DIN CONSTITUTIA ROMANIEI

Art. 30, al. 1 Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

FELICITARI, DOMNULE BASESCU!

Vizita la Chisinau a Domnului Presedinte al Romaniei m-a uimit prin darnicia cu care s-au facut diverse promisiuni. In timp ce la Bucuresti, seful delegatiei FMI anunta ca vom incheia anul cu 1.000.000 de someri, la Chisinau dl Traian Basescu anunta un ajutor nerambursabil de 100.000.000 de euro. Presupun ca sunt bani ce se vor obtine din disponibilizarea a 100-200.000 de bugetari. In continuare, dupa ce a multumit alegatorilor din R. Moldova, care l-au facut Presedintele Romaniei, dl. Basescu anunta masuri de simplificare si grabire a procedurilor de obtinere a cetateniei romane de catre moldoveni. Probabil ca, intr-un timp nu prea lung, toti moldovenii vor fi si cetateni romani. Care va fi impactul acestei evolutii? S-a facut un studiu? Are de gand, dl. Traian Basescu, sa obtina o modificare a Constitutiei prin care sa mai poata obtine unul, sau poate doua, mandate de presedinte si cauta alegatori? Felicitari, Domnule Traian Basescu, pentru clarviziunea politica, cea care va facea sa nu vedeti criza economica, atunci cand actiona din plin, dar care v-a permis sa-i anuntati sfarsitul pentru 2010.

In timp ce dl Traian Basescu face cadou 100.000.000 de euro Moldovei, Guvernul Boc ajuta pe nenorocitii din Haiti cu 50.000 de euro, adica cca. 30% din cat costa automobilul Lamborghini al unei geniale odrasle de pedelist.

Un moment greu pentru PSD (1)

Instalarea lui Traian Basescu in ravnitul fotoliu de Presedinte  al Romaniei, prin merit sau, posibil, prin frauda, s-a soldat, printre altele, cu multe victime.  De plans sunt multele milioane de romani care sperasera sa scape de Traian Basescu si au votat impotriva sa. Mai de plans, inca, sunt cei care, tot mai multi, dupa ce l-au votat, din convingere sau pentru o galeata si o punga cu faina, incep sa simta, pe propria piele, consecintele. Interesant este modul in care cel care a reusit sa obtina, pe teritoriul Romaniei, o majoritate, fragila este adevarat, de vreo 15000 de voturi, ma refer la Mircea Geoana, a devenit victima acestui pseudo-succes si tinta atacurilor catorva dintre liderii PSD, din imediata sa apropiere. Adevarul este, chiar in conditiile fraudarii procesului de vot, de catre adeptii lui Traian Basescu, ca Mircea Geoana si-a datorat infrangerea greselilor sale, greseli care nu pot fi acceptate si nici intelese. Felul in care a cazut in capcana, grosolan construita, a vizitei nocturne la Sorin Ovidiu Vantu, ca si vizita in Rusia, au adus o pierdere, greu de masurat, dar pe care o estimez la cel putin 500000 de voturi. Mircea Geoana este principalul vinovat, in primul rand in fata romanilor, pentru prezenta lui Traian Basescu, inca 5 ani, in fruntea Romaniei, pentru resuscitarea camarilei acestuia sub forma de Guvern renovat cu un strat subtire de vopsea, pentru tot ce vor face sub eticheta: “modernizarea statului” dar si pentru adancirea dureroasa si cu consecinte grave, a polarizarii, in continuare, a societatii romanesti. Oare pentru aceasta vinovatie cer unii dintre liderii PSD plecarea lui Mircea Geoana? Nu cred. Este mai usor de acceptat, ca explicatie, dorinta cuceririi posturilor de varf, dorinta regruparii pe criterii de interese, dorinta acapararii puterii in partid de catre grupurile care doresc, astfel, sa se apropie de posibilitatea cuceririi, in viitorul apropiat, a administratiei tarii. Greselile lui Mircea Geoana sunt doar un pretext pentru cei care cer o noua conducere. Partidul Social-Democrat traieste un moment greu. In fata sa sunt doua drumuri: cel al inlaturarii impostorilor, al primenirii fundamentale a liderilor, al castigarii autenticitatii social-democrate si, concomitent al increderii cetatenilor; dar si cel al continuitatii, adica al politicianismului cu eticheta de stanga. Sigur, politicienii PSD vor cauta, intre aceste doua drumuri, tot felul de poteci si potecute, pe principiul impacarii dintre capra si varza. Vom continua. PSD este un pol deosebit de important al vietii noastre iar starea de declin in care se afla este un grav handicap politic pentru Romania.

