Pe cine reprezentati, dle Bogdan Ciuca?

Antena 3 transmite, in direct, de la Parlamentul Romaniei, dezbaterea motiunii de cenzura depusa de PNL si UDMR, pe marginea propunerii de Lege privind salarizarea unitara a bugetarilor. Ascult parerile dlui Bogdan Ciuca, pareri din care musteste politicianismul ieftin si oportunismul, pareri care, analizate ceva mai profund, se constituie in negarea existentei  alegatorilor si intereselor acestora,  in sustinerea intereselor inguste ale unor “profesionisti” ai politicii intereselor de grup. Dl Bogdan Ciuca ne informeaza ca nimeni din grupul PSD-PC nu va sustine prin vot motiunea, ca nu se stie inca daca vor parasi sala la momentul votului sau vor trece prin fata urnelor, probabil asa fel incat sa se vada clar daca vreunul dintre parlamentarii PSD-PC voteaza, contrariu cuvantului de ordine dat de lideri, pentru motiune. Dl Bogdan Ciuca se straduie sa ne convinga ca aceasta atitudine oportunista este corecta. Adevarul este insa, ca parlamentarii PSD-PC habar nu au ce cred cetatenii din colegiul in care au fost alesi, ei nu vor vota potrivit vointei majoritare a alegatorilor, ei se vor comporta ca niste marionete, asta sustine dl Bogdan Ciuca. In loc ca votarea motiunii de cenzura sa duca la caderea unui guvern care si-a dovedit incompetenta, va cadea motiunea si ne vom alege cu o inca o lege nefunctionala, contrara interesului national, se va mentine un guvern al nereusitelor. Ati reusit, dle Bogdan Ciuca, sa ma faceti sa inteleg ca nu-i reprezentati pe cei care v-au ales. M-ati facut sa inteleg, inca o data, ce prapastie este intre voi si noi. Acum stiu ca rezultatul votului nu va avea nici o legatura cu vointa majoritara a cetatenilor. Aceasta vointa trebuia sa hotarasca daca guvernul cade sau ramane si nu vointa unor lideri de partid discutabili. 

NOTA: Este ora 11:20. Domnul Prim-Ministru Emil Boc raspunde argumentelor pe care se sprijina motiunea de cenzura. Vorbarie goala. Aud din nou ca fostul guvern a lasat datorii de 2 miliarde de euro. Nu va contrazic dle Emil Boc. Adevarul este ca nu-mi amintesc de vreun guvern care sa fi stralucit prin competenta. Uitati, insa, dle Emil Boc, ca, daca Guvernul Tariceanu ne-a lasat datorii de 2 miliarde de euro, Guvernul Boc ne va lasa cu datorii de 20 de miliarde de euro. Si mi se pare ca uitati, deasemenea, ca cetatenii Romaniei vor plati totul. Vor plati, in euro, nepriceperea celor care-si permit sa gestioneze Romania fara sa stie ce trebuie sa faca. 

Logica oportunismului: tradarea interesului national inseamna iubire de tara

Stau cu televizorul deschis fara sa-i dau atentie.  Mintea imi fuge pe alte drumuri, departe de cei ce se perinda pe ecran. Si, totusi, reflex, intorc capul. Cineva, care vorbea despre “stabilitatea guvernarii”, m-a trezit. Trei domni discuta despre motiunea de cenzura depusa la Parlament de PNL si UDMR, in legatura cu Legea salarizarii unitare a bugetarilor, lege supusa, potrivit dorintei presedintelui Basescu, procedurii de aprobare prin asumarea raspunderii de catre Guvern.  Cei trei sunt: D. Sova, parlamentar PSD; B. Ciuca, parlamentar PC si D. Mihalache, fost parlamentar PSD, actualmente membru PNL. Domnii B. Ciuca si D. Sova, care reprezinta in discutie umilita coalitie PSD-PC, ne explica cum a hotarat conducerea acestei coalitii  sa nu voteze “pentru” motiunea de cenzura, din “foarte marea grija” pe care o poarta stabilitatii guvernarii, cu toate ca ei sunt, afirma Domniile-Lor, impotriva procedeului de asumare a raspunderii, etc. etc.

