Campionatul saptamanii

 

Uimitoarele inventii aruncate pe piata murdariei electorale, in ultimele zile, ne fac sa asteptam, cu “speranta”, roadele muncii “strategilor de campanie electorala”, din saptamana care urmeaza, saptamana care va fi, se pare, una de varf. Cata nerusinare, cata lipsa de elementar respect pentru tara numita Romania si pentru cetatenii sai. Este asa greu de inteles ca fiecare galeata cu zoaie aruncata peste adversarul politic se scurge, de fapt, pe obrazul tarii noastre? Este asa greu de inteles ca tara de care hoarda politica isi bate joc este Romania? Continuati, domnilor, daca vi se poate spune asa. Campionatul murdariei, al pregatirilor pentru fraudarea alegerilor, continua. Iar acest campionat se face pe banii nostri, pe banii care ni s-au scos din buzunare prin diverse metode. Pana acum, cel cu cele mai mari sanse la titlu este Traian Basescu. 

Ce va face Presedintele?

14.10.09,  ora 15:57    Sa remarcam, in prealabil, viteza cu care evolueaza criza politica din Romania si, in acest context, faptul ca PDL cauta, cu febrilitate, o solutie pentru a pastra ceva din puterea pe care a pierdut-o. Insistenta pentru un guvern politic, prezentarea lui Klaus Johannis ca un pericol pentru Romania, -vezi declaratiile dlui Canacheu-, propunerea pentru un Guvern de uniune nationala, etc. fac parte din aceasta cautare orchestrata, fara indoiala, in acord cu Presedintele.

O mentiune. Se vorbeste despre dreptul presedintelui de a NUMI primul-ministru, ceea ce nu este adevarat. Presedintele are dreptul de a desemna un CANDIDAT la acest post, dreptul de decizie, deci de a-l numi, apartinand Parlamentului.

Presedintele Basescu este in situatia unui boxer adus de adversar in corzi. Propunerea, bine gandita, de a fi desemnat drept candidat la functia de prim-ministru dl Klaus Johannis nu poate fi respinsa de presedinte decat cu riscul unor mari pierderi in lupta pentru castigarea unui nou mandat la Cotroceni. -La primul sondaj dl Basescu va cobori sub 30%-.  Oricum, pentru a respinge pe dl Klaus Johannis, presedintele trebuie sa vina cu o propunere de calibru egal. Asa s-a ajuns, si intentionat s-au lasat sa rasufle, pentru testare, in presa, la propuneri fantoma ca: Mugur Isarescu, Florin Georgescu, Mihai Tanasescu sau Lucian Croitoru. Ultimul nume este foarte interesant. Lucian Croitoru este ginerele lui Mugur Isarescu, este consilier la Banca Nationala (?) si a fost nominalizat candidat la un post de vice-guvernator BNR de catre PDL.  Cred ca, daca Presedintele va reusi sa-si stapaneasca ranchiuna, va lua hotararea de a-l desemna pe dl Klaus Johannis, ceea ce este si pentru el personal cea mai buna atitudine. Dl Presedinte Traian Basescu are la dispozitie si o alta cale. Domnia-Sa poate desemna un alt candidat, inclusiv Emil Boc, pe care majoritatea nou constituita il va respinge in Parlament. Procedura se poate repeta pana la posibilitatea dizolvarii Parlamentului. Adoptand aceasta atitudine dl Traian Basescu poate conta pe dorinta parlamentarilor de a-si pastra mandatul si deci pe acceptul prin vot al dorintei Presedintelui, fortati de aceasta dorinta. O astfel de situatie, de extrema, ar insemna o criza extrem de grava iar dl Basescu va spune adio Cotrocenilor. Nu va mai ajunge nici macar in turul doi, sanctionat de un popor indignat.

Parerea mea este: KLAUS JOHANNIS va fi primul-ministru al Romaniei.

Nota: ora 16:20 Dl. Traian Basescu se indreapta spre sinuciderea politica. Adresandu-se ambasadorilor din UE si-a exprimat optiunea pentru un prim-ministru care vorbeste limbajul FMI. Este vorba de a gasi un pretext, care lui Traian Basescu i se pare inteligent, pentru a nu respecta dorinta majoritatii parlamentare oficial constituita. Cel in cauza poate fi Mihai Tanasescu sau anonimul Lucian Croitoru.

