prost gust, Traian Basescu priveste, cu un zambet satisfacut, spre romani si constata: DE  CE  LE  E  FRICA  NU  SCAPA! Ce vrea sa spuna Presedintele tuturor romanilor, cu exceptia multor milioane care se roaga sa scape de el? Ce trebuie sa intelegem? Este simplu, foarte simplu. Sa gandim. De ce le e frica romanilor? De somaj, de boala, de foamete, de mizeria in care trebuie sa-si creasca copiii, de coruptia clasei politice, de minciunile guvernantilor, de lipsa sperantei, de invrajbirea romanilor, etc. Traian Basescu ne avertizeaza: DACA  MA VOTATI, nu veti scapa, veti avea parte de tot ceea ce va este frica.

Votati-l pe Traian Basescu si veti fi partasi la desavarsirea transformarii Romaniei in cea mai inapoiata tara din Europa. Veti avea parte de somaj, de boli pe care nu le veti putea ingriji, va veti vedea copiii flamanzi, veti trai intr-o tara invrajbita, veti privi cu umilinta la gentile de mii de euro ale Elenei Udrea si ale altora ca ea, veti fi stropiti cu noroi de masinile de lux ale super-coruptilor, VETI  AVEA  CEEA  CE  MERITATI!  Nu ma credeti? Ganditi, cu luciditate la ceea ce a facut in 5 ani Traian Basescu. Ganditi la ceea ce s-a intamplat, mai ales, in ultimul an, cand am avut un guvern  format din oamenii presedintelui si aservit acestuia. Ganditi la faptul ca acest guvern, condus de Emil Boc, nu a fost in stare sa faca nimic pentru a diminua criza economica in Romania. 

O intrebare: de unde plateste independentul Traian Basescu propaganda electorala?    

Minciuna: mediu natural de viata

Toata “clasa politica” lupta cu inversunare, in aceste zile, pentru marele ciolan. Toti stiu ca instalarea unui nou presedinte va alunga de la “ugerul” din care mulge, cu lacomie, a actualei trupe prezidentiale si inlocuirea cu o alta.  Adio asfalt turnat cu nemiluita, adio sensuri giratorii inutile si primejdioase, adio trepadusilor care te lingusesc, adio plicurilor dolofane, adio festivalurilor patronate alaturi de fantoma blonda a coruptiei. Merita, gandesc ei, ca in fata acestui dezastru, sa faci orice sacrificiu. Merita sa minti, sa sustii aberatii despre care stii bine ca sunt inventia “laboratorului de partid”, merita sa spui despre adversari ca au fost securisti, ca sunt nepotii lui Bin-Laden, ca se drogheaza, iar daca esti prins cu minciuna sa-ti ceri scuze fara sa clipesti. Ba merita sa inventezi si cate un referendum, absolut inutil, pe banii amaratilor care s-ar putea sa te creada politician cinstit. Orice, numai sa pastrezi locul in care te-ai imbogatit, orice numai sa nu se deschida dosarele pe care le tin incuiate lupii care pazesc oile. Iar, daca, totusi, mafiotii vor pierde ciolanul cel mare, sunt destui cei care asteapta, curgandu-le balele de pofta, sa le ia locul.

Ma intreb: ce simt cei care, cu o nerusinare fara seaman, mint, stiind bine ca mint, cei care sunt gata sa faca orice numai sa se poata indopa cu ceea ce smulg de la gura catorva milioane de oameni, cei care fac cruci mari in timp ce croiesc noi drumuri pe care banii publici se scurg in buzunarele lor? Mai simt oare ceva? Sau minciuna a ajuns sa fie mediul lor natural de viata, mediul in care se simt bine?

Intruchiparea onestitatii, marele salvator, luptatorul cu criza, Lucian Croitoru, a primit, de la patronul sau, lista guvernului pe care-l va prezenta Parlamentului. Marii specialisti in economie si-au pastrat locurile. Metalurgul Gheorghe Pogea si Adriean Videanu, alaturi de Ilie Blaga si altii, sunt specialistii pe care Traian Basescu vrea sa-i pastreze pentru a continua marile succese. Elena Udrea si Emil Boc au ramas in asteptare. Dupa alegeri, Lucian Croitoru se va intoarce consilier pe langa vechiul sau protector, iar guvernul care “modernizeaza” Romania va reinvia.

