Este doar o coincidenta?

Vacarmul politic a ajuns la cota insuportabilului. Fiecare striga potrivit interesului sau, fiecare vrea sa ne convinga ca el este purtatorul steagului dreptatii, fiecare invinovateste in dreapta si in stanga, dar nimeni nu se intreaba ce credem noi, noi cei care platim si care nu putem sa ne declaram multumiti de cum merge invatamantul, de cum ne putem ingriji sanatatea sau de cum suntem serviti de functionarul public. Si, totusi, privind mai cu atentie la ringul in care-si dau pumni politicienii, apar niste intrebari: de ce se intampla toate acestea concertat, sub bagheta carui dirijor si, mai ales, de ce cu doar o luna inainte de alegeri, alegeri care, daca vor avea loc, vor arunca de pe scena politica cateva partide, printre care PRM, si vor scoate la iveala si alte adevaruri ca, de exemplu, slabiciunea PD-L care nu poate ajunge la guvernare? Este semnificativ faptul ca PD-L s-a aliat cu PRM pentru o motiune de cenzura la adresa unui guvern care nu mai are decat o luna de viata. Este trist sa vedem ca s-au angrenat in acest joc de interese si cateva sindicate importante care, fara sa fi pus vreodata in discutie carentele grave din invatamant, sanatate si administratie, care se datoreaza si sindicalistilor respectivi, trec, cu agresivitate, la cele mai puternice arme permise de lege pentru a se lovi in guvern si, de fapt, in economia Romaniei prin obtinerea, fortata, a unor cresteri irationale de salarii. Scopul acestui vacarm nu poate fi caderea guvernului, care oricum si-a incheiat viata, ci amanarea alegerilor care pot aduce mari pagube unora. Daca adaugam la tablou si atacul, deasemeni concertat, indreptat din exterior catre finantele si economia Romaniei, care poate avea consecinte dramatice, putem masura raspunderea pe care si-au asumat-o cei care au regizat ceea ce poate parea, celor naivi, o coincidenta.

Separarea sau dezbinarea puterilor?

Lupta pentru putere, pentru voturi obtinute prin manipularea alegatorilor, a inregistrat azi un episod dramatic, grav pentru Romania. Dupa ce a cerut diverse date si analize privind consecintele asupra economiei a maririi cu 50% a salariilor profesorilor, ca si cum ar fi vrut sa ajunga la o solutie logica, Presedintele Romaniei a promulgat legea votata de Parlament si acceptata de Curtea Constitutionala. Dl Traian Basescu nu a facut nici cel mai mic efort pentru a se gasi o solutie convenabila, ca de exemplu esalonarea acestei mariri pe minimum un an, pentru a evita socul inflationist. La fel au procedat si liderii sindicali. Am ascultat si declaratiile unora dintre acesti lideri. Principala afirmatie era: sunt bani, fara sa se inteleaga ca problema este socul inflationist care va aduce cresteri mari de preturi, cresterea importurilor insotita de deprecierea leului si de alta crestere a preturilor, saracirea noastra a tuturor. Alti lideri de sindicat au reluat, imediat dupa promulgarea legii, revendicarea cresterii cu 50% a salariilor altor categorii de salariati. Toate acestea, altoite pe efectele crizei globale, vor avea grave consecinte pentru economia nationala, reducerea locurilor de munca fiind una dintre cele mai importante. Cauza? In primul rand dezbinarea dintre puterile statului, goana dupa putere cu beneficiile pe care aceasta le poate aduce si incompetenta manageriala inlocuita cu lauda unor performante insuficient analizate. Faptul ca primul-ministru si-a amintit abia acum ca trebuie sa se consulte cu economistii de valoare este relevanta in aceasta privinta. Sa mai retinem un aspect: nici unul dintre liderii de sindicat nu a spus nimic despre performantele slabe ale invatamantului, sanatatii, administratiei, adica a functionarilor publici, etc. Nu s-a discutat, pana acum, nimic despre reducerea drastica a numarului enorm de agentii, consilii, administratii, etc. si concomitent a functionarilor din acestea dar si din ministere, primarii, etc. Nici macar unul dintre parlamentarii care au votat ca hipnotizati legea maririi salariilor profesorilor nu a spus nimic despre ce se poate intampla. Asa ca atunci cand vom incepe sa simtim efectele crizei romanesti sa ne amintim cine a provocat-o si sa nu credem vorbaria cu care vor incerca sa ne manipuleze cei vinovati. Guvernul nu are, in actuala conjunctura, decat o singura solutie productiva si onorabila: DEMISIA.

Telemea, parlamentari si fotbal!

