CRIZA, un fenomen cu specific romanesc

Suntem aproape de finalul licitatiei numita “campanie electorala”, campanie dominata de ideile anti-criza ale partidelor, candidatilor, liderilor politici de tot felul, etc. Loviti de “inspiratie”, ne-au prezentat tot felul de idei menite, dupa parerea Domniilor Lor, sa salveze Romania de recesiunea prezisa de Moody’s, pentru anul viitor, negata, insa, poate cu prea mult optimism, de politicienii romani. Cerandu-ne scuze, pentru nepriceperea in domeniu, Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu, ne-a impartasit, si Domnia-Sa, ideile, cu iz electoral, cu care s-a intors dintr-un turneu prin cateva intreprinderi. Toate aceste idei anti-criza, inclusiv ale dlui Presedinte, cuprind si actiuni punctuale care merita sa fie luate in considerare, dar, in ciuda risipei de vorbe, nu am remarcat vreo analiza completa, bazata pe carentele specifice economiei romanesti, a primejdiilor care ne pandesc, a modului in care vor functiona si ne vor influenta, in timp, multiplele conexiuni existente in economie, mai ales cele create dupa aderarea la Uniunea Europeana. Nimeni nu ne-a vorbit, crezand, poate, ca nu intelegem, despre importantele dificultati pe care le avem la nivel macro-economic, de la care trebuie sa plece solutiile pe care le va adopta viitorul Guvern. In harmalaia care a insotit dezbaterea electorala a crizei se remarca, in chip negativ, dupa parerea mea, inversunarea cu care aspirantii la un loc in Parlament au laudat ideile fabricate de propriul partid si intoleranta manifestata fata de sustinerile adversarilor politici. Acest mod de a aborda si de a discuta o situatie grava nu poate sa faca decat o impresie proasta asupra electoratului care asteapta ca interesele tarii, in actuala situatie, sa primeze asupra maruntelor interese electorale. Nimeni nu ne-a vorbit, de asemeni, despre fateta morala specifica crizei romanesti, adica: despre coruptia care poate adanci grav criza economica dar si criza morala, despre tendinta de a nu se respecta legile, despre griparea mecanismelor sociale, despre problemele de convietuire inter-etnice pe care ne facem ca nu le vedem, despre marginalizarea intelectualitatii reale si inlocuirea specialistilor cu profesionistii vorbariei, despre declinul invatamantului si al sistemului sanitar, etc. Toate acestea constituie tabloul, care pe mine ma alarmeaza, al CRIZEI ROMANESTI. Votul din 30 noiembrie va aduce solutiile pe care le asteptam? Se pare ca multi romani nu cred in aceasta posibilitate.

Singur in cabina de vot, la Brasov!

Am stat de vorba, in saptamana care se incheie azi, cu foarte multi oameni, oameni de toate categoriile, mai scoliti sau mai putin scoliti, mai tineri sau mai in varsta, salariati sau someri, cu copii sau fara, toti avand, insa, ceva in comun: grija zilei de maine, spaima de criza care poate insemna somajul, frica de boala care le poate lovi copii sau parintii. Lumea acestor oameni este departe, foarte departe, de lumea celor care,imbracati elegant, coboara din masini de lux pentru a le promite ca, odata alesi, vor aduce raiul pe pamant, treaba pe care nu au avut timp sa o faca pana acum. Si, totusi, cei mai multi dintre acesti oameni au pareri clare, bine formate, despre fenomenul politic romanesc, despre cei care se gudura cerandu-le votul. Aproape toti au inteles ca votul uninominal nu va functiona corect, ca nu au primit informatiile necesare pentru a putea alege un candidat dintre cei cativa care le solicita votul, ca sub propaganda super-costisitoare se ascund, de multe ori, interesele unor grupuri sau indivizi. Lipsa de corectitudine si agresivitatea manifestate, mai ales de un partid, i-a facut pe multi sa declare ca nu-l vor vota, ca nu pot avea incredere in cei care se comporta astfel. Cred ca, la Brasov, votul vaaduce  surprize: absentii plus voturile anulate se vor apropia de 60-65% din numarul de votanti inscrisi in liste, lipsindu-i pe cei ce vor fi alesi de legitimitate reala; PSD va inregistra o oarecare crestere care, insa, ar fi fost mult mai mare daca, pe plan local nu s-ar fi facut o importanta greseala pe care o voi comenta dupa vot. Greseli importante, in managementul campaniei electorale si in selectarea candidatilor, au facut, deasemeni, PNL si PD-L. Din pacate, aceste “greseli” vor fi sanctionate prin absenteism si voturi anulate, alegatorii neavand alta posibilitate pentru a-si exprima dezaprobarea. Votul de duminica viitoare va fi, in schimb, o interesanta posibilitate de evaluare a evolutiei maturitatii alegatorului roman care, singur in cabina de vot, le va spune politicienilor ce crede despre ei si s-ar putea ca maturitatea alegatorilor sa o depaseasca pe cea a liderilor de partide.