Nu vreau sa ma supun

Stiu ca sunt privit ca o potentiala victima. Stiu ca cei care fac politica vor sa faca din mine un material maleabil, un fel de lut moale, din care ei sa faca ceea ce vor. Stiu ca nu le place daca incerc sa ma opun, daca le cer adevarul, daca incerc sa-i impiedic cand vor sa-mi spele creierul de bietele mele pareri pe care, apoi, sa le inlocuiasca cu sabloanele elaborate in “laboratoarele” partidelor. Ei vor ca eu sa fiu orb si surd, vor sa ma transform intr-un robot care sa repete, aidoma unui arierat mintal, sloganurile care preamaresc marile si inexistentele realizari ale celor cocotati in varful ierarhiei partidelor si a statului. Iar daca nu vreau sa ma las convins cu “binisorul”, daca continui sa vad evidenta, adica dezastrul economic si degringolada sociala, daca pun intrebari suparatoare, daca cred in continuare in drepturile mele, asa cum sunt scrise in Constitutie, in legile facute de ei si calcate tot de ei, vor intoarce foaia, vor folosi orice mijloace pentru a ma face sa tac, pentru a ma aduce la ordine. Deci trebuie sa aleg. De ce sa am indoieli in legatura cu disparitia flotei romanesti, a patra ca marime din lume? Cel mai simplu este sa spun: ultima expertiza a demonstrat ca nu exista vreun prejudiciu, flota s-a evaporat si gata. Sau de ce sa discut despre banii Ioanei Basescu? De ce sa ma indigneze felul in care Traian Basescu a facut din fata lui, Elena, europarlamentar? De ce sa nu admir dibacia in afaceri a lui Mircea Basescu, afacerist sub acoperire scos in fata de fratele mai mare? De ce sa am banuieli in legatura cu participarea sau neparticiparea lui Mircea Basescu si cine stie a cui inca, la constructia  unei mega-afaceri cu banii destinati inzestrarii armatei Romaniei? Nu este mai simplu sa tac din gura? Nu este mai simplu sa inchid ochii si sa-mi astup urechile? Mai ramane sa-mi platesc cu constiinciozitate impozitele, sa particip, in numele solidaritatii nationale si locale, la plata datoriilor Romaniei si ale Brasovului, la suportarea risipei banilor publici, s-o laud pe Elena Udrea, sa cer incetarea hartuirii Monicai Ridzi, si voi fi declarat cetatean de treaba recunoscandu-mi-se dreptul la respiratie.  

In cele de mai sus nu este vorba despre mine, mai bine spus nu numai despre mine. Nu! Este vorba despre noi toti, despre fiecare cetatean al Romaniei. Este vorba despre raspunsul pe care-l putem primi la cateva intrebari capitale: Este Romania tara noastra? Este Romania un stat de drept? Avem dreptul la demnitate? Suntem slugi sau stapani in tara noastra? Suntem in stare sa cerem, cu tarie, respectareaConstitutiei si a Legilor? Suntem in stare sa cerem egalitate in fata legilor si anularea rusinoaselor imunitati care au impartit cetatenii Romaniei in doua categorii: cei multi care platesc tot si pentru tot si cei putini care pot face orice adapostiti de un fals paravan, imunitatea?  SUNTEM IN STARE SA GANDIM?

Unirea face puterea!