Cata ipocrizie. Marea grija a celor din PSD si PC este nu grija pentru stabilitatea guvernarii ci “grija pentru avantajele guvernarii”, pe care nu ar parasi-o nici in ruptul capului cat timp se mai pot bucura de aceste avantaje. Ce importanta are faptul, de deosebita gravitate, ca Traian Basescu si Emil Boc au desfiintat “practic” Parlamentul, folosind “asumarea raspunderii” Guvernului in locul dezbaterii parlamentare? Ce importanta are felul in care PDL a reusit sa creeze, pentru PSD, imaginea unui partid de iepurasi speriati format din politicieni fara demnitate care se agata de posturile guvernamentale si se tem de fiecare privire incruntata a celor din PDL? Ce importanta are faptul ca, datorita acestui comportament, Mircea Geoana aproape ca nu mai are nici o sansa in alegerile prezidentiale? Ce importanta are imaginea negativa creata in randul electoratului de Mircea Geoana, inca de la tratativele pentru formarea Guvernului, cand s-a predat in mainile lui Traian Basescu pentru locul de presedinte al Senatului? Cat fariseism in afirmatia ca, daca Guvernul ar cadea in urma aprobarii motiunii de cenzura, FMI nu ar mai avea partener de discutie, ca nu s-ar mai putea plati salariile bugetarilor si pensiile. Ca si cum la discutiile cu FMI ar avea vreun cuvant cei din PSD si PC. Ca si cum primejdia reala in care sunt salariile bugetarilor si pensiile nu ar fi provocata de situatia dezastruoasa a finantelor tarii,  opera a PDL, ajutat de PSD si PC.

Interesul tarii este restabilirea de urgenta a domniei LEGII, a legiferarii prin reprezentantii poporului si nu la bunul plac al dlui Basescu. Interesul tarii este instalarea unui Guvern capabil, cu adevarat, sa guverneze. Interesul tarii este eradicarea imposturii, a incompetentilor, a ignorantei, a inculturii, a domniei violentei, a CORUPTIEI. Numai asa se poate ajunge la stabilitate reala. Vorbaria goala, argumentele despre stabilitate, care ascund alte interese, inseamna tradarea interesului national.

Cui prodest?

Cui prodest=Cui foloseste   -(explicatie pentru cei carora, ignoranti si cu studii dubioase, li se adreseaza cele de mai jos)-.

 Cu agresivitate, lipsa de tact,  fara sa dea o explicatie plauzibila si acceptabila, Dl. Emil Boc, Prim-Ministru prin jocul intamplarii, a atacat-o pe Dna Ecaterina Andronescu, amenintand-o cu “remanierea” daca va pune in aplicare ordinul prin care isi asuma responsabilitati in verificarea directorilor de scoli numiti cu delegatie. De fapt dl. Emil Boc a sarit in apararea numirii politice a directorilor de scoli, a politizarii excesive a invatamantului. Dl Emol Boc stie ca este foarte important ca PDL sa dispuna de cati mai multi directori de scoli pentru a favoriza alegerea lui Traian Basescu.  Prea putin ii pasa dlui Emil Boc de invatamantul romanesc, de consecintele pe care le are decaderea invatamantului asupra viitorului Romaniei, asa cum rezulta din faptul ca dl Boc nu s-a simtit dator sa ne explice, noua catatenilor, de ce a adoptat aceasta atitudine. Ar trebui ca dl Boc sa nu uite ca Romania nu este proprietate PDL, ca invatamantul este de interes national si nu de interes politic de partid. Doresc sa mentionez reactia stangace a dlui Mircea Geoana, reactie care, impreuna cu altele asemanatoare, face ca electoratul sa-l vada ca pe un trepadus in umbra puterii PSD, ca pe un individ lipsit de personalitate caruia nu poti sa-i incredintezi soarta tarii.  