Cine va fi presedintele Romaniei? (2)

Alegerile sunt tot mai aproape asa ca intrebarea caragialesca: “eu cu cine votez?” a inceput sa ma preocupe. De la inceput constat ca, de fapt, nu stiu aproape nimic despre cei cinci lansati, pana acum, drept candidati la presedintia Romaniei. Asa ca exclud, de la inceput pe Traian Basescu si pe George Becali. Motivul? Basescu nu a facut nimic bun pentru Romania, in schimb a facut destule rele, iar George Becali nu se remarca decat prin tupeul cu care-si permite sa creada ca ar putea fi presedintele nostru. Mai grav, in cazul ambilor exista pericolul ca intr-o zi sa aflu ca am votat un infractor. Basescu nu a lamurit nici acum eventuala sa culpa in jefuirea flotei romanesti, in cazul vilei din str Mihaileanu 2, in felul in care a ajuns europarlamentar Elena Basescu, in sursa celor aproximativ un milion de euro cu care si-a cumparat Ioana Basescu un apartament de lux de la indoielnicul Puiu Popoviciu, in afacerile facute prin fratele sau Mircea Basescu si cate altele or mai fi de care nu am auzit inca.  Oare de ce legea nu pune nici un fel de conditii de studii, sanatate si onestitate pentru cei care vor sa candideze la functia de Presedinte al Romaniei, dar nici pentru primul-ministru, ministri, parlamentari, etc? Orice analfabet, bolnav mintal sau infractor nedescoperit, poate aspira la Palatul Cotroceni sau la alte locuri in care sa influienteze soarta unor oameni cinstiti, care traiesc prost din munca lor, neinformati de cei care s-au indulcit la bani multi, putere, onoruri, etc. nemeritate. Ramane sa mai gandesc la Mircea Geoana, Crin Antonescu si Sorin Oprescu.

Crin Antonescu a pierdut mult in aprecierea mea prin faptul ca PNL, de coniventa cu PSD, a facut din Bogdan Olteanu unul dintre vice-guvernatorii Bancii Nationale a Romaniei. A inlatura candidatura lui Daniel Daianu pentru Bogdan Olteanu, o mediocritate a politicii romanesti, este cel putin un gest iresponsabil.

Se asteapta, ca posibile, si depunerea candidaturilor lui Corneliu Vadim Tudor si Nati Meir. Doamne fereste! 

Pana acum, niciunul, dintre cei ce si-au anuntat candidatura, nu s-a simtit obligat sa explice, celor carora le cere votul, ce avere are si cum a facut-o. Am dreptul ca, in cazul celor care nu vor da astfel de explicatii, sa banui acte de coruptie.

Save Our Souls! SOS

 O corabie in deriva strabate,fara tinta, scartaind sinistru, Marea Nerusinarii.  Impinsa de vantul coruptiei si incompetentei, zguduita de vaietele celor care inteleg cat de aproape poate fi sfarsitul, corabia, lovita de valurile lacomiei, isi continua drumul spre stancile sfarsitului. La carma nu mai este nimeni. Capitanul, insotit de fantoma blonda a nebuniei, canta si danseaza aclamat de  cativa marinari care, impreuna cu preotul echipajului,  orbiti de lacomie, nu mai vad  decat blidul cu linte promis. Ceilalti marinari stau in jurul celor care vor sa ia locul capitanului, asculta vorbele zornaitoare si gaunoase ale acestora, aplauda si par a nu vedea stancile din zare. Nimeni nu pune mana pe timona, nimeni nu incearca sa intoarca corabia spre posibilul senin ce se banuie si la dreapta si la stanga.  Nimeni nu pare sa auda plansetele, strigatele de groaza, rugaciunile femeilor, copiilor si barbatilor care si-au platit calatoria cu aurul intrat in buzunarele capitanului si a clicii sale. Cazuta in genunchi, multimea indreapta catre cer strigatul spaimei: Doamne, Dumnezeule, salveaza sufletele noastre!   