Tresari. Talanga, scuturata de maistru, anunta sfarsitul celor zece ore de lucru pe santierul cu blocuri numite, in reclamele viu colorate,  Gradina Bucuriilor. Se intinse, injura si incerca, oftand, sa-si indrepte spatele teapan, dupa care mai pipai inca odata banii din buzunar. Cinci hartii de o suta, doua de zece si una de un leu. Atat primise azi, pe langa cele patru sute avans, pentru o luna in care lucrase zilnic, de luni pana sambata, cate zece ore. Se simtea umilit, injosit, terfelit prin noroi de nemernicul pentru care ajunsese sa lucreze, el care era, in vremurile de inainte, cel mai bun tencuitor din trustul in care muncise mai mult de zece ani. Isi scoase, cu miscari incete, batranesti, salopeta murdarita cu mortar si imbraca o pereche de blugi, uzati de prea mult purtat, dupa care trase peste cap un tricou rosu, capatat la o panorama politica. Era tarziu si, totusi, nu se simtea indemnat sa plece acasa unde trebuia sa asculte, din nou, invinuirile cu care il primea nevasta de peste un an, de cand incepuse criza asta blestemata.  Stia cum va incepe si cum va continua: -Sunt patru luni de cand nu am platit intretinerea, lumina e inchisa de nu mai tin minte si nu ne-o mai deschide nici dracu, mancam numai ciorba de buruieni cu paine. Unde o sa ajungem? Nenorocita asta de fata, ca n-a vrut Dumnezeu sa ne dea baiat, nu vine acasa cu zilele, cine stie cu cine s-a mai inhaitat, iar tu vii  cu cinci sute de lei! Si da-i cu tipete si cu plansete. Nu, nu mai putea. Pasi incet, injurandu-l printre dinti pe cel de la volanul masinii negre care trecuse pe langa el, lasand sa razbata, prin geamurile deschise, ritmul unei manele: -”Du-te-n….hot nenorocit. Ati furat pana ce ne-ati lasat sa murim de foame”. Stranse furios pumnii, scrasni din dinti, mai injura o data si se hotari. Impinse usa carciumii, din care razbatea veselia altora ca el, se tranti pe un scaun si striga: -Unirea, vreau o sticla de Unirea!

Unde ati fost Domnule Presedinte?

Presedintele jucator al Romaniei, este foarte nemultumit de invatamantul romanesc. Domnia-Sa nu pierde nici o ocazie pentru a-si manifesta “supararea” si, spre “norocul” nostru, are grija, colindand tara, sa-si creeze destule ocazii. De ce este invatamantul una dintre tintele preferate ale criticilor Presedintelui? Nu stiu si nici nu este foarte important. Probabil ca a avut necazuri ca elev si se razbuna acum.  Important ar fi ca Presedintele sa raspunda la niste intrebari: Unde ati fost in ultimii 5 ani Domnule Presedinte? De ce ati aflat abia acum ce deficiente sunt in invatamant? De ce nu va ocupati si de altele? Este plina tara de rezultatele incompetentei.  Duceti-va, pe neasteptate, in cateva spitale. Interesati-va ce medicamente primesc bolnavii internati de cand ati pus un vanzator de masini ministru la sanatate, ministru care vrea sa se faca remarcat prin ingrijirea bolnavilor fara cheltuieli. Dar despre specula imobiliara, despre deposedarea oamenilor de proprietati ati auzit?  Despre cum permite noul Cod Civil licitarea pe nimic a caselor celor ce nu-si mai pot plati creditele ati auzit? Despre haitele de “licitatori” si despre lacomia bancilor stiti ceva? Lasati propaganda electoral prin hipermarketuri, are cine sa va faca cumparaturile, si faceti-va drum prin mahalalele Bucurestiului. Incercati sa aflati cati boschetari mananca din pubelele de gunoi. Incercati sa aflati cum s-au imbogatit primarii care, dupa legile Romaniei, nu raspund in fata nimanui.Veti vedea si auzi multe lucruri interesante. Iar, cel mai interesant va fi, pentru Dvs, sa aflati ca ati fost absent in cei 5 ani de mandat, ca in Romania sunt multe milioane de cetateni uitati de cei care s-au batut pe functii politice, ca cei care guverneaza, ca si Dvs de fapt, nu stiu si, poate, nu-i intereseaza sa stie ce trebuie sa faca, dar, in schimb, traiesc prea bine. Din ce? 

