anti-PROPAGANDA ELECTORALA

In timp ce brasovenii blestema dezordinea din oras, circulatia haotica, preturile tot mai mari, sfidarea cu care bogatia priveste spre modestia celor care traiesc dintr-un salariu muncit, din inaltime ne zambesc cei care aspira la oala cu miere. Contra a sute de mii sau milioane de euro, s-au cocotat pe blocuri si pe stalpi, au umplut paginile ziarelor, vorbesc de pe ecranele televizoarelor si ne promit fericirea intruchipata in tot felul de proiecte fanteziste. Nimeni nu ne spune cum vom plati aceste proiecte, ce datorii va mai face orasul, cum s-au cheltuit banii imprumutati pana acum, – cam 1300 de euro,adica 46-47 de milioane de lei vechi pe familie-, cati vor muri in ambulantele cu care vor fi dusi la un spital de urgenta  pe care cineva vrea sa-l construiasca intr-o comuna de langa Brasov , etc. etc. Ma tem ca presiunea in exces asupra alegatorilor se va transforma in anti-propaganda electorala si este de asteptat ca dezaprobarea brasovenilor, fata de nou nascutul cult al personalitatii, sa aduca o masiva neparticipare la votul de duminica.

ERA TICALOSILOR

In 1980, Marin Preda  publica ultimul sau roman. Cu un titlu plin de indrazneala, pentru acele timpuri, “Cel mai iubit dintre pamanteni” s-a epuizat in cateva zile. Cumparat, mai mult pe sub mana, cu ajutorul unui bacsis strecurat in mana vanzatorului, romanul a fost subiect de discutii fierbinti si prilej de satisfactie pentru curajul cu care, sub pretextul povestirii, la persoana intai, a vietii lui Victor Petrini, autorul scotea la suprafata dramele acelor timpuri. Sintagma: “era ticalosilor“, folosita de Marin Preda, in roman, era pe buzele tuturor celor care reusisera sa citeasca cartea. 

     Am recitit, in aceste zile,cartea lui Marin Preda si am simtit nevoia sa scriu aceste cateva randuri. Sa nu-l uitam pe Marin Preda si, mai ales, sa nu uitam ca: nu se termina acum. Acum incepe.  

DESPRE IMPOSTORI

Gustul puterii si, cred eu, al banilor face sa le lase gura apa unor indivizi care, pe masura ce se vorbeste mai mult despre apropiatele alegeri, se inghesuie, se calca pe picioare, sunt gata la orice, numai sa poata lua in stapanire un scaun de primar sau macar un scaunel de consilier. Toti sunt gata sa jure ca nu vor avea odihna, ca isi vor da si viata, daca va fi nevoie, pentru binele nostru, al celor pe care ne vor numi, cu dispret, dupa ce vor fi alesi, “simpli cetateni”. Simpli si naivi, au dreptate,daca ne vom lasa fermecati si inselati, din nou,de ranjetul cine stie carui incompetent, cand este vorba de treburile comunitatii,dar foarte competent, cand este vorba de treburile sale si ale celor din jurul sau.

Vom reusi,oare, sa-i inlaturam pe acesti impostori? Vom reusi, oare, sa-i votam pe cei care sunt gata, cu adevarat, sa munceasca pentru noi si se pricep sa o faca?

Privesc, de pilda, cu uimire, la spectacolul grotesc pe care-l organizeaza un candidat care se incadreaza, fara putinta de tagada, in categoria impostorilor. Strazile s-au umplut cu postere imense, care au costat zeci de mii de euro, din care ni se arunca zambetul satisfacut al acestui proaspat imbogatit. Nu stie mare lucru despre functia la care aspira si totusi vrea, cu tot dinadinsul, sa se aseze, din nou, in fruntea orasului, vrea sa poata cheltui din nou, din buzunarele cetatenilor, sume uriase fara sa dea socoteala. Vrea sa ne convinga  ca stie totul despre cum poate transforma orasul in locul unde, pe robinetele noastre, va curge lapte si miere. Ne asigura ca vom fi primul oras al tarii dar uita sa vorbeasca despre risipa banilor publici, despre ceea ce nu a facut, despre cum li se ascund cetatenilor tranzactii importante facute cu patrimoniul orasului. Uita sa ne spuna ca Brasovul este in declin, ca alte orase ca Sibiul, Clujul, Iasul, Timisoara, etc,  ne-au luat-o inainte.

Sa-l lasam sa vorbeasca si sa speram ca vom fi destul de maturi ca sa nu-i lasam orasul pe mana.

Cat pot crede?

Sunt inconjurat de promisiuni. Se liciteaza si se supraliciteaza. Diversi indivizi, despre care nu stiu nimic, iar daca stiu nu-i pot crede, vor sa ma convinga ca vor transforma mocirla in rai, ca sunt gata sa-si dea viata pentru binele meu, ca in mana lor este cornul abundentei pe care-l vor varsa peste mine. Vreau sa le spun: nu va cred, stiu ca printre voi sunt multi mediocri si submediocri; stiu ca printre voi sunt multi, prea multi, incompetenti; stiu ca multe dintre promisiunile voastre se vor transforma in minciuni. Stiu ca va luptati pentru voi si nu pentru mine. Demonstrati-mi ca nu am dreptate!

AVERTISMENT

Prostia ca slabiciune a mintii, nu este vreo vina, vreun viciu sau vreun pacat, este un dat genetic: cineva este prost asa cum are ochii albastri sau muschii puternici. Fapt este ca prostul, prost fiind, nu poate patrunde in miezul lucrurilor, nu are discernamant, percepe faptele in sine, desprinse din contextul lor, e incapabil sa asocieze sau sa disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri, cat de cat complexa, nici sintetiza elemente in aparenta disparate. Cum lumea ii este greu de inteles. o potriveste el, cumva, putinei sale intelegeri, punand, de bine de rau, la un loc notiuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga si bogata traditie a prostiei omenesti. Lucru firesc, pentru ca, neputand abstractiza, prostul trebuie sa se foloseasca de generalizari gata facute de altii, la fel de prosti ca si el, daca nu si mai rau. Intr-adevar, dintre doua sau mai multe posibilitati, prostul o alege fara gres pe cea mai stupida si apoi se odihneste asupra ei.

                                                                               Din “Despre prostie” de Petru Cretia

Nota mea:

Nu uitati ca prostia se insoteste, de foarte multe ori, cu ingamfarea, de unde si foarte adevarata observatie: “prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Inarmati cu aceste adevaruri, priviti cu atentie in jurul Dumneavoastra. Priviti la cate un individ infumurat care, folosind clisee gaunoase din noua limba de lemn, ne da lectii, ne explica de ce trebuie sa-l punem, pe el si numai pe el, impreuna cu clica care-l sustine, in fruntea bucatelor. Nu va lasati inselati de zambete mieroase si de strangeri de mana. Fiti atenti! Prostul poate fi foarte viclean si, deci, foarte primejdios. El ii uraste pe toti cei inteligenti, cinstiti si modesti, care refuza sa se inhaiteze cu el si cei asemenea lui. Prostul nu discuta argumentand, el discuta afirmand si batand cu pumnul in masa. Prostul este las si lipsit de scrupule. Infruntati-l si nu faceti greseala de a confunda viclenia cu inteligenta.