Nu vreau sa ma supun

Stiu ca sunt privit ca o potentiala victima. Stiu ca cei care fac politica vor sa faca din mine un material maleabil, un fel de lut moale, din care ei sa faca ceea ce vor. Stiu ca nu le place daca incerc sa ma opun, daca le cer adevarul, daca incerc sa-i impiedic cand vor sa-mi spele creierul de bietele mele pareri pe care, apoi, sa le inlocuiasca cu sabloanele elaborate in “laboratoarele” partidelor. Ei vor ca eu sa fiu orb si surd, vor sa ma transform intr-un robot care sa repete, aidoma unui arierat mintal, sloganurile care preamaresc marile si inexistentele realizari ale celor cocotati in varful ierarhiei partidelor si a statului. Iar daca nu vreau sa ma las convins cu “binisorul”, daca continui sa vad evidenta, adica dezastrul economic si degringolada sociala, daca pun intrebari suparatoare, daca cred in continuare in drepturile mele, asa cum sunt scrise in Constitutie, in legile facute de ei si calcate tot de ei, vor intoarce foaia, vor folosi orice mijloace pentru a ma face sa tac, pentru a ma aduce la ordine. Deci trebuie sa aleg. De ce sa am indoieli in legatura cu disparitia flotei romanesti, a patra ca marime din lume? Cel mai simplu este sa spun: ultima expertiza a demonstrat ca nu exista vreun prejudiciu, flota s-a evaporat si gata. Sau de ce sa discut despre banii Ioanei Basescu? De ce sa ma indigneze felul in care Traian Basescu a facut din fata lui, Elena, europarlamentar? De ce sa nu admir dibacia in afaceri a lui Mircea Basescu, afacerist sub acoperire scos in fata de fratele mai mare? De ce sa am banuieli in legatura cu participarea sau neparticiparea lui Mircea Basescu si cine stie a cui inca, la constructia  unei mega-afaceri cu banii destinati inzestrarii armatei Romaniei? Nu este mai simplu sa tac din gura? Nu este mai simplu sa inchid ochii si sa-mi astup urechile? Mai ramane sa-mi platesc cu constiinciozitate impozitele, sa particip, in numele solidaritatii nationale si locale, la plata datoriilor Romaniei si ale Brasovului, la suportarea risipei banilor publici, s-o laud pe Elena Udrea, sa cer incetarea hartuirii Monicai Ridzi, si voi fi declarat cetatean de treaba recunoscandu-mi-se dreptul la respiratie.  

In cele de mai sus nu este vorba despre mine, mai bine spus nu numai despre mine. Nu! Este vorba despre noi toti, despre fiecare cetatean al Romaniei. Este vorba despre raspunsul pe care-l putem primi la cateva intrebari capitale: Este Romania tara noastra? Este Romania un stat de drept? Avem dreptul la demnitate? Suntem slugi sau stapani in tara noastra? Suntem in stare sa cerem, cu tarie, respectareaConstitutiei si a Legilor? Suntem in stare sa cerem egalitate in fata legilor si anularea rusinoaselor imunitati care au impartit cetatenii Romaniei in doua categorii: cei multi care platesc tot si pentru tot si cei putini care pot face orice adapostiti de un fals paravan, imunitatea?  SUNTEM IN STARE SA GANDIM?

Cine va fi Presedintele Romaniei? (1)