Nota, 28 iunie.   Credeam ca mai marii tarii, Presedintele, Primul-Ministru, ministrii, sunt tot timpul gata sa-si serveasca tara, gata sa actioneze, zi sau noapte, in interesul cetatenilor care-i platesc. Constat ca m-am inselat. Presedintele Romaniei este, aproape zilnic, ocupat cu participarea la tot felul de festivaluri, petreceri cu mici si bautura agrementate cu dans, toate fiind bune ocazii pentru pupat alegatorii, pentru luat copii in brate si pentru discursuri indreptate spre cei care-i sunt adversari. Oare Presedintele Basescu nu are nici o treaba, are timp pentru colindat tara,  pe banii contribuabililor? Oare este atat de placuta functia de presedinte de tara incat sa nu te mai preocupe decat cum sa-i convingi pe romani, dupa ce nu ai facut nimic remarcabil intr-un mandat, ca meriti inca unul? Oare este legala aceasta propaganda electorala, mascata, in care se folosesc mijloacele platite de contribuabili pentru exercitarea atributiilor constitutionale ala presedintelui?

CACEALMAUA!

Privesc, inmarmurit, ecranul televizorului. Insotite de vocea crainicei, curg cifrele, de necrezut, ale “viitoarelor” salarii de care se vor bucura bugetarii. In locul celor 50%, la care se parea ca au renuntat, profesorii vor primi salarii duble, iar unii triple. Un soldat sau un agent de politie debutant vor primi 2280 de lei, un capitan 6480 de lei, in timp ce seful armatei se va bucura de 8190  de lei. Nu vreau sa mai insir alte cifre, le poate gasi oricine cu usurinta,vreau sa descifram, insa, ce este in spatele lor, in spatele promisiunii, facuta cu jumatate de gura, ca legea si,deci, salariile vor intra in vigoare de la 1 ianuarie 2010. Putem fi siguri ca nu s-a intamplat vreo minune, economia Romaniei nu a progresat peste noapte, dimpotriva, a regresat si regreseaza. Aceste salarii, difuzate ca ceva senzational de mass-media romaneasca, nu au acoperire. Contribuabilii platesc, deja, impozite aberante. Orice marire a acestora va paraliza majoritatea agentilor economici. Oare cei instalati la carma Romaniei nu stiu toate acestea? Si daca stiu, de ce nu ne spun adevarul? Din doua motive: promisiunea acestor salarii va bloca orice fel de proteste in acest an, in special in foarte delicata perioada a campaniei electorale a lui Traian Basescu si, totodata, speranta acestor salarii se va lega, in mintea bietilor oameni, de realegerea acestuia. De fapt, asa cum au castigat alegerile, cei de la putere vor sa se consolideze si sa-l realeaga pe Traian Basescu, prin minciuna.  Este vorba de o mare cacealma. Urmeaza altele, la fel de incredibile. Incredibila este si credulitatea noastra.

Nota: Legea cu noile salarii se va aproba dar, dupa realegerea lui Traian Basescu, prin drepturile pe care si le-a dat prin OUG 61, Guvernul o va modifica, o va amana, etc.  Dupa care va urma rafuiala si reducerea la tacere a adversarilor politici.  

Daca este crezuta, VORBA DULCE MULT ADUCE, politicienilor!

