Stimate(?) Domnule Cristian Diaconescu!

Incep prin a va felicita pentru gestul, nu-l pot numi politic, prin care ati devenit parlamentar “independent”, castigand astfel umilitorul drept de a executa, fara cracnire, deci in deplina “independenta”, ordinele transmise, prin seful de grup, de catre cel pe care-l iubiti si stimati. De fapt am vrut sa va intreb daca simtiti vreo urma de rusine, sau poate de mandrie, participand la rasturnarea lui Mircea Geoana, fostul prieten si partener de crez politic, pentru a contribui, astfel, la “reforma si modernizarea statului”, asa cum o doreste noul Dumneavoastra mentor. Regret naivitatea cu care, timp de multi ani, v-am stimat, crezand ca sunteti un om politic care merita aceasta stima.

P.S.   Sa nu credeti ca sunt ingrijorat  de soarta lui Mircea Geoana. A ajuns presedinte al Senatului in calitate de artizan al unei aliante de aceiasi calitate cu cea care se construieste acum. Ma ingrijoreaza soarta acestei tari si a noastra, cetatenii sai. Cele ce se petrec acum pe fondul lipsei de respect pentru LEGE, vor evolua, cu repeziciune, spre totalitarism. Sa dea Dumnezeu sa gresesc.

“Prietenii” familiei

Casa Nationala pentru Asigurari de Sanatate, asa se numeste hibridul nascut de bramburitul nostru stat, de bramburita noastra economie de piata, insarcinat sa gestioneze banii, foarte multii bani, platiti de noi cei care credem ca detinem o asigurare de sanatate pentru consultatii medicale si medicamente. De fapt, CNAS este departe de a fi  un “asigurator” real, banii asiguratilor fiind folositi si pentru “neasigurati”, in locul banilor de la bugetul de stat. Din aceasta cauza, la care se adauga si altele, CNAS se lupta cu o grava boala cronica: saracia, saracie pe care o simtim, in primul rand, noi asiguratii, saracie care determina CNAS sa recurga la tot felul de jonglerii financiare prin care se straduie sa scoata, tot din buzunarele asiguratilor, banii care lipsesc. Acum 2-3 zile, presa ne-a informat despre o noua jonglerie, in pregatire, careia “expertii” de la CNAS i-au dat un nume care li s-a parut atragator: farmacia de familie. In spatele acestui nume se ascunde obligatia bolnavilor cronici de a se inscrie, in baza unei cereri, la o farmacie care se va ocupa de livrarea medicamentelor prescrise bolnavilor inscrisi. Daca nu-ti plac serviciile farmaciei la care te-ai inscris, poti pleca depunand o cerere la farmacia in cauza,  dupa trecerea a 6 luni, timp destul ca sa te lasi pagubas. Care pot fi dedesubturile acestei idei? Nu stim dar nimic nu ne poate opri sa avem niste banuieli. Interesate pot fi marile lanturi de farmacii care, datorita bogatiei pot practica preturi mai mici si vor atrage marea majoritate a viitorilor inscrisi, in dauna micilor farmacii. Pe de alta parte, CNAS va putea, cu usurinta, sa uniformizeze medicamentele livrate in sensul eliberarii, in regim de compensate, numai a celor mai ieftine, indiferent de gradul de eficacitate. Aceste medicamente ieftine se vor putea scumpi, arbitrar, datorita regimului de semimonopol ce se va crea, noi, pacientii, transformandu-ne intr-un fel de serbi legati de glie care s-ar putea sa fim obligati sa platim si o taxa lunara pentru ca farmaciile sa ne accepte pe lista lor.  Trebuie sa intelegem ca, daca aceasta idee se va concretiza intr-un act normativ, relatia dintre cetatean si un agent economic privat -farmacia- va iesi complet de sub regulile economiei de piata. Inchipuiti-va ca si alte grupuri de comercianti vor dori avantaje similare si ca, de exemplu, vom fi obligati sa ne inscriem la o anumita brutarie “de familie”, sau la un anumit magazin alimentar “de familie”. De ce sa nu ajungem sa avem si un sereist de familie? De ce sa nu le platim tuturor o taxa lunara? Nu cumva “farmacia de familie” este o idee ce a parut posibila in atmosfera politica de neo-totalitarism ce se intrevede?

Spor de ipocrizie pentru Presedintele nostru!

Inca din primavara anului 2008, criza financiara globala se facea simtita, in Statele Unite, printr-o spectaculoasa criza a creditelor ipotecare, prin zgomotoase falimente in lumea financiara. In vara aceluiasi an semnele crizei erau usor vizibile si in Romania unde toti agentii imobiliari stiau ca dispar lichiditatile, ca bancile  inchid robinetul creditelor, ca nu se mai vindea si nu se mai cumpara. Numai Presedintele, Traian Basescu, si Primul-Ministru, Calin Popescu Triceanu, habar nu aveau ce pericole ne ameninta. Datorita lor Romania a ramas descoperita in fata crizei. Datorita incompetentei celor din fruntea statului, Romania a trebuit sa contracteze imprumuturi enorme, iar, dupa ce le-a contractat sa le cheltuie ineficient. Calin Popescu Triceanu a parasit puterea inca de la sfarsitul anului 2008, dar Traian Basescu continua sa ocupe locul de presedinte, ba, mai mult, a castigat inca 5 ani de prezidentiat. Secondat de Emil Boc, Traian Basescu este artizanul indatorarii romanilor, a saracirii Romaniei, a unei politici economice din care lipseste esentialul: productia. Azi, 5 martie, Dl Presedinte ne-a anuntat ca daca Guvernul nu va sti sa tempereze cheltuielile inutile, la sfarsitul lui 2010 vom face un nou imprumut. Ceea ce a spus azi Traian Basescu este inceputul pregatirii psihologice a Romanilor. Sunt sigur ca imprumutul se va face si, mai mult, ca s-au inceput tatonari pentru obtinerea sa. Potrivit tacticii cu care ne-a obisnuit, Dl Basescu se face ca abia acum a aflat ce face Guvernul, ca el, care hotaraste aproape totul in Romania, nu are nici o raspundere, ca nu el a hotarat componenta guvernului, ca nu stie nimic despre risipa si despre lipsa unei adevarate politici de austeritate. In loc sa ne vorbeasca despre adevarata risipa, dl Basescu s-a referit la “sporul de zambet”, ca si cum din cauza acestui spor, inexistent de altfel, se vor face noi imprumuturi. Cata ipocrizie. Presedintele merita un spor la salariu, un spor de ipocrizie.

Romania este un stat aservit, un stat care a pierdut industria, si-a ruinat agricultura, si-a dezorganizat invatamantul si sistemul sanitar.  Presupunand, ceea ce este greu de crezut, ca la conducerea tarii ar ajunge oameni dintre cei mai competenti, este nevoie de ani, de multi ani, pentru reechilibrarea tarii.

Vezi: http://mirceasuman.wordpress.com/2008/09/15/uraganul-ajunge-si-la-noi/