Dl Becali, bogatas caruia nu i-a verificat nimeni, in mod serios si in fond, felul in care si-a constituit averea, l-a dat afara pe Bergodi din functia de antrenor al Stelei, dupa doar 3 luni de functionare. Dl Becali uita ca Steaua nu este jucaria sa, ca aceasta echipa poate aduce un plus sau un minus prestigiului Romaniei. Dl Becali uita ca banii nu-i permit un comportament arbitrar, uita ca are o  imagine negativa in randul multor romani                                                                                                                                     

Brasovul s-a umplut cu “sensuri giratorii”. Se cheltuie si s-a cheltuit enorm, arbitrar, pentru un sistem de sistematizare nejustificat al traficului rutier si care expune unor grave pericole pietonii si masinile. De ce nu suntem informati care sunt motivele si interesele pentru care dl Scripcaru promoveaza aceste sensuri giratorii, ce avantaje aduc, cati bani, din taxele si impozitele, printre cele mai mari din Romania, platite de noi, sunt cheltuite pentru acestea? Pentru a se face sensuri giratorii s-au facut imprumuturi enorme pe care le vom plati tot noi? Brasovenii au dreptul sa primeasca aceste explicatii si nu numai in legatura cu sensurile giratorii. Brasovul este oras al Romaniei, oras al brasovenilor si nu proprietate privata a dlui G. Scripcaru.

Am dat trei exemple, oarecum la intamplare, de atitudini arbitrare. Cui folosesc atitudinile arbitrare descrise mai sus? Ce distanta este intre arbitrar si abuz? Ma tem ca nu ne va raspunde nimeni. Cei pusi sa administreze, pe diverse trepte, tara, orasele si satele sale, nu par sa se simta in slujba cetatenilor, uita ca au obligatia de a administra, ceea ce este cu totul altceva decat a decide potrivit unor interese straine de cele ale cetatenilor.

Moartea politica a presedintelui

Am avut curiozitatea, rabdarea si taria necesare, dar si suficient simt al umorului, pentru a asculta inteminabilul discurs al Presedintelui Traian Basescu, ieri, 15 septembrie, in fata camerelor reunite ale Parlamentului. Stiam bine ca dl Basescu nu a facut nimic bun pentru Romania, in cei aproape 5 ani de cand isi exercita mandatul de Presedinte al Romaniei. Stiam bine ca, numai pentru felul in care a contribuit la prabusirea prestigiului international al tarii noastre, dl Basescu, impreuna cu cei pe care i-a ales drept consilieri, si-a asumat o grava raspundere. Stiam ca vietile sacrificate de romani, in razboaie purtate departe de tara lor, dar cu gandul ca vor fi de folos acesteia, nu ne-au adus nivelul de recunoastere meritat. Stiam ca ignoranta manifestata de presedinte si de consilierii sai la debutul crizei economice mondiale, alaturi de Guvernul Romaniei, a dus la o lipsa de reactie inacceptabila, cu consecinte grave, la nivel de stat, si ne-a lasat sa intelegem slabiciunea armatelor de consilieri de pe langa Presedintie si Guvern. Stiam ca si-a folosit influenta pentru a aduce in varful ierarhiei statului personaje indoielnice.  Stiam inca multe altele dar am vrut sa fiu de buna credinta, sa-l ascult pe Presedinte, sa-i inteleg pozitia si sa fiu cat mai obiectiv atunci cand il judec, potrivit dreptului meu de cetatean. Ce am aflat? Impresia generala pe care mi-a facut-o dl Traian Basescu a fost aceea de infrant, de politician care si-a pierdut aplombul, argumentele, agresivitatea si, recunosc, farmecul cu care ne-a facut sa speram ca a aparut personajul politic care ne va face dreptate, care va lupta, in numele nostru, cu jefuitorii tarii, care va ridica Romania pe un loc demn intre celelalte tari. Nu a fost sa fie asa. S-a vazut ca dl Basescu nu are ce raporta tarii ca realizari proprii si ca, in schimb, si-a asumat, in mod jalnic, ceea ce au facut altii. Din discursul dlui Traian Basescu a lipsit exact modul in care si-a realizat adevaratele sale indatoriri, cele  constitutionale. Nu vreau sa insist. Impresia facuta de acest discurs a fost penibila. S-a confirmat ceea ce banuiam. Incheierea mandatului dlui Basescu coincide cu moartea sa politica. Oricati bani vor cheltui sustinatorii sai, oricata propaganda electorala se va face, oricat se va umple tara, in campania electorala, cu figura “zambitoare” si promisiunile dlui Basescu, chiar daca se vor gasi destui creduli care sa-l voteze, nimic nu mai poate sa-l resusciteze pe dl Traian Basescu ca om politic. Din nimic nu poate iesi decat nimic.        