Din ce in ce mai multi romani inteleg  pericolul care ne pandeste, din ce in ce se simte, pluteste in aer, faptul ca statul roman nu mai este un sistem unitar de institutii al caror rost este apararea drepturilor garantate cetatenilor prin Constitutie. Puterile statului, asa cum sunt definite prin Constitutie, par  sa uite care le este rostul iar relatia dintre ele tinde spre o ciondaneala de doi bani.  Dintr-un sistem unitar statul se transforma, pe zi ce trece, intr-un conglomerat de institutii, fiecare luptand pentru interesele  sale, fiecare straduindu-se sa primeasca  cat mai multi bani de la buget in dauna celorlalti, fiecare dand impresia ca nu mai este o institutie a statului ci un grup de interese. Ne deprindem sa auzim ca sefii, numiti politic, ai acestor institutii isi dau salarii enorme, de mii si mii de euro, pe care nu le justifica nici valoarea lor personala, nici realizarile institutiei in varful careia au fost aruncati prin actiunea “algoritmului” politic. Toate aceste salarii, care nu se puteau acorda fara complicitate guvernamentala, sunt foarte departe de proportia obligatorie dintre veniturile personale si PIB-ul real al Romaniei, din care trebuie sa traim toti.  Si, in timp ce se discuta cu toata seriozitatea, daca cei bolnavi, gatuiti de lipsurile zilnice, vor mai putea solicita serviciile medicului, dupa ce va intra in vigoare coplata de 5 lei la medicul de familie, niste doamne transformate in ministri, la ministere create anume pentru ele, arunca cu banii publici pentru a-si umfla “imaginea” publica. Numai banii cheltuiti de dna Ridzi,  cu ocazia Zilei Tineretului, inseamna coplata pentru vreo 700.000 de bolnavi. Daca-i adaugam pe cei, cu mult mai multi, cheltuiti de dna Udrea, din bugetul Ministerului Turismului, mai ca nu ar mai fi fost nevoie de aceasta coplata. Sigur ca banii cheltuiti de aceste doua doamne sunt o mica parte din banii publici cheltuiti fara rost de catre institutiile din administratia publica, centrala si locala. Nimeni, absolut nimeni, nu controleaza oportunitatea cheltuielilor facute, in aceasta perioada de grava criza economica, in administratia locala, zona in care presa tace, fiind, practic, incalecata de baronii de diverse categorii. Cine este vinovat de acest derapaj?  Pe scurt raspunsul este: incompetenta si lacomia. Pe masura ce s-au succedat, guvernele din ultimii 20 de ani au dovedit ca nu stiu ce trebuie sa faca, nu au reusit sa inchege politici unitare orientate spre prioritatile momentului, dar inscrise in prioritatile pe termen mediu si lung  ale dezvoltarii si, in ciuda a tot felul de strategii de dezvoltare durabila bune pentru simpozioane, intamplarea  si interesele momentului au ramas sa dicteze in procesul de decizie. 

Se apropie alegerile pentru Presedintele Romaniei. Este vorba de un moment de importanta capitala pentru viitorul nostru. Multi, foarte multi,  romani cred ca actualul presedinte a provocat prin amestecul brutal, arbitrar, incompetent, in activitatea statului o accelerare puternica a declinului nostru si ca trebuie indepartat, prin vot, de aceasta functie. Totusi, cu toata scaderea intentiei de vot pentru Dl. Traian Basescu, acesta este sustinut, inca, de 38% dintre alegatori. Cum va evolua scena preelectorala? Vom cauta un modest raspuns in zilele urmatoare.  

Sic tranzit gloria mundi. Tristetea dnei Monica Ridzi

Scandalurile, cu subiecte reinoite aproape zilnic, din sanul coalitiei guvernamentale, atat cat ajung la urechile noastre, scot la iveala fragmente, rau mirositoare, din adevarul despre politicienii care au ajuns sa conduca Romania. Un astfel de scandal i-a adus o maxima si rusinoasa notorietate dnei Monica Iacob Ridzi, in curand ”fost” ministru al tineretului si sportului.  Subiectul scandalului? Foarte simplu. Din dezvaluirile mass-media de pana acum, se pare ca dna ministru Monica Ridzi a profitat de sarbatorirea Zilei Tineretului, ca pretext, pentru a deturna peste 600.000 de euro, din bugetul ministerului, spre campania electorala a Elenei Basescu. Mai mult, azi 3 iulie s-a aflat ca dna Ridzi si-a falsificat datele din CV. Si, totusi, dna Ridzi nu vrea, nici in ruptul capului, sa demisioneze, sa paraseasca frumusete de minister, creat, anume pentru Domnia-Sa, de catre seful piratilor. Nu este greu sa intelegem ca ceea ce auzim si vedem noi, din lupta incrancenata care se duce in jurul acestei neinsemnate doamne, este nimic pe langa ceea ce se petrece in culise.  Sa intelegem ca vorbele dnei Ridzi, sau ale dlui Boc, in legatura cu aceste jalnice intamplari,  sunt, de fapt, vorbele dlui Traian Basescu, parte super-interesata in acest scandal. Sa mai intelegem ca luptatorii cu gura, aparatori ai dnei Ridzi, ca de pilda domnisorul Boureanu, nu sunt decat niste arivisti care incearca sa-si creeze o platforma de “politicieni” cat mai aproape de atentia dlui Basescu. Si, sa mai intelegem ca dl Traian Basescu, nu va vorbi despre acest caz decat atunci cand va sti pana unde poate merge  si ce solutie poate gasi DNA. Deznodamantul este foarte aproape. Pronosticul meu este: dl. Traian Basescu, principala tinta a atacatorilor, va fi infrant, restul sunt victime colaterale. Poate ca atunci vor vorbi si dnii Mircea Geoana si Crin Antonescu. Partea amuzanta este felul in care dna Ridzi, “absolvent” a trei facultati, posesoare a unui doctorat in stiinte ingineresti si a doua masterate, mar al discordiei in PD-L, va avea ocazia sa se intoarca la stiintele care-i sunt dragi si sa-si fructifice studiile (?). Asa va trece gloria unei tinere “sperante” a politicii marinaresti. Asa trebuie sa ajunga in lada cu gunoaiele politicii toti cei care nu au muncit, nu muncesc, nu produc decat minciuni, intrigi si hotii, dar vor sa se umple de bani luati din munca altora.