Recunosc: vorbele duioase, vorbele dulci, vorbele rostite cu fermitatea competentei mimate, vorbele spuse cu privirea aburita de duiosie si atintita in ochii mei, ca, de fapt, orice fel de vorbe aruncate de politicieni spre noi, au facut din mine un fel de arici care se ascunde, de indata, sub tepii neincrederii, tepi care, sper eu, ma pot apara de cei care nu se sfiesc sa ne ia totul, ascunsi in spatele minciunii, chiar si putinul care ne-a ramas. Am reusit, pe drumul de multi ani, al politicii romanesti, sa aflu ca, de regula, politicianul roman gandeste in subtext si spune, de fapt,  altceva, ceva destinat omului oarecare,  omului onest in mintea  caruia a ramas ceva din cele zece porunci.  Am invatat ca daca las vorbele, cu mestesug croite si cu prefacute  zambete sau lacrimi insotite,  sa-mi patrunda in suflet, sa ma emotioneze, voi uita sa ma intreb: ce a facut pentru noi acest domn, de unde are averea pe care incearca sa o ascunda, unde era cand nu aveam cu ce plati gazul sau painea cea de toate zilele? Iata un exemplu de fatarnicie politica, dupa mintea mea. Acum doua sau trei zile, printre multe altele, l-am ascultat pe Domnul Prim-Ministru Emil Boc informand poporul despre cum este pregatit Guvernul sa cheltuie multe milioane de euro pentru garantarea a pana la 60,000 de euro din creditele pe care tinerii le vor lua pentru prima lor casa. Deocamdata Guvernul, adica dl. Boc,  pune la bataie 100 de milioane de euro, dar, daca va fi nevoie, va mai scoate inca pe atat, ca este de unde, din banii pe care contribuabilii trebuie sa si-i rupa de la gura cu gandul la scolile in care invata copii lor, la spitalele de care s-ar putea, Doamne fereste, sa aiba nevoie, la drumurile gaurite si peticite ale tarii, la pensiile parintilor lor, etc. etc. Si ne-a mai aratat dl. Boc ce multe foloase vom avea: tinerii vor avea case, somerii vor gasi de lucru pe santierele de locuinte, se va relansa sectorul de investitii imobiliare, si asa mai departe. Cine a fost atent a putut, insa, intelege ca din aceste credite se vor putea cumpara orice fel de locuinte, inclusiv cele pe care speculantii imobiliari le-au construit si stau cu ele goale dar nu vor sa le reduca preturile, cu toate ca profitul inclus in pret trece de jumatatea acestuia. S-a mai putut intelege ca nu se va pune o conditie de varsta, ca tot tanar te numesti si la 50 de ani. In concluzie: nu se va relansa construirea ci vanzarea de locuinte, nu tinerii vor fi norocosii cumparatori ci cei care vor putea lua credite mult mai mari, dar garantate partial de stat, iar cei pentru care se face aceasta “constructie”, cei care castiga in final, sunt “dezvoltatorii”. Asta mi-a amintit ca primarul Brasovului, prezent, acum cateva zile, nu stiu de ce, la o manifestare publicitara a unui “investitor” in locuinte, anunta, cu acest foarte potrivit prilej, ca Brasovul, adica Domnia-Sa, gandeste sa cheltuiasca unul sau doua milioane de euro, platiti de noi ca taxe si impozite locale, pentru a suporta dobanzile creditelor pentru locuinte. Inteleg, de aici, ca relansarea “investitorilor” in constructia de locuinte, ascunsa in spatele vorbelor mari despre nevoile tinerilor, este un gest “politic”, gandit din timp, uitandu-se cate alte sectoare, prioritare in acest moment, printre care si agricultura, au nevoie acuta de finantare. Ma rog lui Dumnezeu si m-as bucura, ca eu sa gresesc si ca, de fapt, dl. Boc sa fie sincer.      

O noua ordine economica mondiala?

29 mai 1954. La hotelul Bilderberg din Osterbeek, Olanda, s-au intalnit, la invitatia catorva initiatori,  printre care printul Bernhard al Olandei si David Rokefeller, mai multi oameni de afaceri, politicieni si bancheri, cu scopul declarat de a analiza evolutia statelor lumii in conditiile complicate ramase in urma razboiului. Participantii au hotarat ca intalnirile sa aiba loc in continuare, anual, sub denumirea:  “Grupul Bilderberg”, dupa numele hotelului in care se desfasurase prima reuniune. Secretul absolut care a inconjurat, de atunci, toate reuniunile, participarea unor personalitati detinatoare ale puterii politice si financiare mondiale, paza stricta asigurata reuniunilor de politie si armata, forte aeriene si navale, au determinat, mai ales din partea presei, crearea de diverse scenarii. Unii denumesc grupul : “Guvernul Mondial”, altii spun ca importanta deciziilor acestuia depaseste de departe pe cea a deciziilor grupului celor 8 lideri ai tarilor cele mai industrializate -G8-, etc.etc.

In aceste zile a avut loc, la hotelul de cinci stele Nafsika Astir Palace de la Vouliagmeni-Grecia, a 57-a reuniune a grupului. Un ziarist, Daniel Estulin, pretinde ca are informatii potrivit carora subiectul principal a fost desfasurarea actualei crize in doua variante: “o criza prelungita si agonizanta, care va aduce lumii decenii de stagnare, declin si saracie…sau o criza intensa, dar scurta, care pregateste drumul spre o NOUA ORDINE ECONOMICA MONDIALA, cu reducerea suveranitatii nationale, dar mai eficienta”. 