Am ajuns in piata. Vreau o bucata de telemea, asa ca ma indrept spre coltul in care vinde Lenuta. Ea si sotul ei “pastoresc” vreo treisute de oi de la care am mancat, si eu, multa branza telemea in anii de cand ne cunoastem. Ne revedem cu placere si, dupa ce ne salutam, continuam cu un schimb de amabilitati si vesti. Aflu, printre altele, ca se cere lapte de oaie in cantitate mare la doi lei litrul pentru a fi prelucrat in Grecia. Interesant, dar nu apuc sa cer amanunte, Lenuta schimba subiectul si ma intreaba: -Ce ziceti? Astia ne cred chiar asa de prosti? Ce cred ei, ca daca au pus sa candideze tot felul de cantareti si fotbalisti si mai stiu eu ce fete frumoase, noi vom sari sa-i votam? De ce nu candideaza oameni priceputi la gospodaria tarii? Cine ar manca telemea de la mine daca asi angaja un cantaret sa o faca? La fiecare treaba trebuie pus cel care se pricepe, ca cu de astia care dau din gura si nu stiu sa faca mai nimic nu ajungem departe. Uitati-va la Steaua ce rau merge de cand a ajuns pe mana unui oier, ca e de-al nostru si mai bine s-ar ocupa de oi, ca la alea se pricepe dar la fotbal nu. Tare necajiti am fost, mai ales barbatu-meu, cu bataile pe care le-a tot luat Steaua.  -Si eu am fost necajit si cred, Lenuto draga, ca ai multa dreptate. Sa dea Dumnezeu ca multi, cat mai multi, romani sa gandeasca ca tine. Acum, dupa ce am scris cele auzite de la Lenuta, va asigur ca totul este autentic. Poate ca nu am reusit sa tin minte cuvant cu cuvant tot ce mi-a spus, dar ideile sunt ale ei si o aplaud pentru inteligenta si bun simt.

Mama noastra, CORUPTIA!

Acum patru ani, presedintele Traian Basescu si-a castigat mandatul, in primul rand, prin razboiul pe care l-a declarat coruptiei. Amintiti-va de tepele in care promitea, la modul figurat, bineinteles, ca vor fi trasi “coruptii” si “corupatorii”. Amintiti-va cum reusise, viitorul presedinte, sa castige, in mintile multora dintre noi, infatisarea Sfantului Gheorghe strapungand cu lancea balaurul coruptiei. Si, deoarece, pe atunci, multi romani simteau ca doborarea coruptiei poate readuce normalitatea in functionarea institutiilor statului si, totodata, conditii apropiate de egalitate in competitia dintre indivizi dar si in concurenta dintre intreprinzatori, dl. Traian Basescu a reusit neasteptata, pentru unii, performanta de a castiga mandatul de presedinte al Romaniei. Ce a urmat stim toti. S-a diminuat coruptia, sau dimpotriva s-a transformat in sistem? Stim ce pagube a adus coruptia economiei nationale? Stim in ce masura a afectat coruptia sisteme nationale importante cum sunt sanatatea si invatamantul? Se pot pune multe intrebari la care raspunsul este: “NU”. Stim insa ca acest subiect a disparut din discursul diversilor lideri politici si ca nici opinia publica nu-i mai da prea multa atentie. A intrat, cumva, coruptia in “normalitatea” societatii romanesti? Acceptam sa traim intr-o societate denaturata de coruptie? Campania electorala, care se deschide peste zece zile, dar si numele candidatilor, vor aduce unele lamuriri. Trebuie sa fim atenti si sa intelegem ca numai consensul partidelor si al presedintelui poate aduce diminuarea coruptiei.

Romania nu poate fi guvernata fara sa va intelegeti!

Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu, s-a intalnit cu conducerile bancilor comerciale, la sediul BNR, pentru a le explica ce s-a discutat si ce s-a hotarat, la summitul UE, in legatura cu criza economica globala. Intalnirea s-a desfasurat cu usile inchise. Ma intreb de ce se ocupa presedintele de o problema a Guvernului, problema pentru care, pe deasupra, nu cred ca este pregatit. Economia este in raspunderea Guvernului care, am inteles, nu a participat la intalnire, iar motivul este, sunt sigur, lipsa colaborarii intre presedinte si premier. Mi se pare nepotrivita si desfasurarea cu usile inchise. A dorit presedintele sa ne faca sa credem ca se petrec fenomene periculoase care necesita masuri extraordinare secrete? Eu asa am inteles. Acest mod de a conduce Romania este, dupa parerea mea, defectuos, ca si felul in care Parlamentul a adoptat Legea pentru marirea salariilor in invatamant, fara analize prealabile si fara  a asculta un raport al celor care se ocupa de acest domeniu. La fel de nepotrivit cu nevoia rezolvarii unei probleme reale a economiei este si refuzul PD-L, motivat de orgolii si ambitii inguste, de a participa la elaborarea unei Legi a salarizarii bugetarilor, lege a carei lipsa poate fi, intr-adevar, imputata Guvernului. 