NOTA: Ieri, 3 iulie, la insistentele unor lideri ai PD-L, i s-a cerut dnei Ridzi sa-si depuna demisia pana la pranz. Aceasta a  cerut ajutor Elenei Basescu care, la randul ei a apelat la taticu. Dl Traian Basescu a pus mana pe telefon si l-a luat la rost pe Emil Boc. Rezultatul? Monica Iacob Ridzi este, in continuare, ministru. Aici a ajuns Romania. 

A fi sau a nu fi POLITICIAN

Ce vrei sa te faci tu, puisor, cand vei fi mare? Este printre noi cineva caruia sa nu i se fi pus aceasta intrebare? Toti am raspuns, dezvaluindu-ne visele de copil. Unul voia sa fie medic, altul mecanic de locomotiva, altul politist, altul inginer,  numai politician nu-mi amintesc sa fi dorit vreunul. Dar asta era pe vremea mea, azi visul a din ce in ce mai multi copii este sa se faca “oameni bogati”, sa fie si ei ca cei care au ajuns modelele nocive, toxice, distrugatoare, ale zilelor de azi. Sa aiba vila, masina scumpa si, cat mai repede, un elicopter si  un yacht. Totul cu cat mai putina munca si fara raspundere. Sigur, copiii de azi navigheaza pe internet si  afla, prin acest mijloc  recomandat ca inlocuitor al scolii chiar de presedintele tarii, ca, potrivit declaratiilor de avere, cea mai eficienta “meserie”, pentru implinirea acestor visuri, este cea de politician.  Este greu? Este usor? Ce trebuie sa faci pentru a ajunge sa te numesti “politician”? Sa sintetizam. Un politician trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. Mai trebuie sa stie sa caute informatii pe Google, dupa care se poate inscrie intr-un partid. In care? In cel care pare sa aiba cele mai multe sanse la cele mai apropiate alegeri. Urmeaza efortul principal: mimarea devotamentului fata de lideri, a dragostei pentru doctrina partidului, chiar daca nu stie nimic despre asa ceva, scandarea la manifestarile de partid a numelui liderului cel mare, si altele ejusdem farinae. In scurt timp, candidatul la glorie politica castiga statutul de “tanara speranta”, i se recunosc meritele si primeste o prima functie in partid, de regula in organizatia de tineret. A venit momentul sa-si continue studiile. Nu a facut liceul? Nu-i nimic. Il poate face, ca sa zic asa, odata cu facultatea. In foarte scurt timp, tanara speranta poate arata tuturor prietenilor politici o splendida diploma. Vine si rasplata. Recunoscut ca atare, proaspatul politician este invitat la showurile politice ale televiziunilor, unde apara cu strasnicie fiecare miscare a partidului  si primeste, de exemplu, un loc eligibil pe lista candidatilor la un loc de consilier in Consiliul Local. Intre timp, ca prin minune, incep sa se adune cateva terenuri, vreo doua apartamente, ceva banuti negri pentru zile albe si, dintr-un amarat, venit din satul natal cu o traistuta cu doua camasi si o pereche de izmene, proaspatul om politic a ajuns sa aiba o figura prospera, poarta costum negru cu cravata rosie si nu mai bea decat whisky “black label”.  Ce mare lucru poate fi sa mai faca inca o facultate, sa devina doctor in “ceva”  si sa se pregateasca pentru un loc in Parlament. Undeva, la orizontul ambitiilor sale, politicianul nostru intrevede, deja, un portofoliu ministerial, cel al sanatatii sau al invatamantului sau, de ce nu, al finantelor, dar, la rugamintile sefului va accepta si afacerile externe.  