Mi se pare ca ideea unei noi ordini economice mondiale, care nu poate fi separata de o NOUA ORDINE POLITICA,  a inceput sa se faca simtita din mai multe directii. A inceput sa se inteleaga ca actuala ordine politico-economica mondiala functioneaza defectuos si ca, in chiar constructia sa,  se afla germenii bolilor care o pot distruge, iar acesti germeni sunt, in primul rand, lacomia, lipsa de scrupule, coruptia, etc. care gasesc in regulile asa numitei economii libere un camp favorabil de actiune, ceea ce noi am simtit din plin in Romania.  Reactiile la aceasta situatie sunt diferite. Un exemplu este aparitia, cu succes, in Franta, a NPA ( Nouveau Parti Anticapitaliste -Noul Partid Anticapitalist) al  lui Olivier Besancenot, ale carui solutii sunt, cu siguranta, la antipodul celor, cu caracter de limitare, cred, a libertatii din sistem,  pe care le-ar fi putut discuta Grupul Bilderberg. Sigur este, insa, ca, pe o cale pe care nu o putem analiza acum, “haosul”, bine organizat, existent in economia mondiala, mai ales in sistemul bancar, trebuie controlat, trebuie facut ceva pentru armonizarea intereselor celor de la putere cu interesele celor multi si care, pana la urma, platesc totul. Solutiile trebuie gasite cat mai este timp iar viteza de reactie a statelor, a grupurilor statale de interese, va masura inteligenta politicienilor. Intarzierea, ezitarile, miopia politica, pot avea consecinte incalculabile, ca, de exemplu, solutii de extrema cum pot fi cele promovate de dl. Olivier Besancenot.

Romani fericiti

Domnii Emil Boc si Gheorghe Pogea i-au facut “fericiti”  pe romani. Dupa cum ne-au spus cei doi demnitari, salariile bugetarilor nu vor creste in acest an si, dupa cum a fost usor de inteles, statul ”se lupta” cu mari greutati pentru a plati pensiile si salariile. Eu am dedus, din aceasta ultima informatie, data de primul-ministru, ca, nefiind de unde, s-ar putea sa se faca unele reduceri ale acestora, ba, mai mult, a inceput sa se intrezareasca si posibilitatea unor disponibilizari in randul bugetarilor. Se pare ca prima tinta sunt cei din invatamant. Totusi bugetarii pot fi fericiti. Lor li se promite ca-si vor primi salariile de baza(?) si inca nu sunt amenintati direct cu disponibilizari.  Grosul somerilor, unii spun ca vor ajunge curand la un milion, provine din sectorul privat, unde se fac si cele mai dureroase reduceri de salarii. Dar asta nu este tot. Inflatia va lovi cu o alta reducere a puterii de cumparare, in primul rand, pe cei cu venituri mici, pe cei  ale caror cheltuieli sunt indreptate majoritar spre alimente. Si nici asta nu este tot. Timpul trece repede si vom ajunge la restituirea celor 20 de miliarde de euro, care, de fapt, vor fi vreo 25-30 de miliarde cu dobanzi, etc. Reducerea puterii de cumparare va fi drastica. Va ajuta cu ceva acest imprumut pe cei necajiti, adica pe cei care traiesc din munca? Nu vreau sa raspund, raspunsul fiind evident, dar, sunt sigur, vor fi  indivizi, bogati si acum, care se vor bucura de “ceva” din acesti bani.

Se putea si altfel? Sunt sigur ca la aceasta intrebare domnii Presedinte Traian Basescu, Prim-Ministru Emil Boc si Ministru de Finante Gheorghe Pogea raspund: NU!  Eu cred ca se putea, dar nu cu un inginer metalurg in fruntea finantelor tarii. Poate ca la remanierea guvernului, care se apropie, se vor gasi alte solutii. Iar,  daca nu va fi o remaniere, s-ar putea sa  fie  o schimbare.