POGEA “GANDESTE”, ROMANUL PLATESTE

Am incercat, in articolul intitulat: “Daca este crezuta, vorba dulce mult aduce, politicienilor”, postat in 26 mai,  sa lamuresc un fapt: programul “Prima casa”, lansat cu surle si trambite de primul-ministru, secondat de ministrul de finante, ca fiind destinat tinerilor aflati la prima achizitie de casa, are, in realitate, scopul de a salva si imbogati in continuare pe asa numitii dezvoltatori, intre care se gasesc destui speculanti imobiliari, destui indivizi care au pus mana,  prin diverse manevre, cu bani putini, pe terenuri valoroase pe care s-au construit, si se vor construi, locuinte in al caror pret de vanzare este inclus un profit de peste 50%. In timp ce scriu,  ascult, pe Antena 3, vorbele, recunosc dibace, ale dlui Ministru Gheorghe Pogea, vorbe din care rezulta, cu claritate ca asa numita “prima casa”  poate fi si a doua, si a treia, etc. iar tinerii pot fi si de 50 de ani, si de 60, etc.etc. Cei care vor obtine credite, in conditiile legii pe care o pregateste dl. Pogea, vor putea opta pentru  rambursare in termene de 20-30 de ani.  In acest timp vor disparea, cel putin din politica, si dl. Boc si dl. Pogea. Vor ramane cetatenii romani sa plateasca aceste “aranjamente”.  Din pacate nici dna Maria Coman, nici dl. Badin, ascultatorii dlui Pogea, nu i-au pus intrebarile potrivite si l-au lasat sa laude relansarea investitiilor imobiliare. Dar de ce nu s-a gandit dl. Pogea cum sa relanseze agricultura sau investitiile in industrie,  care pot fi utile tuturor cetatenilor? Vreau sa subliniez: pana la urma se vede limpede ca nu este vorba de a relansa constructia de locuinte, de a da de lucru somerilor, de a usura cumpararea unei case de catre familiile tinere. NU! Este vorba de a atrage spre contractarea de credite “atragatoare”, riscand banii publici, pe cat mai multi, de a forta vanzarea locuintelor noi care stau goale si nu se vand si de a baga, astfel, bani in buzunarele celor imbogatiti din speculatii imobiliare,  salvandu-i de efectele crizei.   S-ar putea ca multi cetateni sa se fi lasat convinsi de vorbele mestesugite ale dlui Pogea si sa creada in intentiile bune ale acestui proiect. Se vor lamuri, cu timpul.

Falsul senzational

Mai candidati, Domnule Presedinte? Intrebarea zboara din cateva directii spre Dl.Traian Basescu, care, arborand o mimica ingenua, zambeste si face cunoscut ca nu a luat vreo hotarare, ca are alte prioritati, ca se lupta cu criza, ca…etc.etc. Stimate ziariste si stimati ziaristi, nu mai insistati, nu mai alergati dupa un fals senzational.  Va asigur 100% ca dl. Traian Basescu va candida si va face ORICE ca sa castige. Plecarea  din aceasta functie poate fi un adevarat dezastru atat pentru Domnia-Sa, cat si pentru tesatura, in curs de finalizare, compusa din diversi baroni, sefi si sefuleti, care a acoperit tara ca o panza de paianjen. Toti vor face tot ce le sta in putere, incepand cu distribuirea de mici si bere, continuand cu o propaganda care ne va asurzi in septembrie si octombrie, plus alte actiuni de under-ground, pentru reusita dlui Traian Basescu.  Acesta este raspunsul, bine cunoscut de toti romanii, raspuns banal si, chiar, plictisitor. Nu va asteptati la un raspuns cu adevarat senzational, ca de exemplu: Stimati cetateni ai Romaniei, facand inventarul celor cinci ani de mandat prezidential, constat ca nu mi-am respectat promisiunile, ca am facut mari greseli in politica externa, ca poporul roman este faramitat si, ma tem, invrajbit, ca in loc sa distrug coruptia, aceasta infloreste,… asa ca nu voi mai candida. Si, deoarece cunoastem candidatii la functia de Presedinte al Romaniei, cred ca este mai important si avem datoria, catre noi insine, sa ne intrebam, pentru fiecare dintre ei, ce putea sa faca si ce a facut, cat de serios este, cat de cinstit poate fi si cat putem conta pe competenta dar si pe onoarea sa. La urma urmei trebuie sa alegem un presedinte si, folosindu-ne mintea si cat mai putin inima, poate ca vom putea spera in mai binele tarii noastre.       