Printre ruine

Traiesc intr-o tara care nu-si poate hrani cetatenii. Traiesc intr-o tara despuiata de tot ce s-ar fi putut numi bogatie. Traiesc intr-o tara careia i s-a rapit petrolul, gazul metan si careia cativa “buni romani” se straduie sa-i ia si aurul ramas la Rosia Montana. Din industria tarii mele pot spune ca nu a mai ramas nimic, doar niste terenuri devenite proprietatea, pe nimica toata, a unor indivizi care  s-au transformat in milionari, multimilionari sau miliardari -in euro-. Pana si uzine mari, cu potential comercial, ca cea producatoare de utilaj pentru foraj petrolier sau cea care producea tractoare, au disparut. La Brasov, pe locul de unde au fost alungati miile de muncitori care fabricau tractoare, se va ridica inca un mall. Milioane de romani sunt indatorati la bancile straine care dicteaza financiar in Romania, de la care si statul roman a imprumutat, in contul nostru, multe miliarde de euro.Guvernul Romaniei se gudura, ca un catelus supus, pe langa Fondul Monetar International care, daca este multumit, ne mai arunca un miliard sau doua de euro, cu imprumut, desigur. Cat este dator, oare, fiecare roman? Cat avem de platit pentru “cinstea” de a fi ajuns pe ultimul loc intre tarile Europei? Cine este regizorul care a pus in scena aceasta super-tragedie? Cu ce am fost anesteziati asa incat sa nu observam ca zi de zi suntem mai saraci? Unde sunt scriitorii, actorii, oamenii de cultura care ar fi trebuit sa ne deschida ochii? Unde sunt preotii care, cu harul primit de la Dumnezeu, ar fi trebuit sa ne aminteasca cele zece porunci, ar fi trebuit sa anatemizeze pe cei care ne-au tradat?

De ce am tot mai des senzatia ca traiesc printre ruine?

Asa se formeaza dinastiile

 

Ma pregatisem sa notez cateva pareri despre felul in care porneste, scartaind, economia romaneasca in 2010 si, nu se putea altfel, ceva despre proiectul de buget. M-a deturnat, insa, televizorul si discutia, gazduita de Antena 3, despre candidatura la un loc de deputat a unui tanar “promitator”, pe nume Honorius Prigoana, fiul cunoscutului organizator de afaceri  -insalubre-  cu salubrizarea nu stiu cator orase, afaceri din care a reusit sa adune o avere de cca. 150 de milioane de euro. Curios, am adunat cateva informatii, am admirat mutrisoara baietelului dlui Prigoana, l-am ascultat debitand niste pareri despre reforma statului si am aflat ca are, halal lui, drept model-idol, pe Traian Basescu, tatal altei odrasle minune. Puisorul de politician este dotat cu un automobil Lamborghini, de 400 de mii de euro, spunea Radu Tudor, de numai 150 de mii de euro, stiu eu. Sa nu uitam ca si dl Prigoana-senior este  politician, deputat sau senator, una dintre importantele sale idei politice fiind eliberarea actualului sediu al Parlamentului pentru a fi transformat intr-un centru “mondial”, cred eu, de distractie si mutarea Parlamentului in cladirea, la care se lucreaza de vreo 30 de ani, a Bibliotecii Nationale. Buna idee. Ce nevoie are Romania de Biblioteca Nationala? Mult mai multa nevoie avem de luminile imberbului Honorius, de “extraordinarele” sale cunostinte in afacerile de stat, de “experienta” sa in problemele sociale ale romanilor. L-am ascultat, cu “admiratie”, vorbind despre banii castigati din munca sa si nu am indraznit sa ma intreb cu ce s-a spetit castigand atatia bani, in timp ce oameni de mare competenta in inginerie, medicina, cultura, in meserii  care cer talent si invatatura, etc. abia reusesc sa supravietuiasca. Regret, dar in discutia televizata, nu am auzit pe nimeni afirmand un fapt esential: in situatia de azi avem nevoie de mari competente in domeniul deciziei politice, nu putem fi de acord cu transformarea politicii intr-o sinecura, intr-un instrument de promovare a imposturii, de sprijinire a arivismului. Si totusi, nu ma voi mira daca banii vor reusi si de data aceasta.

