O stafie bantuie Parlamentul: votul uninominal

Legea votului uninominal este un copil nascut, in chinuri, printr-o cezariana la care, printre multe alte moase, dl. Cristian Parvulescu a depus o “laudabila” munca. Cum, necum, legea a iesit si, oricat de mult a fost “imbunatatita”, multi dintre parlamentarii “de cariera” au inceput sa se infioare la gandul unui Parlament in care nu vor mai avea un fotoliu comod, nu vor mai avea acces la bufet, nu vor mai avea imunitate, birou parlamentar, masina, secretara. invitatii la fel de fel de festivitati, participare la mai mari sau mai mici “initiative antreprenoriale” si nici macar frumoasele carti de vizita, platite tot de alegatori. Si, colac peste pupaza, se termina si cu diversele indemnizatii, care le rasplateau eforturile. Sigur ca au aparut diverse reactii “de aparare” ca, de exemplu, protestul, la Curtea Constitutionala, a PRM. Daca protestul va fi acceptat, se termina cu votul uninominal la apropiatele alegeri si renaste, din propria cenusa, votul pe liste de partid. In acest caz s-ar putea ca dl. Ion Iliescu sa se razgandeasca si sa candideze pentru Senat, adevarul fiind ca Domnia Sa, ca si alti cativa “fruntasi” a diverse partide, nu-si pot permite sa se supuna votului uninominal si sa se afle adevarul despre dragostea de care se bucura. Chiar ales cu, sa zicem, un modest procentaj de 55% dintre voturi, dl. Iliescu ar pierde, spre bucuria unora, pozitia de “prim violonist” al PSD. Asa ca dl Iliescu, ca si altii, a ales varianta vulpii care nu ajunge la struguri.  Legea votului uninominal are si unele ciudatenii nascute din dorinta de a crea  portite pentru cei care nu mai au sanse in fata alegatorilor, printre ei fiind si multisori membri UDMR. Datorita acestor ciudatenii se va putea intampla ca unii candidati sa fie alesi fara a obtine majoritatea. Principalul inspirator al acestor “ciudatenii” este dl Cristian Parvulescu, motiv pentru care l-am pomenit printre moasele legii. Sa-i multumim. Singura varianta de vot uninominal, adecvata actualei etape politice si care ar fi primenit, cu adevarat, clasa politica, ar fi fost: votul direct in doua tururi, insotit de o procedura simpla de demitere, de catre cetateni, a parlamentarului. Vreau sa subliniez si faptul ca s-a evitat trecerea la vot uninominal pentru consiliile locale si judetene, ceea ce ar fi insemnat bararea, in buna masura, a drumului pentru ”afacerile imobiliare” ilicite si nici nu s-a inlaturat actuala procedura, inutila si ridicula, de demitere de catre cetateni a primarilor.

IMUNITATE sau IMPUNITATE

Dupa ce PSD a blocat ancheta penala impotriva a doi foarte marcanti lideri ai sai, domnul Mircea Geoana s-a hotarat sa dreaga busuiocul si a lansat, pentru urechile alegatorilor, propunerea anularii imunitatii pentru presedintele Romaniei, ministri si parlamentari. Dupa ce s-au stins aplauzele, oferite de diverse partide electoratului, s-a trecut la partea doua a reactiei adica la lansarea de diverse idei intelepte ca: este foarte bine dar trebuie sa ne gandim temeinic, sau: totdeauna am sustinut aceasta idee dar nu este momentul cel mai potrivit, etc.etc. De fapt, cred ca impunitatea dobandita prin imunitate este un principal motiv al bataliei pentru scaune de parlamentari si putini dintre acestia sunt gata sa renunte la ea. Nici cand au provocat accidente grave de circulatie, in conditii agravante, nu am auzit sa fi fost condamnat vreun parlamentar. Orice averi, lipsite de logica, au aparut in declaratiile, scrise cat mai necitet, nu s-a sesizat nimeni, dupa cum oricate “spectacole” a organizat DNA, parlamentarii si ministrii au fost mai tari. Adevarul este ca toti acestia alcatuiesc o casta, o casta care se apara, o casta mai tare ca milioanele de cetateni care, chipurile, i-au ales, pana acum, pe liste de partid. Dar sa nu credem ca aceasta casta se limiteaza la cei care au prin “lege” imunitate. Nu! Din aceasta casta fac parte si toti asa numitii :baroni locali” de care nu am auzit sa se fi atins “organele abilitate”, iar pe langa baroni, parlamentari, etc. si “ajutoarele acestora. Constitutia Romaniei are destule lacune, este timpul sa fie revizuita cu seriozitate, cu patriotism adevarat, cu dorinta de a servi milioanele de cetateni ai tarii si nu pe cei cativa care vor sa se ascunda sub titlul de “demnitar”. Cei care doresc ca Parlamentul sa se bucure de increderea cetatenilor trebuie sa inteleaga ca aceasta nu poate fi castigata prin tot felul de privilegii, prin averi facute in timpul mandatului de deputat sau senator, prin sustragere de la controlul alegatorilor. Parlamentarii trebuie sa voteze potrivit intereselor cetatenilor si nu asa cum li se transmite, prin liderul de grup parlamentar, potrivit unor interese “politice” lipsite de transparenta. Parlamentarul trebuie sa-si explice, periodic, votul in fata celor care l-au ales, trebuie sa raspunda intrebarilor acestora.