Daca este crezuta, VORBA DULCE MULT ADUCE, politicienilor!

Recunosc: vorbele duioase, vorbele dulci, vorbele rostite cu fermitatea competentei mimate, vorbele spuse cu privirea aburita de duiosie si atintita in ochii mei, ca, de fapt, orice fel de vorbe aruncate de politicieni spre noi, au facut din mine un fel de arici care se ascunde, de indata, sub tepii neincrederii, tepi care, sper eu, ma pot apara de cei care nu se sfiesc sa ne ia totul, ascunsi in spatele minciunii, chiar si putinul care ne-a ramas. Am reusit, pe drumul de multi ani, al politicii romanesti, sa aflu ca, de regula, politicianul roman gandeste in subtext si spune, de fapt,  altceva, ceva destinat omului oarecare,  omului onest in mintea  caruia a ramas ceva din cele zece porunci.  Am invatat ca daca las vorbele, cu mestesug croite si cu prefacute  zambete sau lacrimi insotite,  sa-mi patrunda in suflet, sa ma emotioneze, voi uita sa ma intreb: ce a facut pentru noi acest domn, de unde are averea pe care incearca sa o ascunda, unde era cand nu aveam cu ce plati gazul sau painea cea de toate zilele? Iata un exemplu de fatarnicie politica, dupa mintea mea. Acum doua sau trei zile, printre multe altele, l-am ascultat pe Domnul Prim-Ministru Emil Boc informand poporul despre cum este pregatit Guvernul sa cheltuie multe milioane de euro pentru garantarea a pana la 60,000 de euro din creditele pe care tinerii le vor lua pentru prima lor casa. Deocamdata Guvernul, adica dl. Boc,  pune la bataie 100 de milioane de euro, dar, daca va fi nevoie, va mai scoate inca pe atat, ca este de unde, din banii pe care contribuabilii trebuie sa si-i rupa de la gura cu gandul la scolile in care invata copii lor, la spitalele de care s-ar putea, Doamne fereste, sa aiba nevoie, la drumurile gaurite si peticite ale tarii, la pensiile parintilor lor, etc. etc. Si ne-a mai aratat dl. Boc ce multe foloase vom avea: tinerii vor avea case, somerii vor gasi de lucru pe santierele de locuinte, se va relansa sectorul de investitii imobiliare, si asa mai departe. Cine a fost atent a putut, insa, intelege ca din aceste credite se vor putea cumpara orice fel de locuinte, inclusiv cele pe care speculantii imobiliari le-au construit si stau cu ele goale dar nu vor sa le reduca preturile, cu toate ca profitul inclus in pret trece de jumatatea acestuia. S-a mai putut intelege ca nu se va pune o conditie de varsta, ca tot tanar te numesti si la 50 de ani. In concluzie: nu se va relansa construirea ci vanzarea de locuinte, nu tinerii vor fi norocosii cumparatori ci cei care vor putea lua credite mult mai mari, dar garantate partial de stat, iar cei pentru care se face aceasta “constructie”, cei care castiga in final, sunt “dezvoltatorii”. Asta mi-a amintit ca primarul Brasovului, prezent, acum cateva zile, nu stiu de ce, la o manifestare publicitara a unui “investitor” in locuinte, anunta, cu acest foarte potrivit prilej, ca Brasovul, adica Domnia-Sa, gandeste sa cheltuiasca unul sau doua milioane de euro, platiti de noi ca taxe si impozite locale, pentru a suporta dobanzile creditelor pentru locuinte. Inteleg, de aici, ca relansarea “investitorilor” in constructia de locuinte, ascunsa in spatele vorbelor mari despre nevoile tinerilor, este un gest “politic”, gandit din timp, uitandu-se cate alte sectoare, prioritare in acest moment, printre care si agricultura, au nevoie acuta de finantare. Ma rog lui Dumnezeu si m-as bucura, ca eu sa gresesc si ca, de fapt, dl. Boc sa fie sincer.      