Sigur ca cele de mai sus sunt o “parabola” si orice asemanare cu vreun eventual caz real este o nefericita intamplare. Ceea ce trebuie sa retinem, insa, este apetenta pentru functii politice combinata cu lipsa de pregatire a celor care se lupta pentru scaune de consilieri, parlamentari, ministri, etc.  Cetatenii Romaniei percep, din ce in ce mai acut, faptul ca regresul relativ al tarii noastre este provocat, in primul rand de INCOMPETENTA.    

Vot obligatoriu? DA! DAR…

S-au auzit, in aceste zile, mai multe voci discutand un subiect care poate parea interesant: introducerea votului obligatoriu si sanctionarea celor care nu se conformeaza. Discutia este motivata de foarte slaba prezenta la urne la alegerile parlamentare din noembrie 2008 si la alegerile de europarlamentari de ieri. De fapt, absenteismul ridicat, provocat de ideea inutilitatii votului, deci datorita lipsei unei alternative reale, face ca Romania sa fie administrata de o minoritate politica, de politicieni lipsiti de o legitimitate reala. Cei mai multi dintre acesti politicieni au “demonstrat” cu claritate ca nu sunt pregatiti pentru misiunea pe care si-au asumat-o si, din pacate, au trezit, de prea multe ori, suspiciuni in privinta onestitatii cu care separa treburile statului de cele personale. Aceasta realitate nu poate fi “reparata” prin introducerea votului obligatoriu iar vina este numai a partidelor politice care s-au transformat in grupuri de interese fara preocupari pentru pregatirea, dintre membrii lor, a unor veritabili manageri politici. Dimpotriva, majoritatea functiilor de conducere din administratia de stat, centrala si locala, au fost transformate, cu o motivare greu de acceptat, in functii destinate membrilor partidelor aflate la putere, ceea ce  va transforma administratia de stat intr-o anexa a acestor partide  si va reduce, inca, nivelul de competenta profesionala al acesteia. Singura solutie reala, in folosul realizarii unui parteneriat corect intre cetatenii Romaniei si clasa politica,  este acceptarea adevarului si reformarea partidelor pe baza acestui adevar. Iar daca vrem sa aflam adevarul, votul obligatoriu poate fi intr-adevar de folos, dar numai daca, prin lege, buletinele de vot vor avea, indiferent de categoria scrutinului, o rubrica in care sa puna stampila cei care cred ca nu au pe cine vota.  Sigur ca, daca aceasta rubrica va fi folosita de peste 50% dintre votanti, scrutinul va trebui anulat si repetat dupa un timp rezonabil.  Nu cred ca actuala clasa politica poate accepta aceasta varianta. Sunt prea multi politicienii ale caror interese nu se pot armoniza cu aceasta situatie.    

Vocea dnei Sulfina Barbu

Miercuri, 3 iunie, Antena 3.  Doamnele Renate Weber si Sulfina Barbu, sunt invitate la o discutie pe marginea hotararii de a se aproba noile coduri, Codul Penal si Codul Civil, prin asumarea raspunderii de catre Guvern. Doamna Renate Weber se opune acestei proceduri si subliniaza posibilele urmari grave, pentru cetatenii romani, ale folosirii acestei proceduri,  in cazul acestor legi de importanta capitala. De fapt, aceasta procedura inseamna a inlatura vocea si votul parlamentarilor si a le inlocui, in cazul de fata cu doua comisii care NU reprezinta poporul roman. In schimb, Dna Sulfina Barbu sustine, aproape cu vehementa, legitimitatea acestei proceduri si considera ca trecerea prin cele doua comisii este suficienta. Dna Sulfina Barbu este senator dar, in loc sa sustina rolul dezbaterii parlamentare, sustine , daca judecam fondul afirmatiilor sale, inutilitatea acesteia. Am ascultat-o cu atentie si, incercand sa trec peste impresia neplacuta pe care mi-o face stridenta vocii Domniei-Sale, nu-mi pot stapani impresia de fals a argumentelor pe care le foloseste. Deasemeni, nu inteleg de ce nimeni nu-i intreaba, pe cei care sustin aprobarea prin asumarea raspunderii, ce interese, si ale cui, duc spre fortarea acestei proceduri.

In alta ordine de idei, este bine sa se inteleaga ca aprobarea prin “asumarea raspunderii de catre Guvern” nu inseamna nimic concret. Nimeni, din Guvern, nu va raspunde vreodata pentru consecintele neplacute, ce pot aparea, pentru romani.