Cred ca nimeni nu poate fi cu adevarat politician pana nu afla, prin efort real, cum se intretine o familie, cum se cresc copiii, cum se sta noaptea la capataiul copilului bolnav, cum traiesc milioanele de romani care nu pot avea nici macar un Logan la mana doua.  Nu poate fi politician adevarat cineva care a trait in cu totul alta lume, in lumea banilor de-a gata, a luxului, a sfidarii celor pe care se declara dornic sa-i reprezinte. 

Trebuie sa-mi impartasesc convingerea ferma ca in Romania sunt multi, foarte multi, oameni de mult mai mare valoare decat acest domn Honorius, oameni care nu au transferat in buzunarele lor nici un leu din taxele si impozitele platite de cetateni romani.    

NASALIA

Nasalie=Suport de lemn pe care se aseaza cosciugul cu mortul pentru a fi transportat.  DEI, 1999, Ed. Cartier

Au trecut multi ani, multi peste douazeci. In fiecare seara, Paula se ruga incredintand lui Dumnezeu gandurile sale, cerandu-i indurare pentru noi si pentru necajitii din jurul nostru. Cand termina, inainte de a-si face cruce, spunea cu voce tare: “vedea-l-as pe nasalie”. Cand l-a vazut, infiorata de grozavia felului in care incercau, cei care doreau puterea, sa ne faca sa credem ca asasinatul se numeste “dreptate”, a spus: “Da, dar nu asa”. Oare ce gandesti tu, minunat suflet al Paulei, de acolo de unde esti, privind la noi cei care, inca, mai suntem aici? Ce spui tu acum, cand iti inchei rugaciunea de seara?

Spectacol gratuit

 

Spectacolul gratuit, oferit, cu “generozitate”, celor doua mari tabere in care s-a impartit Romania, continua. Aceleasi personaje rebut sunt amestecate in coctailul, numit Guvern, pe care-l mixeaza Emil Boc, sub privirea atenta a lui Traian Basescu. Au aparut si cateva noutati. Dl Boc vrea sa dea educatia copiilor din Romania, reformele absolut necesare in acest domeniu, pe mana unui oportunist de a carui competenta ma indoiesc, a celui care din sindicalist vehement s-a transformat intr-un super-vehement pedelist; la agricultura un medic veterinar, autor al unui dubios accident in care si-a pierdut viata un copil, impus de Gheorghe Flutur; la apararea nationala un individ cu multe semne de intrebare: etc. etc. Spectacolul continua. Cele cateva randuri de mai sus au un singur rost: sa semnaleze criza acuta de politicieni competenti in cadrul PDL. Din pacate, pentru Romania, dl. Emil Boc nu are cu cine sa construiasca guvernul, este obligat sa recurga la improvizatii, iar rezultatul va fi adancirea crizei grave in care ne aflam.

Se discuta cu argumente si contra-argumente, mai ales in cadrul PDL, despre cedarea catre UDMR a Ministerului Culturii, la care a fost nominalizat fostul candidat la presedintie, Kelemen Hunor. Obiectia se refera la faptul ca  Biserica Ortodoxa, majoritara in Romania, va fi obligata sa colaboreze, prin departamentul cultelor, parte a Ministerului Culturii, cu un reformat. Nu as da prea multa atentie acestui aspect, colaborarea referindu-se la aspecte administrative. Mi se pare ca se poate vorbi, insa, in ochii prea multor iubitori de banci vopsite tricolor, despre o problema de imagine, generata de incredintarea culturii nationale romanesti unui maghiar. Nu stiu de ce, de fapt stiu, dar cred ca Kelemen Hunor va fi cel mai bun ministru al culturii din ultimii 20 de ani.  

Platim mult. Ce primim? Merita?