VICTIMELE TICALOSIEI SAU ALE INCOMPETENTEI? versiune revazuta si completata

Sambata, 23 mai, ora 08:23. Televiziunile continua sa informeze si sa comenteze ingrozitorul accident petrecut ieri, in apropiere de Pasajul Baneasa-Bucuresti-, unde 4 muncitori, care lucrau in santul unei lucrari de canalizare, adanc de cativa metri, au fost ingropati sub pamantul care s-a surpat peste ei. Cei care au venit in ajutor, pompieri si personal sanitar, au fost supusi aceluiasi risc. Si, in timp ce, cu curaj si o admirabila abnegatie, riscandu-si viata, pompierii se luptau sa-i scoata pe cei patru, diverse personaje, solicitate de posturile de televiziune, dau raspunsuri pe care nu le pot aprecia decat ca “aiuritoare”, toti neaga orice raspundere si nimeni nu da un raspuns competent si responsabil. Acest raspuns este: constructorul a incalcat, in mod total iresponsabil, normele tehnice, foarte precise, de securitate a muncii pentru sapaturi la aceasta adancime. Din ceea ce prezinta televiziunile nu se vede nici urma de sprijinire a santului  in timp ce dl. Laurentiu Dogaru, director tehnic la Marconstruct, executantul lucrarii, sustine contrariul. Nu inteleg de ce, in cele 12 ore,  de la momentul accidentului si pana la recuperarea ultimului cadavru, televiziunile nu au gasit si nu au cerut lamuriri unui responsabil al lucrarii, maistru sau inginer, nu au gasit pe nimeni de la Inspectoratul Teritorial de Munca si de la Parchet.  In schimb am putut  asculta pe domnul Atanasoaie, prefect al Bucurestiului, al carui raspuns este jenant. Acest domn, in loc sa se asigure, si sa ne asigure, ca organismele statului sunt prezente, culeg  probe si ancheteaza pe cei care purtau raspunderea lucrarilor, face aprecieri despre cat de compact este terenul, despre dificultatea lucrarilor, despre fapte la care nu se pricepe si nici nu trebuie sa se priceapa. 

S-a petrecut un foarte grav accident colectiv. Din cei patru muncitori, care lucrau in conditii de mare risc, la ordinul cuiva, intr-un sant foarte adanc, trei au murit, prin sufocare, in chinuri, sub apasarea catorva tone de pamant. Ce se va petrece in continuare? Vom mai afla ceva? Va ancheta cineva cum a fost incredintata lucrarea firmei LENA, care a subcontractat-o cu firma MARCONSTRUCT?  Ce rol are LENA, in afara de a incasa bani fara sa lucreze? Ce controale s-au facut, cu adevarat si nu numai pe hartie, de catre Inspectia Muncii?  De ce inspectorul general, sef al Inspectiei Muncii,  nu a venit sa vada ce fac, la locul unui accident atat de grav, subordonatii sai? Nu cumva lipsa masurilor de lucru in conditii de securitate este datorata lacomiei, dorintei de a mari profitul?  Se pot pune multe intrebari si este foarte important ca opinia publica sa afle daca organismele statului isi fac datoria si daca, nu cumva, schimbarea motivata politic, pe care eu o apreciez ca iresponsabila, a tuturor celor care conduc, la diverse nivele, aceste organisme nu adauga un plus de incompetenta actiunii acestora.  

Lucrarea se executa pentru Ministerul Transporturilor. Raspunderea merge pana la nivelul dlui Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, care trebuia sa se asigure ca in minister exista structurile necesare si ca acestea actioneaza.  