DIN CONSTITUTIA ROMANIEI

Art. 30, al. 1 Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

Lasati-ne sa votam liber!

CONSTITUTIA ROMANIEI, art. 62, al. 1: Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

LEGEA ELECTORALA, art. 52, al. 1: Impiedicarea prin orice mijloace a liberului exercitiu al dreptului de vot sau de a fi ales constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Suntem in 17 noiembrie si, la Brasov, inca nu reusesc, in calitate de alegator, sa am informatii complete despre toti candidatii, despre pregatirea, activitatea, eventuale conflicte cu justitia, etc. ale acestora. Se pare, deasemenea, ca, in continuare, PD-L ingreuneaza, prin folosirea abuziva a atributiilor primarului, desfasurarea, potrivit legii, a propagandei electorale de catre celelalte partide, in ciuda reclamatiilor facute de acestea. Faptul ca partidele care au propus candidatii pentru Camera Deputatilor si Senat nu ne informeaza complet asupra acestora, ca se impiedica propaganda electorala, adica informarea noastra completa, ne pune, ca alegatori, in situatia de a nu putea sa ne exprimam liber votul, incalcandu-se art. 62 din Constitutia Romaniei. Aceleasi efecte le poate avea si propaganda electorala mincinoasa, promisiunile exagerate care nu pot fi realizate ca si acuzele false aduse competitorilor politici. Oricare dintre noi poate sa ceara, in virtutea art. 52 din Legea Electorala, condamnarea celor vinovati.  