Evenimentele din zilele trecute au adus mai multe situatii create pe fondul neintelegerilor, total nepotrivite cu functionarea institutiilor statului, cu ceea ce ar trebui sa insemne ”patriotismul oamenilor de stat”.    

Se poate, domnule Vacaroiu?

PD-L contesta votul prin care dl Nicolae Vacaroiu a fost ales, ieri 14.10.08, presedinte al Curtii de Conturi, functie in care s-a grabit sa depuna juramantul. Daca fruntasii PDL spun adevarul, este vorba de o frauda importanta. Este adevarat ca in Parlament se pot emite, sub umbrela imunitatii, multe opinii politice si, uneori, neadevarurile pot fi adapostite sub aceiasi umbrela, dar mi s-ar parea prea mare indrazneala celor care protesteaza. Oricum, rezulta ca dl Vacaroiu a fost ales printr-o intelegere intre PNL si PSD, la care PDL nu a luat parte. Ce s-a convenit, oare, in cadrul acestei intelegeri? Sper ca nu este vorba de tolerarea de catre Curtea de Conturi a unor afaceri ilegale, de coruptie, cu bani sau bunuri publice, mai ales ca, potrivit legii, dl Vacaroiu, daca va ramane in aceasta functie, va avea puterea de a initia orice control, cu orice tematica, transformandu-se intr-un mare pericol pentru marii corupti sau, Doamne fereste, in paratrasnetul acestora. Singurul care ne poate spune cum stau lucrurile este chiar dl Nicolae Vacaroiu. Pe Domnia-Sa trebuie sa-l intrebam: Se poate, domnule Vacaroiu, sa fie adevarat ceea ce pretind unii fruntasi PDL?

Nicolae Vacaroiu si Curtea de Conturi

   Curtea de Conturi este institutia suprema de control financiar asupra modului de formare, administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. ( Din art. 1 al Legii nr 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi)                                                                                                                                                                           

S-au numarat voturile, 305 pentru si 2 impotriva. Dl Nicolae Vacaroiu este noul Presedinte al Curtii de Conturi. Ce ati auzit pana acum despre aceasta institutie investita cu o putere impresionanta, abilitata sa apere avutul Romaniei? Ce cazuri de coruptie ati auzit ca au fost descoperite la controalele facute de Curtea de Conturi?  Eu, marturisesc, nu am auzit nimic. Nu am auzit nici macar despre un primar al unei comune oarecare sa fi fost descoperit cu afaceri facute cu bunuri din domeniul public sau privat al comunei. Ce sa vorbim despre primarii din marile orase sau despre primarul Capitalei. Ce sa vorbim despre ministri sau … Concluzia este ca: ori mass-media nu a dat atentie activitatii acestei institutii, ori in toata tara domneste o cinste desavarsita. Ce se va intampla acum cand dl. Vacaroiu a castigat fotoliul de presedinte al Curtii de Conturi? Dupa parerea mea, contaminarea “politica” a noului presedinte este nefavorabila unui nou curs al activitatii curtii, am unele indoieli si in privinta priceperii sale, dupa cum am indoieli si in privinta excesivei politizari a conducerii curtii prin numirea membrilor acesteia prin algoritm politic. Din pacate, clasa politica este incapabila sa renunte la “privilegiile” pe care le poate crea inrudirea politica  cu conducerea curtii ceea ce inlatura exact ce ar fi trebuit: o Curte de Conturi complet depolitizata transformata in arma anti-coruptie. 

Hienele adulmeca si musca!

Cateva sute de cititori si-au aratat interesul pentru postarile din 1 si 6 august despre salariul de 17000 de euro pe luna al dnei Daniela Lulache, presedintele fondului Proprietatea. In ultimele zile, opinia publica a aflat ca nerusinarea este mult mai mare, ca sunt numeroase cazuri de salarii si pensii care, departe de a reflecta meritele celor care le incaseaza, sunt o sfidare la adresa celor care muncesc si traiesc dramuindu-si in fiecare zi banii. Presa a publicat exemple incredibile: fost director al autoritatii aeriene civile -350 milioane pensie-, fost sef de penitenciar -268 milioane pensie-, fost presedinte al Curtii Constitutionale -167 milioane pensie-, presedinte ANRE -50-55 mii EURO salariu-, fost general securitate -65 milioane pensie-. Dezvaluirile presei au provocat numeroase dezbateri dar NIMENI nu s-a intrebat cine si cum a aprobat aceste venituri, cine a stiut si a tacut constituindu-se in complice, cine a privit la hienele care adulmeca si le-a lasat sa muste din banii contribuabililor romani. Se vor mai afla multe despre aceasta nerusinare.                                                                                                     NOTA 1-14.10.08-  Nu poti, afland ce salarii isi dau si, apoi, le iau, unii dintre cei aciuiti prin diverse consilii, agentii nationale, administratii nationale,etc. sa nu te gandesti la cei care sunt profesori, medici, ingineri, oameni de arta si cultura, functionari, meseriasi, etc. si impart cu zgarcenie cele cateva sute de lei primite in ziua de salariu, asa incat sa poata sa-si hraneasca copii, sa-i imbrace, iar din ce ramane sa manance si ei. Rezolvarea nu sta in masuri electorale inflationiste ci intr-o conducere competenta a tarii. Cu cine?