DUMINICA, 24.05   Nu reusesc sa gasesc informatii, cat de cat relevante despre Marconstruct. Este o firma fara site Internet si care, in consecinta, pare ca se ascunde de “lumina zilei”. Probabil ca Marconstruct nu indeplinea conditiile de eligibilitate pentru licitatia, daca a fost vreuna, de incredintare a lucrarilor, dar lucreaza, fara probleme, ca subantrepriza, sub paravanul firmei PORTUGHEZE: Lena. Este raspunderea GRAVA a aceluiasi  ”priceput la vorbe” ministru, dl. Radu Berceanu. De ce se permite ca firme, fara potentialul necesar, cel putin asa pare, sa lucreze si sa provoace astfel de catastrofe, iar antreprenorul principal sa nu aiba nici o raspundere pentru felul in care a subcontractat. Mecanismul este, cred, urmatorul: castigi licitatia si faci un contract la un pret cat mai mare. In continuare subcontractezi, cat mai mult din lucrare,  la un pret cat mai mic. Diferenta dintre pretul licitat si cel subcontractat iti intra in buzunar, ca profit curat, fara munca si fara raspundere. Asa sa se fi intamplat si in acest caz?

Se pune inca o intrebare si se poate ca raspunsul sa ascunda foarte interesante dedesubturi. Romania avea, in constructii, potentialul necesar, ma refer, in primul rand, la ingineri si alt personal tehnic, de a executa, practic, orice fel de lucrari. De ce s-a dat preferinta firmelor straine care s-au remarcat, in Romania, prin preturi, fara sa aduca nimic deosebit ca tehnologie de executie, inclusiv in autostrazi.  Ce stiu, in plus, portughezii de la Lena? Nu este dreptul nostru, al celor pentru care Guvernul inventeaza impozite, sa stim cum sunt cheltuiti banii nostri? In cazul tragicului accident,  despre care discutam, trebuie sa dea raspunsuri dl. Radu Berceanu. Inchei cu o ultima intrebare: de ce nu am vazut, la locul accidentului pe nimeni dintre cei care nu pierd ocaziile de a aparea pe televizoarele noastre? Nu ar fi fost nimerit ca Dl. Presedinte Traian Basescu, in loc sa se deghizeze in maramuresean, mie mi s-a parut ridicol,  sa fi trecut sa-i mangaie pe cei care sufera, la urma urmei, din cauza neglijentei organismelor statului? La fel Dl. Prim-Ministru, etc.etc.   

  

Ultima lege a lui Murphy…

In politica romaneasca, intre un  COMPETENT si un INCOMPETENT, il alegi pe OBEDIENT, care de regula este incompetentul. Aceasta este ultima lege a lui Murphy. Ramane sa o verificati.

Fara legatura cu aceasta ultima lege a lui Murphy, am aflat, fara sa ma mir, ca dl. Ion Popescu, un statistician de prima mana, om de o remarcabila seriozitate, a fost inlaturat, prin concurs, din functia de director al Directiei de Statistica-Brasov. A castigat concursul dl Aurelian Danu, sociolog, membru PD-L si fost prefect, care a avut ocazia sa-si dovedeasca competenta de sociolog si in functia de director al CET-Brasov.

Va rog sa nu dati crezare rautaciosilor care insinueaza ca ar fi vreo legatura intre numirea dlui. Danu si numararea voturilor pentru alegerile europarlamentare sau pentru cele prezidentiale.   Nici vorba. Competenta si-a spus, din nou, cuvantul,  fara vreo interventie din partea liderului local al PD-L, al carui nume nu mi-l amintesc.

Scurta constatare, cu semnul mirarii…

Dl. Crin Antonescu a comentat lamentarile si deceptiile Dlui Presedinte Traian Basescu, adresate unui grup de romani, adunati la Ambasada noastra din Franta, calificandu-le drept: “prostitutie electorala”. Azi,  miercuri, 21.05, la Realitatea TV, un grup de politicieni: dl. deputat Mircea Toader, PD-L, dra senator Olguta Vasilescu, migrata de la PRM la PSD in 2007, si dl. senator Gabriel Berca, PNL, comenteaza spusele dlui Crin Antonescu si plangerile Dlui Presedinte. Ma opresc la dra Olguta Vasilescu, ceilalti, dupa tipicul cunoscut, isi apara sefii si, de fapt, nu au atitudine personala. In schimb, pentru dra senator Vasilescu, discutia este o buna ocazie pentru a-l ataca pe Crin Antonescu, neglijandu-l pe Traian Basescu, dusmanul actual al PSD, partidul care a salvat cariera politica a drei Vasilescu in momentul cand era sa ramana in afara Parlamentului. Ma mir. Lamentarile Dlui Basescu erau un atac la adresa PSD, ceea ce nu a interesat-o pe dra senator, de la care era de asteptat ceva mai multa loialitate fata de cei care o “gazduiesc”, nu se stie pentru cat timp.  In schimb, dra Vasilescu a “prins” in discutie  ocazia de a se lauda cu nota primita la absolvirea Facultatii de Litere si Istorie de la Craiova. Interesant este ca, absolvind Facultatea de Litere si Istorie,  dra Vasilescu a obtinut doctoratul in Sociologie la Universitatea Bucuresti. De ce nu in Drept sau Medicina? 