Dilema unui alegator

Lupta violenta pentru scaune in Parlament, numita si campanie electorala, se ascute cu fiecare zi. Ieri a fost randul Elenei Udrea (PD-L) sa se ciocneasca cu Luminita Anghel (PSD+PC), dupa ce, cu o zi inainte, ministrul transporturilor a fost amestecat intr-o ciocnire penelisto-penegista incheiata la sectia de politie. Curg promisiunile, curg acuzatiile la adresa adversarilor, curg invectivele, fara ca bravii nostri politicieni si cei care-i consiliaza, pe bani multi, bineinteles, sa inteleaga ca, in mintea noastra, a alegatorilor, acest comportament coboara si mai mult cota increderii in “clasa politica”, in candidatii pe care ni-i propune si ne determina sa nu ne prezentam la vot. Se dovedeste ca asa numita “innoire a clasei politice”, in care au sperat multi alegatori, odata cu introducerea votului uninominal, este un fel de “fata morgana”, ca cei care sunt in stare de orice ca sa ramana la masa puterii au stabilit ce retete sa aplice pentru manipularea alegatorilor, pentru a-i face sa nu poata discerne intre candidatii propusi. Una dintre aceste retete este aceea de a nu da informatii despre candidati sau, mai bine spus, de a nu da informatii revelatoare sau a le da trunchiat. Este greu sa afli ce avere au candidatii, cum au facut-o, despre unii nu ni se spune ce studii au, in ce mediu au crescut si s-au format, ce au lucrat, etc. In schimb, in cazul celor considerati de catre partid importanti, poti sa-i vezi, in postere uriase, pe care s-au cheltuit multi bani, arborand un zambet fortat cu care vor sa ne castige bunavointa, adica votul. Folosind lipsa de informatii, ceea ce de fapt este un mod de a altera grav dreptul la vot si de a jigni electoratul, politicienii ne imping spre a vota partidul. Un alt mod de a ne manipula si de a ne face sa votam fara discernamant este folosirea, pe post de candidati, a diversi cantareti, manelisti, sportivi, etc. care se bucura de apreciere si de a transfera aceasta apreciere asupra zonei politice. Aceste mijloace, si altele, sunt folosite pentru a masca lipsa acuta de oameni priceputi la administratia tarii in randul partidelor si, totodata, pentru a se putea impune vointa liderilor de partid asupra votului viitorilor parlamentari. Te face sa razi, dar este de plans, modul in care, folosind fraze sforaitoare, vorbesc candidatii despre ce vor face dupa ce le vom da votul. De fapt, odata ajunsi in scaunul ravnit si bine platit de parlamentar, actualii candidati vor vota, ca niste copii ascultatori,  asa cum hotaraste partidul, adica un grup foarte restrans de lideri, ei neavand, practic, nici o putere de decizie personala. Actuala campanie electorala ma face sa traiesc o dilema. Pot da, cu constiinta impacata, votul meu vreunui candidat? Astept ca liderii partidelor, care cred ca pot sa-si asume raspunderea conducerii Romaniei, sa ne dea, asa cum sunt datori, informatiile de care avem nevoie si sa ne dovedeasca renuntand, printre altele, la agresiunea verbala sau fizica, ca sunt demni de increderea noastra, ca nu ne cer votul numai pentru a avea in mana painea si cutitul. 

SUNT LIBERE ALEGERILE DACA NU MI SE PERMITE, PRIN DIVERSE MANEVRE, SA STIU CINE SUNT, CU ADEVARAT, CEI PENTRU CARE MI SE CERE SA VOTEZ ?

CE FEL DE LIDERI DE PARTID SUNT CEI CARE PUN PE LISTELE DE CANDIDATI DIVERSI INDIVIZI, CU AVERI DE SUTE DE MILIOANE DE EURO, FACUTE PRIN MIJLOACE NECINSTITE, CARE DORESC SA FIE PARLAMENTARI PENTRU A AVEA IMUNITATE ? CE INTERESE SUNT LA MIJLOC ?

IN CE FEL SERVESC INTERESELE CETATENILOR, INCALCAND DREPTUL LA VOT LIBER PRIN MANIPULAREA CONSTIINTELOR,  ZIARELE CARE INCEARCA SA CREEZE O IMAGINE FAVORABILA UNOR CANDIDATI CU REPUTATIE INDOIELNICA, FARA SA MENTIONEZE CA ESTE VORBA DE PROPAGANDA ELECTORALA PLATITA ?

CU BARACK OBAMA INCEPE MAREA SCHIMBARE?