 

Zarurile, bine manuite, au cazut. Pe ele scrie: Traian Basescu-presedinte-,  Emil Boc-prim-ministru-. Cat s-a cheltuit pentru acest rezultat? Putem masura in lei, sau in euro, costurile pe care le suportam pentru a ne intoarce la acesti doi pseudo-politicieni? Le vom cunoaste vreodata? Nu! Dar putem incerca sa vedem din ce se compun. Cheltuielile pentru campania electorala, de cateva zeci de milioane de euro, sunt doar o mica parte. Cel mai mare cost este reprezentat, insa, de ruperea Romaniei in doua, de dezbinarea dusa, uneori, pana la ura, care se va vindeca greu si, sigur, nu prin formarea unui Guvern cu aceiasi politicieni detestati de multi romani, romani care vor aprecia recentele gesturi politice ale dlui Traian Basescu drept o neglijare, pana la sfidare, a vointei celor care au spus clar ca nu-l mai vor, a vointei celor care doresc un Guvern cu adevarat capabil sa faca ceea ce trebuie, un Guvern fara Udrea, Videanu, etc. Nominalizarea dlui Emil Boc si felul in care pare sa se formeze noul Guvern ne pot face sa credem ca dl. Traian Basescu nu vrea sa gaseasca un drum real spre reconcilierea de care vorbea, ca vrea numai sa ne faca sa-i simtim puterea, sa-l simtim ca pe un stapan absolut caruia nu-i pasa de parerile gloatei.

Urmeaza desfasurarea activitatii acestui Guvern care va fi operational pana la Craciun. Vom trece prin momente grele. Doresc ca parerile mele sa se dovedeasca gresite  si ca noul Guvern sa reuseasca. Deocamdata nu cred. 

In ceea ce priveste felul in care s-a constituit firava majoritate parlamentara care va sprijini Guvernul Boc 4, acord circumstante atenuante celor din UDMR. Ei au un obiectiv politic clar: autonomia teritoriala. Probabil ca o vor obtine, sub o forma oarecare. Ceilalti sunt, eufemistic vorbind, numai niste oportunisti.

Marea flecareala

 

Sunt 2 luni, spunea adineaori cineva, persoana importanta in PDL, de cand Romania nu are Guvern, dand de inteles ca vinovati sunt cei care nu vor sa se supuna “indicatiilor” lui Traian Basescu, care, bietul de el, a facut mari eforturi pentru a ne ferici cu un Guvern in care sa reapara, pe posturi de ministri,  cei care si-au dovedit din plin “competenta” in guvernele Boc 1, Boc 2 si Boc 3. Urmeaza Guvernul Boc 4 care va desavarsi opera inceputa de cele trei care l-au precedat. Iar daca, da-i Doamne “bravului nostru roman” mintea cea de pe urma, vom avea un alt prim-ministru, “realizarile” nu vor fi cu nimic mai prejos. De fapt, ce a ramas in urma acestor 2 luni care, in linii mari, se suprapun peste campania electorala oficiala, dar care sunt un fel de corolar al ultimilor 20 de ani?  Printre altele, putem enumera: o Romanie impartita in doua, o Romanie in care neintelegerile ajung, uneori la ura; o situatie financiara dezastruoasa care se traduce in datorii enorme ale statului catre FMI si catre bancile comerciale; o economie bolnava bazata pe speculatii,  pe consum mai mare decat productia; o agricultura care nu ne poate hrani; un sistem administrativ central si local nestructurat si necontrolat; etc. etc. Acestea sunt doar cateva exemple si le-am insiruit pentru o concluzie: tara arde iar baba se piaptana. In locul dezbaterii de catre candidatii la presedintie a acestor teme, am auzit tot felul de barfe, demascari, murdarii, etc. demne de cele mai vulgare tabloide. Iar in acest gen de “dezbateri” s-au angrenat toate posturile de televiziune, o armata de comentatori, o puzderie de politicieni, toti manifestandu-si, doct, priceperea intr-ale politicii, pe care au transformat-o intr-o lupta pentru mai binele fiecaruia dintre ei, despre noi cetatenii Romaniei si nevoile noastre nediscutandu-se practic nimic. Pot afirma fara gres: Politica romaneasca in general, campaniile electorale, discursurile asa numitilor lideri, incepand cu Traian Basescu,  sunt numai o mare flecareala, o flecareala de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflam nimic, dar pe care le platim. Nu stim, de exemplu, ce conditii au acceptat in tratativele cu FMI; nu stim care este adevarul in legatura cu felul in care se spune ca am pierdut gazul si petrolul; nu stim cum s-a pierdut si distrus, prin privatizare,  cea mai mare parte a industriei romanesti; nu stim cum s-au construit averile politicienilor de varf; nu stim din ce bani s-au cheltuit multe, foarte multe, milioane de euro in campaniile electorale; etc. etc. Si, totusi, eu m-am ales cu ceva. Am aflat, din nou, dar definitiv, ca in lumea noastra politica ponderea celor care vor si pot sa faca ceva adevarat este mica. Am aflat ca trebuie sa ma feresc de flecareala cu care cei mai multi politicieni vor sa ma ameteasca, sa ma faca sa nu vad adevarul. Am aflat ca partea vazuta a politicii romanesti este o MARE FLECAREALA. 