Peisaj de toamna la Brasov

A plouat. A plouat si s-a facut frig. Strazile s-au umplut de apa, in apartamentele de bloc se dardaie, circulatia s-a transformat in infern iar trotuarele s-au umplut de noroaie de la sapaturile care nu se mai termina. Traiesc intr-un Brasov trist, acoperit de reclame stupide, in care pomii se usuca ingropati in asfalt, in care ti-e frica sa traversezi strada, in care cetateanul nu are dreptul sa stie ce pun la cale cei care cred ca stapanesc orasul, cei care nu mai stiu nimic despre viata si visele oamenilor normali. Ei au visele lor: inca un milion de euro, un loc de senator sau deputat, un portofoliu de ministru, alta masina de fite, alti kilometri de asfalt, o diploma de doctor la facultatea facuta fara frecventa si, uneori, fara liceu, o vila noua cu 10-20 de camere aici si alta pe Coasta de Azur, un yacht mai mare, un elicopter si multe alte lucruri potrivite cu finetea gusturilor rasei VIP, careia cred ei ca-i apartin. Noi, ceilalti, suntem oamenii de rand, oamenii simpli, dispretuiti de cei care nu merita nici macar dispretul nostru.

Ploua, ploua cu vesti proaste. Se vor scumpi medicamentele, painea, carnea, gazul, apa, benzina, electricitatea si toate celelalte. Probabil ca se vor mari si impozitele pentru a plati “costurile suplimentare” ale autostrazii Bechtel, salariile mai mari ale armatei de functionari, despagubirile pretinse de cumparatorii de drepturi litigioase, cotizatia la Uniunea Europeana,asfaltul ce se va turna anul viitor peste cel de acum un an, alte sensuri giratorii si multe, multe altele.

Dar sunt si vesti bune. Aerul nu se va plati decat cu sanatatea noastra. Ce sa facem, traim in orasul care ocupa locul trei in topul poluarii, orasul in care s-au desfiintat mijloacele de transport nepoluante si au fost inlocuite cu altele pe ale caror esapamente curg valuri de oxizi de carbon si azot. Asa a vrut soarta noastra trista si inca cineva.

Este seara tarziu. Zgomotul strazii s-a potolit. I-a luat locul vuietul fierastraielor care ucid pomii de pe bulevardul 15 Noiembrie, la ordinul primariei.Noapte buna, brasoveni! Maine este o alta zi, mai trista decat cea de azi.

06.10.08 22:30

Ei conduc tara!

Am privit,ieri, stupefiat, la deputatii care, sub privirile satisfacute si, mi s-a parut mie, oarecum ironice, ale liderilor sindicali, votau, ridicandu-se in picioare, marirea salariilor profesorilor. De ce, stupefiat? Pentru unanimitatea electorala care-i facuse pe “alesii nostri” sa uite ca votul lor inseamna bani multi, inseamna, in conditiile economiei de piata, un ghiont dat “cererii” care va sari undeva unde nu va ajunge si “oferta” decat prin cresterea preturilor si a importurilor, insotite de devalorizarea leului. Nimeni, nici ministrul educatiei nici cel al finantelor, ca sa nu mai vorbesc de primul-ministru, nu au prezentat deputatilor tabloul perspectivei sumbre pe care o deschideau economiei romanesti. Abia azi, dupa ce s-a votat, dl. Varujan Vozganian, speriat de aparitia altor cereri de majorare, tot cu 50%, a salariilor, alarmat de dezastrul ce se contureaza, a vorbit si din gura sa a iesit adevarul. Iar adevarul este acela ca pe fondul crizei globale, se adopta decizii economice, dictate de lacomia electorala, care pot aduce prabusirea economiei nationale. De platit vom plati noi. Platind, sa nu uitam iresponsabilitatea care a creat aceasta situatie.

O astfel de decizie, dictata de lacomia personala si adoptata pe ascuns, este marirea cu sume importante a pensiilor parlamentarilor. Azi se vor afla detalii.

http://mirceasuman.wordpress.com/2008/09/15/uraganul-ajunge-si-la-noi/