Un dar nemeritat?

Romania “progreseaza”, iar ritmul este uimitor. Incotro mergem? Spre haos. Spre dezagregarea sistemului de stat, spre paralizia legii, spre incetarea activitatii institutiilor care ar trebui sa ne apere, spre instaurarea puterii bandelor de hoti si criminali, spre domnia abuzului. Exagerez? Priviti, cu atentie, la ceea ce se petrece langa noi. Veti gasi toate aceste elemente. Mai mult sau mai putin avansate, unele in stadiu incipient, altele in plina desfasurare, alcatuind un tablou alarmant, un tablou al neputintei si al iresponsabilitatii, cu radacini profund infipte in mocirla coruptiei. Si, in acest timp, harmalaia luptei pentru bani, pentru salarii cat mai mari, a acoperit Romania. Priviti, ca exemplu, la asa numitele talk-showuri care au inundat televiziunile. Priviti la parlamentari, lideri de sindicat, comentatori, etc. care vorbesc unii peste altii, striga, se acuza si, ma tem, in curand se vor bate “in direct”. Toti vor mai mult. Doamne care castiga mult peste 10000 de lei pe luna isi clameaza nemultumirea. Ce conteaza ca acesti bani sunt de la oameni care traiesc din cateva sute de lei pe luna, ce conteaza puterea economica a acestei tari? Cum si cand vor raspunde cei care au scapat complet din mana sistemul de salarizare al bugetarilor? Ce interese au dus la aparitia unor salarii incredibile? Amintiti-va de Dana Lulache cu 17000 de euro pe luna, amintiti-va de pensiile de sute de mii de lei.  Sigur ca toti vor astfel de salarii. Sigur ca magistratii vor sa fie platiti ca in occident. Sigur ca toti bugetarii vor sporuri de zambet, de confidentialitate, de stres, de dureri de spate, de cafea, de prezenta la serviciu si altele la fel de ridicole dar, mai ales, periculoase. Din pacate, nu se poate. Din pacate, economia Romaniei regreseaza. Din pacate, incompetenta vorbeste cu voce tare, se lauda cu succese inexistente, inabuse vocea adevarului. Pana acum Guvernul s-a dovedit incapabil sa actioneze riguros, sa dimensioneze aparatul bugetar la adevaratele nevoi, sa negocieze fara sa permita transformarea negocierilor in targuiala.

Ce se va intampla pana la alegerile prezidentiale? Se vor putea desfasura? Vom face cunostinta, din nou, cu dictatura? A fost democratia un dar pe care nu-l meritam?

NOTA: Amintindu-mi de dna Dana Lulache, am incercat sa aflu ce mai face, daca mai contribuie la buna starea noastra cu inalta competenta care a dus-o in fruntea Fondului Proprietatea si daca, nu cumva, bravul nostru prim-ministru i-a redus salariul lunar de 17000 de euro la vreo 2000 de euro, cat mi se pare ca ar fi rezonabil. Negasind nici o stire in acest sens, deduc ca dna Lulache este bine, ca nu s-a atins nimeni de postul ei si ca amenintarile furibunde ale dlui Emil Boc, la adresa salariilor nesimtite si a pensiilor de lux, au tinut, potrivit unei vechi expresii, de joi pana mai apoi.