Dupa cea mai lunga si cea mai costisitoare campanie electorala pentru alegerea presedintelui, cetatenii Statelor Unite ale Americii s-au pronuntat: VREM SCHIMBAREA! Alegerea unui afro-american, tanar si charismatic, care in plina criza economica a propus un program cu o orientare mult diferita de Mc Cain, in care multi vedeau un continuator al lui George Bush, este o demonstratie clara a puternicei dorinte de schimbare a americanilor. Sa nu uitam ca programul lui Obama cuprinde si incetarea, in 16 luni, a razboiului din Irak, spre deosebire de Mc Cain care se pronuntase pentru ramanerea trupelor in Irak pana la victorie. Ce va urma? Pentru Obama incepe o lupta grea cu structurile de varf ale SUA, cu varful bogatiei americane, cu cei care nu doresc schimbarea propusa de Obama, o lupta care s-ar putea sa aduca, prin influenta, schimbari si pentru Europa si care se va reflecta in Romania ca suport al unui efort real pentru distrugerea coruptiei, pentru inoirea reala a clasei politice, pentru democratizarea adevarata, pentru adevar. Sigur, victoria lui Obama va incuraja, in Romania, pe cei care se opun politicilor de formare a unei minoritati de super-privilegiati, super bogati, de imbogatiti prin mijloace dubioase, in dauna celor multi si saraci. In ultima vreme s-au auzit glasurile unor economisti care se pronunta pentru restructurarea actualei forme de capitalism, care, bazata pe formarea de centre de monopol si pe inlaturarea competitiei reale, devine o tot mai puternica frana in dezvoltarea sociala si aduce, inclusiv in SUA, o evidenta si periculoasa polarizare a bogatiei. Aparitia unor astfel de idei anunta dorinta si nevoia schimbarii modului in care functioneaza acum societatea in tarile cele mai dezvoltate si  s-ar putea ca alegerea lui Barack Obama sa fie unul din semnalele intrarii intr-o noua era, dupa cum s-ar putea sa fie doar o capcana pentru naivi si o mare deceptie pentru omenire. 

Guvernul a pierdut momentul potrivit!

Privesc, ascult, dar nu reusesc sa inteleg. Nu reusesc sa inteleg cum se poate ca noi romanii sa facem din Romania victima noastra, victima nesabuintei, nechibzuintei, orgoliilor si, se prea poate, a lacomiei noastre. Totul, din pacate, cu iz de incompetenta, cu miros de vanitate gaunoasa. Cine orchestreaza oare acest mizerabil concert al, cel putin aparent, atacurilor stridente indreptate spre cucerirea , la sfarsitul acestei luni electorale, a puterii? Cum se face ca aproape in fiecare zi alt segment social se adauga celor care revendica salarii mai mari cu cel putin 50%. Langa cei din invatamant se agita acum si cei din sanatate, functionarii publici, ceferistii, ba se pare ca nici preotii nu vor sa scape momentul. Cine va plati oare aceste salarii, de la cine se vor lua acesti bani? De la cei care tremura de teama disponibilizarilor? De la intreprinderile care cauta drumul salvarii de faliment? Sau vom plati toti, inclusiv politicienii care, nici acum, nu vor sa inteleaga gravitatea situatiei, dar si cei carora li se vor mari, eventual, salariile? Este din ce in ce mai clar ca Guvernul a pierdut momentul cand trebuia, a doua zi dupa ce s-a votat legea maririi salariilor in invatamant, sa demisioneze. S-ar fi vazut, atunci, ca nimeni nu ar fi acceptat sa se incarce cu aplicarea acestei legi. Dar, calcule gresite, poate gandul ca mai este timp pentru incheierea unor proiecte ca, de exemplu, Compania Nationala Energetica, au determinat Guvernul sa ramana pe o pozitie periculoasa fara posibilitate de riposta. Subliniez doua fapte: 1. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a atras atentia asupra nemultumirilor noastre, mai multe sau mai putine, fata de activitatea celor care vor sa scoatem din buzunar bani pentru aceste revendicari, si 2. Nimeni nu s-a intrebat daca noi, noi cei care platim, suntem de acord sa platim taxe si impozite pentru marirea cu 50%, deodata, a salariilor bugetarilor, bani inflationisti in loc sa se faca investitii care inseamna bani neinflationisti, dupa cum nimeni nu s-a intrebat daca numarul functionarilor nu ar trebui redus cu 30%-40%, ceea ce cred ca nu s-ar fi observat.

NOTA: In timp ce scriu, trei candidati, din trei partide, la locuri in viitorul Parlament, discuta, pe un post de televiziune, despre ”criza”. Ma ajuta sa inteleg, mai bine, de ce nu voi vota.