Marile deceptii

Nu am inteles, din ceea ce a aparut in presa, ce a facut, util pentru Romania, Dl. Presedinte Traian Basescu in recenta sa vizita in Franta. Nu vreau sa dau atentie rautaciosilor care incearca sa ne faca sa credem ca licitatia, castigata de firma franceza Vinci, pentru autostrada Comarnic-Brasov, a coincis, batator la ochi, cu vizita despre care vorbim, sau ca este posibil ca in cadrul vizitei sa se fi facut oarecari promisiuni de achizitionare din Franta a tehnologiei pentru modulul 4 al Centralei nucleare Cernavoda. Nu cred nimic din toate acestea, cred numai ce am vazut cu ochii mei si ce am auzit cu urechile mele, adica lamentarile Dlui Presedinte, in fata unui grup de romani, in legatura cu deceptia, marea deceptie pe care i-a provocat-o PSD ca partener de coalitie guvernamentala. Iar aceasta deceptie urmeaza celei pe care i-a provocat-o PNL, mai ales dl. Tariceanu. Dar care partid nu l-a deceptionat pe Dl. Presedinte? Nu-i asa ca acest sir de deceptii merita compasiunea noastra? Nu-l pot consola pe Dl. Presedinte decat spunandu-i ca si eu am trait si traiesc o mare deceptie, ca inteleg foarte bine cat de dureroasa este o deceptie. Numai ca, in cazul meu, cauza deceptiei este chiar Dl. Presedinte, promisiunile pe care nu si le-a respectat, parerile pe care si le schimba de la o zi la alta, comportamentul strain de cel adecvat unui presedinte de tara. Dl. Presedinte Traian Basescu nu a stiut sa fie un adevarat presedinte si a ratat o mare ocazie,  ocazia de a face, cu adevarat, ceva pentru tara si poporul sau.  Regret. Va trebui sa votez pentru un alt candidat.    

O noua ordine economica mondiala?

29 mai 1954. La hotelul Bilderberg din Osterbeek, Olanda, s-au intalnit, la invitatia catorva initiatori,  printre care printul Bernhard al Olandei si David Rokefeller, mai multi oameni de afaceri, politicieni si bancheri, cu scopul declarat de a analiza evolutia statelor lumii in conditiile complicate ramase in urma razboiului. Participantii au hotarat ca intalnirile sa aiba loc in continuare, anual, sub denumirea:  “Grupul Bilderberg”, dupa numele hotelului in care se desfasurase prima reuniune. Secretul absolut care a inconjurat, de atunci, toate reuniunile, participarea unor personalitati detinatoare ale puterii politice si financiare mondiale, paza stricta asigurata reuniunilor de politie si armata, forte aeriene si navale, au determinat, mai ales din partea presei, crearea de diverse scenarii. Unii denumesc grupul : “Guvernul Mondial”, altii spun ca importanta deciziilor acestuia depaseste de departe pe cea a deciziilor grupului celor 8 lideri ai tarilor cele mai industrializate -G8-, etc.etc.

In aceste zile a avut loc, la hotelul de cinci stele Nafsika Astir Palace de la Vouliagmeni-Grecia, a 57-a reuniune a grupului. Un ziarist, Daniel Estulin, pretinde ca are informatii potrivit carora subiectul principal a fost desfasurarea actualei crize in doua variante: “o criza prelungita si agonizanta, care va aduce lumii decenii de stagnare, declin si saracie…sau o criza intensa, dar scurta, care pregateste drumul spre o NOUA ORDINE ECONOMICA MONDIALA, cu reducerea suveranitatii nationale, dar mai eficienta”. 