Arta diversiunii

Lipsa de demnitate si, mai ales, lipsa decentei  in comportamentul presedintelui Basescu, a permis presei si, probabil, celor din spatele acesteia, sa-l inghesuie in corzi cu intrebari la care nu a reusit, pana acum, sa dea raspunsuri convingatoare. Sunt sigur ca majoritatea cetatenilor a asteptat sa se lamureasca complet, de chiar presedintele Basescu, banuielile care au planat si, din pacate, inca mai planeaza asupra sa. Este vorba, printre altele, de: afacerea “Flota Romaniei”; cumpararea ilegala a vilei din str. Stefan Mihaileanu, nr 2; apartamentul de lux, estimat la 800.000-1.000.000 de euro, cumparat de Ioana Basescu in ansamblul construit de Puiu Popoviciu; sursa de finantare a campaniei electorale prin care Elena Basescu a ajuns euro-parlamentar; afacerile aparent dubioase ale lui Mircea Basescu, inclusiv cu armament; etc. Dar, in loc ca presedintele Traian Basescu sa iasa in fata natiunii si sa se puna chezas al propriei corectitudini, in loc sa demonteze cu dovezi clare toate acuzele ce i s-au adus, s-a complacut si se complace intr-o atitudine de asteptare, de amanare a unor explicatii clare, ceea ce ne face sa credem ca nu a iesit fum fara foc si ca presedintele nu este inocent. Ca cetatean al Romaniei vreau ca presedintele meu sa fie un om curat, neamestecat in scandaluri de coruptie, fara legaturi cu lumea interlopilor. Vreau sa stiu ca ma pot baza pe presedintele tarii, ca este un om integru, fara pete care sa-l faca santajabil si, sunt sigur, ca mine gandesc toti romanii, cu exceptia catorva corupti. 

In locul explicatiilor, am asistat, in ultimele zile, la evenimente politice, generate de presedinte, direct sau, banui eu, indirect, menite sa distraga atentia opiniei publice si sa intareasca pozitia de candidat in alegeri a dlui Traian Basescu. Astfel de evenimente au fost nenumaratele plimbari la fel de fel de serbari, costisitoare pentru comunitatile care le-au organizat, izvorate dintr-un subit apetit al dlui Basescu pentru “cunoasterea preocuparilor” diverselor categorii de cetateni, agrementate cu dansuri, costume, doamne rrome, palarii, caciuli, interlopi, etc. Printr-o ” interesanta coincidenta”, perioada ultimelor 2-3 luni a insemnat, practic, si desfiintarea Parlamentului prin inlocuirea dezbaterilor si votului cu asa numita asumare a raspunderii Guvernului pentru legi capitale in functionarea statului. Amintiti-va de Codurile, penal si civil, elaborate fara a se determina imperativele sociale ale etapei actuale in combaterea infractionalitatii si conflictelor cu caracter civil. A venit randul educatiei, a salarizarii bugetarilor si a reglementarii numarului de agentii guvernamentale, care se vor aproba tot prin asumarea raspunderii de catre Guvern. In paranteza, fie spus, ce fel de raspundere isi asuma Guvernul? In fata cui? Ce consecinte vor suporta daca rezultatele vor fi proaste? Sa trecem mai departe. Presedintele a tras de urechi, intr-un mod incalificabil,  pe Primul Procuror al Romaniei, pentru neincheierea, pana acum, a dosarelor Revolutiei. Sigur ca aceste dosare au fost tergiversate intr-un mod inacceptabil, dar unde a fost dl Presedinte in ultimii 5 ani? Nu-mi amintesc sa fi cerut Justitiei sa dea atentia cuvenita acestor dosare. Cum sa nu ma mire aceasta interventie, cu numai 2 luni inainte de alegeri? De fapt, nu ma mira nimic. Toate aceste gesturi sunt doar gesturi electorale cu valoare de diversiune, sunt gesturile disperarii, sunt miscari in care dl Traian Basescu, un artist al diversiunii, isi pune ultimele sperante. Ceea ce s-a petrecut la sedinta CSM este deosebit de semnificativ pentru viitorul politic al actualului presedinte.