Remarc, din nou, surpriza numita Crin Antonescu. Sunt sigur ca, daca ar fi avut suficient timp, ar fi putut castiga presedintia Romaniei si s-ar fi schimbat multe. Se pune o intrebare: cat timp va rezista? Va ramane singur sub atacurile unora de categoria Tariceanu?  

Nota: Apropos de flecareala, vreau sa flecaresc si eu si sa felicit Primaria Brasov pentru halul in care s-a circulat azi, 15 decembrie, in Brasov. A fost un furnicar de utilaje -adica niciunul-, nu mai incapeau stropitorile cu lichid antiderapant -adica niciuna-, iar noi ne taraiam cu 20-30 km/ora, incordati sa nu ne lovim intre noi. Notati: Am circulat toata ziua.  

Un BEC care s-a stins

 

Biroul Electoral Central a respins contestatia depusa de Partidul Social Democrat. Bine platiti de noi, cetatenii Romaniei, cei de acolo au ales drumul cel mai comod. Fara sa faca nici un fel de verificare, fara sa se deranjeze, fara sa incerce sa ne dea, macar, iluzia ca vegheaza la corectitudinea alegerilor, au spus NU. Urmeaza Curtea Constitutionala. Cei de la PSD s-au laudat ca au un camion de dovezi ale fraudarii alegerilor, in sprijinul contestatiei pe care au depus-o. Vom vedea. Totusi, nu stiu de ce, ma simt indemnat sa spun ca rezultatul va fi acelasi. Este dimineata dar ceva ma face sa cred ca cel mai potrivit salut, pe care-l pot adresa acestor inalte foruri, este: NOAPTE BUNA!  Noapte buna si voua, concetatenii mei. Ne vedem peste 5 ani. 

Perfidie sau prostie politica?

 

Alegerile prezidentiale, intrate pe mana celor care cred ca politica inseamna inselatorie, au lasat, tuturor oamenilor normali,  un gust amar. Campania celor care au candidat nu a lamurit nimic din intrebarile pe care ni le punem. Nu am inteles ce masuri extraordinare se vor adopta pentru a ameliora situatia catastrofala in care ne aflam. Dimpotriva, perspectiva solutionarii crizei politice se indeparteaza si, odata cu aceasta, se indeparteaza posibilitatea instalarii unui Guvern capabil sa controleze situatia. In schimb, cel care spera sa se vada validat ca presedinte, adica Traian Basescu, si-a inceput “activitatea”. Suparat de faptul ca, in campania electorala, Partidul National Liberal, a devenit, in ochii cetatenilor, cel mai puternic si credibil Partid romanesc in timp ce liderul sau, Crin Antonescu, este vazut ca un foarte important om politic, dupa parerea mea cel mai important, Traian Basescu s-a hotarat sa atace. A ales un “cal troian”, pe Calin Popescu Tariceanu, caruia i-a propus, considerandu-l reprezentant al PNL,  colaborarea intr-un guvern de coalitie. Calin Popescu Tariceanu, un individ ros de invidie, care crede ca se poate intoarce la timpurile cand era prim-ministru si presedintele PNL, a acceptat, fara nici un drept, discutia. De fapt, pentru Traian Basescu acesta ar putea fi, potrivit metodelor sale, inceputul dezagregarii PNL si, mai ales, al inlaturarii lui Crin Antonescu. Cu toate ca dl. Crin Antonescu nu s-a referit la Calin Popescu Tariceanu in sensul de mai sus, sunt sigur ca cei din PNL au inteles foarte bine ce vrea Traian Basescu, de a carui inteligenta politica ma indoiesc, in urma acestui gest. In schimb sunt tot mai sigur de nocivitatea sa si a camarilei pe care o intretine.