Mi se pare ca ideea unei noi ordini economice mondiale, care nu poate fi separata de o NOUA ORDINE POLITICA,  a inceput sa se faca simtita din mai multe directii. A inceput sa se inteleaga ca actuala ordine politico-economica mondiala functioneaza defectuos si ca, in chiar constructia sa,  se afla germenii bolilor care o pot distruge, iar acesti germeni sunt, in primul rand, lacomia, lipsa de scrupule, coruptia, etc. care gasesc in regulile asa numitei economii libere un camp favorabil de actiune, ceea ce noi am simtit din plin in Romania.  Reactiile la aceasta situatie sunt diferite. Un exemplu este aparitia, cu succes, in Franta, a NPA ( Nouveau Parti Anticapitaliste -Noul Partid Anticapitalist) al  lui Olivier Besancenot, ale carui solutii sunt, cu siguranta, la antipodul celor, cu caracter de limitare, cred, a libertatii din sistem,  pe care le-ar fi putut discuta Grupul Bilderberg. Sigur este, insa, ca, pe o cale pe care nu o putem analiza acum, “haosul”, bine organizat, existent in economia mondiala, mai ales in sistemul bancar, trebuie controlat, trebuie facut ceva pentru armonizarea intereselor celor de la putere cu interesele celor multi si care, pana la urma, platesc totul. Solutiile trebuie gasite cat mai este timp iar viteza de reactie a statelor, a grupurilor statale de interese, va masura inteligenta politicienilor. Intarzierea, ezitarile, miopia politica, pot avea consecinte incalculabile, ca, de exemplu, solutii de extrema cum pot fi cele promovate de dl. Olivier Besancenot.

Motiunea mea de cenzura: MAREA PACALEALA A DESCENTRALIZARII

In mare graba,  cu posibile dedesubturi, Guvernul Boc a “constatat”, sub impulsul  Presedintelui Basescu, ca “soarta” Romaniei atarna de acordarea unor puteri cat mai mari celor care au castigat titlul de “baroni locali”, titlu sugestiv pentru modul in care functioneaza Romania ca stat si, mai ales, pentru modul discretionar in care se intampla, uneori, dar nu foarte rar,  sa fie exercitata puterea de decizie in administratia locala. Asa ca, pentru a inlatura “pericolul” ce “plana”  asupra noastra,  in mare graba,  peste noapte, Guvernul a elaborat, bazat pe Legea descentralizarii nr. 195 din 22 mai 2006,  proiecte pentru legi ale descentralizarii in educatie, sanatate, ordine si siguranta publica, cultura, etc. Primul-Ministru a avut grija sa ne informeze ca descentralizarea este in folosul cetatenilor a caror viata se va imbunatati (?), ca prin aplicarea principiului subsidiaritatii  va creste contributia comunitatilor locale la adoptarea deciziilor, etc.etc. Sa ne punem cateva intrebari:

Vor simti cetatenii ca descentralizarea aduce mai  aproape de ei decizia in problemele comunitatii? Raspunsul meu este categoric: NU! Dau cateva exemple. Locuiesc in Brasov, oras care a facut trei imprumuturi importante si a garantat un altul. Nimeni nu a incercat sa afle in ce masura suntem dispusi sa suportam restituirea acestor imprumuturi, nimeni nu a prezentat un raport concret in privinta cheltuirii acestor bani, a preturilor platite, a calitatii lucrarilor facute, etc.etc. Nimeni nu ne-a intrebat atunci cand s-a desfiintat fostul si foarte utilul palat al copiilor, pe care primaria nu l-a cumparat pentru ca era dorit de o persoana privata. Nimeni nu ne-a intrebat daca “inovatiile” introduse in organizarea circulatiei ni se par de folos, etc.etc. Si, atunci,  de ce sa cred ca noile legi vor aduce deciziile mai aproape de mine? De ce sa cred ca amestecul, care poate fi brutal, in conducerea sistemului de educatie a unor persoane nepregatite in acest domeniu si al caror contact cu scoala a fost, in unele cazuri, cel putin precar, va imbunatati educatia copiilor nostri? De ce sa cred ca vom fi mai bine tratati in sistemul sanitar? L-a impiedicat cineva pe primar sa cunoasca spitalele, sa discute cu bolnavii si cu medicii? De ce nu a facut-o?  Este capabil un primar, la nivelul mediu al acestora, sa inteleaga dificultatile din sistemul sanitar? Ce sa mai vorbim despre cultura?  Ma intreb, deasemeni, de ce va fi mai eficienta Politia Locala decat Politia statului si de ce descentralizarea, in acest domeniu, trebuie sa aduca cheltuieli importante, printre altele pentru schimbarea tuturor uniformelor  politistilor cu unele care mi s-au parut mai urate. Incercati sa ganditi si sa raspundeti la aceste intrebari si adaugati-le pe ale Dvs. Eu cred ca nu suntem inca in stadiul in care sa largim in asa masura descentralizarea, ca nu avem “baroni” suficient pregatiti pentru a indeplini atributii atat de largi si de complexe, ca exista pericolul ca prea multa putere sa inlesneasca abuzurile si ca rezultatul, pentru o buna bucata de timp, va fi destructurarea administratiei statului.  