 

  

Save Our Souls! SOS

 O corabie in deriva strabate,fara tinta, scartaind sinistru, Marea Nerusinarii.  Impinsa de vantul coruptiei si incompetentei, zguduita de vaietele celor care inteleg cat de aproape poate fi sfarsitul, corabia, lovita de valurile lacomiei, isi continua drumul spre stancile sfarsitului. La carma nu mai este nimeni. Capitanul, insotit de fantoma blonda a nebuniei, canta si danseaza aclamat de  cativa marinari care, impreuna cu preotul echipajului,  orbiti de lacomie, nu mai vad  decat blidul cu linte promis. Ceilalti marinari stau in jurul celor care vor sa ia locul capitanului, asculta vorbele zornaitoare si gaunoase ale acestora, aplauda si par a nu vedea stancile din zare. Nimeni nu pune mana pe timona, nimeni nu incearca sa intoarca corabia spre posibilul senin ce se banuie si la dreapta si la stanga.  Nimeni nu pare sa auda plansetele, strigatele de groaza, rugaciunile femeilor, copiilor si barbatilor care si-au platit calatoria cu aurul intrat in buzunarele capitanului si a clicii sale. Cazuta in genunchi, multimea indreapta catre cer strigatul spaimei: Doamne, Dumnezeule, salveaza sufletele noastre!   

Prima sau a doua doamna a Romaniei?

Ca cetatean oarecare, ma informez, asa cum pot, despre realitatile romanesti. Bineinteles, nu primesc buletine informative de la SRI sau de la SIE, nu sunt tinut la curent de catre SPP cu miscarile politicienilor si nici cu ultimele scandaluri de alcov, ba nici macar barfitoarea de la etajul 3 nu se mai osteneste sa-mi sopteasca ce se mai vorbeste pe scara noastra. Asa ca ma multumesc cu stirile de la televiziuni, mai cumpar cate un ziar sau doua si, pe cat pot, bat si drumurile internetului.  Ca mine fac multi altii, in proportii diferite,  unii mai mult iar altii mai putin, acestia din urma fiind, pot spune, dominanti numeric, dar in pericol sa fie depasiti, in curand, de cei care boicoteaza buletinele de stiri, adica de cei scarbiti de tot ceea ce se petrece. Rezultatul? Fiecare dintre noi detine un coctail personalizat de informatii din care ne extragem si ne formam parerile, simpatiile si, foarte important, optiunile de vot. Va dau un exemplu de functionare a mecanismului descris mai sus. Am auzit, in ultimele zile zeci, poate sute, de informatii si comentarii despre dna Elena Udrea. Mai grav, pentru ea, am urmarit-o in diverse ipostaze culese cu deliciu de cameramanii posturilor de televiziune. Am vazut-o calare, jucand de-alea de-ale noastre, mergand pe bicicleta, mancand carnati si band palinca, exhibandu-si toaletele elegante dar purtate in imprejurari care le faceau de prost gust. Am vazut-o zambitoare sau incruntata, am vazut-o sfidand Constitutia si Legile, am vazut-o trimitand, cu aroganta, pe un secretar de stat sa-i cheme liftul, am vazut-o mancand inghetata alaturi de dl. T. Basescu, etc. etc. Din coctailul de informatii, adunate in mintea mea, s-a format un fel de portret al acestei doamne:

Este urata. Mi s-a parut, la inceput, ca este o femeie frumoasa. M-am inselat, are o privire rea, vicleana, care strica totul. Aroganta cu care trateaza, stiindu-se aparata la nivel “foarte inalt”, sfidarea pe care o arboreaza in discutiile cu cei pe care-i considera dusmani, felul in care cocheteaza, copilarindu-se, o fac foarte, subliniez, foarte antipatica. Refuzul de a se comporta ca un cetatean supus legii, dezaprobat de marea majoritate a cetatenilor, s-a constituit intr-un exemplu antisocial pe care-l vor copia si de care vor profita multi dintre membrii lumii interlope. Pana la urma, Dna Elena Udrea a reusit sa ma convinga ca are multe de ascuns si ca, in pofida atitudinii sfidatoare, se teme sa dea fata cu legea. Poate ca daca dna Udrea ar fi avut o atitudine corecta, ar fi raspuns cu sinceritate, ar fi renuntat la comportamentul obraznic de “mi se cuvine totul”, as fi acceptat si scuzat unele greseli. Acum insa sunt sigur ca nimic nu-mi poate schimba parerea: aceasta doamna este un pericol pentru ceea ce a mai ramas din societatea romaneasca.