Inca o intrebare foarte importanta: de ce nu exista un sistem de control a administratiei locale? De ce Consiliile Locale pot adopta hotarari care incalca legile Romaniei iar prefectii se fac ca nu vad? De ce Legea 195/2006 introduce un principiu ciudat: lipsa subordonarii ierarhice a autoritatilor statului?

Descentralizarea, ale carei legi sunt “impinse”,  ca si codurile, spre aprobare in viteza, va aduce cheltuieli suplimentare importante, despre care nu s-a vorbit nimic, si, fiind prematura, nu ofera nici un fel de garantii pentru imbunatatirea vietii cetatenilor, ba, posibil, chiar dimpotriva. Se pune o ultima intrebare: cine are nevoie de aceasta graba? Cred ca Dl Presedinte Basescu vrea sa-si asigure foarte importantul sprijin al ”baronilor” la alegerile din toamna, acestia manifestandu-si, in repetate randuri,  dorinta aprobarii legilor descentralizarii, prin reprezentantul lor, dl. Liviu Dragnea. 

Descentralizarea, care poate fi numita si “autonomie teritoriala”, poate aduce, in timp, importante deosebiri de conduita normativa, de modificari pe plan local a legilor tarii, intre judete, deci poate INLATURA CARACTERUL DE STAT UNITAR AL ROMANIEI, transformand-o intr-o semifederatie. Ce garantii avem ca nu se va intampla asa? Vezi si:           http://mirceasuman.wordpress.com/2009/01/19/descentralizarea-inseamna-semifederalizarea-romaniei/

      

Pe cine reprezentati, Domnilor Parlamentari?

Cei alesi de noi sa ne reprezinte, sa exercite atributiile constitutionale de legiferare in FOLOSUL NOSTRU, au respins azi, cu o motivare puerila, Proiectul de Hotarare privind infiintarea unei comisii de ancheta pentru verificarea unor posibile abuzuri savarsite in sectorul gazelor natural. Aceasta comisie urma sa analizeze pretul si modul de facturare al gazului metan, gaz care a ajuns pentru milioane de cetateni o povara, o cheltuiala pentru care se priveaza de bunuri  de stricta necesitate: hrana si medicamente.  Cu aceasta ocazie l-am revazut, pe ecranul televizorului, pe dl. Petre Lificiu, seful Agentiei Nationale Pentru Reglementarea Energiei, cel care, cu cinism, se lauda, de curand, cu reducerea pretului Gazului metan cu 3%, ceea ce este egal cu aproape nimic,  si care, azi, cu acelasi cinism, isi manifesta compasiunea pentru noi, bietii platitori ai gazului, ca si cum nu Domnia-Sa ar fi factorul de decizie competent si responsabil.  Ce putem spune, insa, despre Parlament?  Sa nu se mai mire, stimatii domni parlamentari, de lipsa de incredere a cetatenilor in Domniile Lor.   

Nota: In schimb Parlamentul a infiintat o subcomisie pentru activitatea in spatiul cosmic, subcomisie a carei lipsa se simtea din plin si care, in cadrul descentralizarii, va fi ajutata, sper eu, de cate o comisie in cadrul fiecarei primarii, condusa, desigur, de primar.